În Cauza Y. Y. împotriva Turciei

B. Procedura în fața instanțelor naționale, după comunicarea cererii Guvernului

22. La 5 martie 2013, reclamantul, în temeiul articolului 40 din Codul civil, a sesizat din nou TMI din Mersin cu o cerere de autorizare a operației de schimbare de sex. În cererea sa introductivă de instanță, avocatul a precizat că, de la o vârstă fragedă, clientul său se considera bărbat, nu femeie, că, din acest motiv, a făcut obiectul unei monitorizări psihologice încă din copilărie și că o serie de rapoarte medicale au stabilit faptul că, din punct de vedere psihologic, era necesar ca acesta să trăiască în continuare cu o identitate masculină. Acesta a mai precizat că identitatea sa biologică actuală era în conflict cu sexul de care considera că aparține. A argumentat necesitatea unei conversii sexuale, pentru a păstra integritatea psihologică și fizică a acestuia. În plus, a menționat că, la 27 martie 2012, Y. Y. a suferit o operație de mastectomie la ambii sâni și că folosea diverși hormoni pentru a crește nivelul testosteronului. A precizat că acesta lucra împreună cu fratele său ca pictor-decorator, că mergea regulat la o sală de sport și avea înfățișarea unui bărbat. A argumentat că clientul său, care avea 32 de ani la acel moment, se considerase dintotdeauna ca fiind bărbat, că prietenii pe care i-a avut de la o anumită vârstă îl cunoșteau doar ca bărbat și că nu își folosea prenumele din actul de identitate. A adăugat că, pentru ca aspectul său fizic să corespundă cu percepția pe care o avea despre el însuși, clientul lui a recurs la diverse metode cu consecințe nefaste. În viața de zi cu zi, în special atunci când trebuia să își prezinte actele de identitate la instituții publice, acesta era victima unor acțiuni denigrante și umilitoare și se confrunta cu numeroase probleme din cauza diferenței care exista între aspectul său fizic și identitatea menționată în actele acestuia. Avocatul reclamantului a încheiat solicitând să i se permită clientului acestuia să îndeplinească formalitățile necesare schimbării identității sale în registrul de stare civilă, să i se accepte cererea de schimbare de sex, să i se acorde autorizația de a recurge la operația de schimbare de sex și ca procedura în fața TMI să rămână secretă.

23. La 11 aprilie 2013, după anamneză și examinarea reclamantului, o comisie de psihiatri din cadrul Centrului medical al Universității İnönü a întocmit un raport medical din care reieșea că reclamantul era transsexual și că schimbarea sexului acestuia era necesară pentru păstrarea sănătății sale mintale. În plus, acest raport menționa că problema stabilirii dacă persoana în cauză și-a pierdut definitiv capacitatea de procreare trebuia să facă obiectul unei expertize.

24. La 6 mai 2013, a fost întocmit un raport medico-legal de către o comisie a Serviciului de Medicină Legală al Centrului medical al Universității İnönü. Acest raport menționa că, în cursul examinării reclamantului din 11 aprilie 2013 din cadrul Serviciului de Medicină Legală, acesta a declarat că dorea să fie operat pentru a-și schimba sexul, că, în trecut, făcuse demersuri în acest sens, dar că i s-a respins cererea, că, ulterior, a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului și că, de atunci, acțiunea acestuia a fost reinițiată. Raportul menționa, de asemenea, că, în urma examenului medical, s-a constatat că reclamantul avea fenotip masculin (ansamblul caracteristicilor exterioare), că avea barbă și mustață, că țesuturile mamare ale acestuia fuseseră extirpate chirurgical și că, după această operație, acesta a început să urmeze un tratament, că prezenta pilozitate masculină pe brațe și picioare, că urma un tratament hormonal, că îi era rușine de culoarea actului său de identitate¹ motiv pentru care acesta l-a acoperit înainte de a-l pune în portofel și, în cele din urmă, că acesta a declarat că se impunea schimbarea sexului său.

Raportul menționa, de asemenea, că analizele de sânge au indicat un nivel total al testosteronului de peste 16 000 ng/dl, valoare care se presupunea că este consecința tratamentului hormonal pe care îl urma. S-a apreciat că acesta nu își pierduse definitiv capacitatea de procreare.

Concluzia raportului a fost următoarea:

„1. Are constituție transsexuală;

2. schimbarea de sex este necesară pentru sănătatea sa mintală;

3. nu și-a pierdut definitiv capacitatea de procreare (în ceea ce privește natura sa feminină (…)”

25. La 21 mai 2013, TMI din Mersin a admis cererea reclamantului și a autorizat operația chirurgicală de schimbare de sex solicitată. În motivarea sa, TMI a considerat stabilit faptul că reclamantul era transsexual, că păstrarea sănătății sale mintale necesita schimbarea de sex a acestuia, că din declarațiile martorilor propu;i de reclamant reieșea că acesta trăia ca un bărbat, din toate punctele de vedere, și suferea din cauza situației sale; prin urmare, având în vedere elementele de probă și rapoartele prezentate, condițiile prevăzute la articolul 40 alineatul (2) din Codul civil erau îndeplinite și era necesar să fie admisă cererea acestuia. Hotărârea stipulează faptul că a fost pronunțată cu titlu definitiv.

II. Dreptul și practica interne și internaționale relevante

A. Dreptul intern relevant

26. Articolul 39 din Codul civil turc, preluat din Legea nr. 4721 din 22 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial la 8 decembrie 2001, prevede că înscrierea în registrul de stare civilă nu poate fi rectificată decât în urma unei hotărâri judecătorești.

În temeiul articolului 40 din Codul civil, orice persoană care dorește să își schimbe sexul poate sesiza tribunalul cu o cerere personală de autorizare în acest scop. Cu toate acestea, pentru acordarea unei autorizații, solicitantul trebuie să aibă cel puțin optsprezece ani împliniți și să nu fie căsătorit; în plus, acesta trebuie să aibă o predispoziție transsexuală și să ateste, printr-un raport obținut de la o comisie oficială pentru sănătate a unui spital universitar și de cercetare, că schimbarea de sex este necesară pentru sănătatea psihologică a acestuia și că și-a pierdut definitiv capacitatea de procreare.

Atunci când un raport întocmit de o comisie oficială pentru sănătate certifică faptul că a fost realizată o operație de schimbare de sex în conformitate cu obiectivul specificat de autorizația judiciară și cu tehnicile medicale, tribunalul decide să se procedeze la rectificarea registrului de stare civilă solicitată.

27. Articolul 4 din Legea din 24 mai 1983 privind planificarea populației, publicată în Monitorul Oficial la 27 mai 1983, prevede:

„Sterilizarea și castrarea

Articolul 4. Sterilizarea este o intervenție care are ca scop distrugerea capacității de procreare a unui bărbat sau a unei femei, fără să se aducă atingere îndeplinirii nevoilor sale sexuale.

Operația de sterilizare este efectuată în măsura în care nu există nicio contraindicație de ordin medical, la solicitarea unei persoane majore.

(...) ”

28. Regulamentul referitor la practicarea și controlarea serviciilor de ablație a uterului și de sterilizare (83/7395), publicat în Monitorul Oficial din 18 decembrie 1983, prevede:

„Partea a treia

Sterilizarea

Operația de sterilizare

Articolul 10. Operația de sterilizare este efectuată la solicitarea unei persoane majore, cu condiția să nu existe nicio contraindicație de ordin medical.

Operația de sterilizare a femeilor este realizată de ginecologi și obstetricieni sau de specialiști în chirurgie generală.

Operația de sterilizare a bărbaților este realizată de urologi, de ginecologi și obstetricieni sau de specialiști în chirurgia generală, precum și de practicienii care au obținut un certificat de aptitudini, după ce au urmat cursuri în cadrul centrelor de formare înființate de minister în acest scop.

Locurile în care este practicată sterilizarea femeilor și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească

Articolul 11. Operația de sterilizare a femeilor este practicată doar în centre medicale oficiale și spitale private (...)”