N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Churchill în 1940:

Libertatea: „Eu am dreptate şi tu n-ai. Iar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate eu sunt gata să mor."'

Sinceritatea: „Nu vă pot oferi decît sînge, năduşală şi lacrimi."

Politica: „în război: hotărîrea. în caz de înfrîngere: sfidarea. De biruinţă: mărinimia."

- Nobleţe.

Marcel Jouhandeau: „Cea mai mare ticăloşie: să crezi că ţi se datorează ceva, să pretinzi ceva de la alţii, oricît de puţin ar fi."

Simone de Beauvoir despre noţiunea de „aproapele nostru": ,Am cunoscut un copil care plîngea deoarece murise fiul portăresei blocului; părinţii copilului s-au săturat: «La urma urmei băieţelul ăsta nu ţi-e frate.» Băieţelul ăsta tw-i fratele meu. Dar dacă-l plîng nu mai îmi este străin. Hotărîrea o iau lacrimile mele. Nimic nu-i hotărît dinainte. Cînd ucenicii l-au întrebat pe Hristos: cine e aproapele meu? Hristos n-a răspuns printr-o enumerare. A povestit parabola bunului Samarinean. Aproapele omului părăsit în drum a fost acela care 1-a acoperit şi i-a venit în ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-1 facem pe un altul aproapele nostru făcîndu-ne aproapele său printr-o faptă."

- Căinţa adeseori nu-i altceva decît resentiment. Preotul de ţară al lui Balzac: „Căinţa dumitale nu-i decît simţământul provocat de o în­frîngere pe care ai suferit-o, ceea ce e groaznic, e deznădejdea Satanei şi era poate căinţa oamenilor dinainte de Iisus Hristos; dar căinţa noastră, a catolicilor, este înfiorarea unui suflet care se loveşte pe o cale greşită şi căruia, în lovitura aceasta, i s-a revelat Dumnezeu. Dumneata semeni cu Oreste, încearcă să devii Sf. Pavel."

Creştinul nu-i supărat pe nimeni şi nu-i nemulţumit de nimic. Supărat şi nemulţumit e numai de şi pe sine.

- Se găsesc în cuvîntările lui P. P. Carp formulări cu adevărat creştine:

„în politică greşelile se îndreaptă, nu se răzbună." „Rău faceţi că vă legănaţi în strania şi periculoasa iluzie că mur­dăria se poate spăla cu sînge."

„Primul semn al unei stări înapoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranţa. Cînd cineva crede că numai el are dreptate, cînd cineva crede că în afară de concepţia creierilor săi nu mai este

351

nimic alt în viaţa socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putinţa de a-şi da seama cît de variate, cît de multiple sunt mani­festările gîndirii omeneşti."

- Creştinismul nu poate să nu recunoască nenorocita condiţie a unor categorii de muncitori din secolul al XlX-lea.

Eroarea marxistă constă în a spune că fiind sărac şi silit să-şi vîndă forţa de muncă, muncitorul englez din veacul al XlX-lea nu era liber.

Liber era. Era însă nenorocit. Asta e altceva.

Se face o confuzie între libertate şi nenorocire. Şi ceea ce trebuie desfiinţat e nenorocirea, nu libertatea.

..Ci cuvhmil vosfru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai 'nuli decit acestea, de la cel rău este. "

Mat. 5, 37

Extraordinar e cazul lui Brice Parain, care de la lingvistică ajunge la sfinţenie.

Studiile şi cercetările sale îndelungi l-au dus la concluzia realistă că la început a fost Cuvîntul.

„Cuvîntul «ceaşcă» nu există fiindcă există ceaşca. Pentru că mai întîi există cuvîntul, există şi noţiunea de ceaşcă. Ba poate chiar că datorită cuvîntului ceaşcă a venii pe lume ceaşca sub formă de obiect!"'

Semiologic, fenomenologic, realist se constată prioritatea limbaju­lui asupra lucrurilor.

Limbajul însă beneficiază de un monopol absolut. Căci nu putem stabili contacte cu ceilalţi, nu putem ieşi din izolare decît prin limbaj care-i singura noastră punte spre a trece de la singurătate la comunicare, la Celălalt, la colectivitate şi civilizaţie.

Apoi Parain se avîntă mai departe, raţional şi neînfricat:

„Singurul mijloc de a vorbi corect, pe de-a-ntregul, este, la urma urmei, de a trăi corect. Aşa şi cred. Cînd spun a trăi corect mă gîndesc la a face cît mai puţin rău cu putinţă, a minţi cît mai puţin cu putinţă, a merge pînă la capătul făgăduinţelor noastre, a fi - ce mai la deal la vale - niţeluş sfinţi.

Limbajul cinstit, limbajul acela care ne liberează de limbaj, e un soi de sfinţenie."

352

1969

..Toi ceea ce mma la prinde su iâvirfească, Jă cu hotârire. câci in iadul in care te duci nu se află nici fapte, nici piutere la calc."

Eccles. 9. 10

Verbele a face şi a fi.