N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Aiud 1961
Plotinism.

Există o degradare.

La început e Cuvîntul, Logosul.

Oamenilor li se hărăzeşte a cuvînta.

Cuvîntul se degradează în vorbă.

Vorbele se prefac în şabloane, automate. Aceasta e faza decăzută (rapidă, Kali yuga^ls) a lozincii. Heidegger stabileşte şi el deosebirea între Wort¹⁹ şi Gerede²⁰.

Personajul lui Saltîcov-Scedrin (Domnii Golovliov), care potopeşte totul sub avalanşa de vorbe. Abisul ferdiclar al lui Duhamel în Chronique des Pasquier. fără fund; taina înfiorătoare a prostiei şi micimii. Ferdinand şi Claire: comentariul şoptit şi perpetuu al fleacurilor. Nesecata putere generatrice a neroziei; hăţişul exegezei nimicurilor. Oul şi găina. Soma şi celula.

Prin cuvinte oamenii îşi comunică idei, sentimente, informaţii. Şi acel extaz în faţa binelui, frumosului şi adevărului care nu-ţi îngăduie să taci. (Contrapartea ochilor închişi de orgasm.) În faţa frumosului, lămuri el, singurătatea devine apăsătoare. Şi e o seară prea frumoasă, domnule...

Vorbăria nu mai e decît zgomot de fond. Iar lozinca - lavă îngheţată - transmite minciuna în stare stabilă, congelată.