N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a

Life is mostly froth and bubble. Two things stand like stone: Kindness in another 's trouble Coiirage in your own.^m

Simple, dar idealul,lor - gentileţea în necazul altuia, curajul în al tău - e mai puţin modest decît pare.

1967

Ceva asemănător la Henry James: „Trei sunt în viaţa omenească lucrurile importante. Primul este să fii amabil. Al doilea este să fii amabil. Şi-al treilea este să fii amabil."

James întrebuinţează cuvîntul Kind, care înseamnă nu numai ama­bil, ci şi îndatoritor, plin de bunăvoinţă, drăguţ, grijuliu de binele altuia, bun, gentil.

Dacă dragostea de aproapele nostru ne este inaccesibilă în esenţa ei, măcar sub forma amabilităţii o putem manifesta relaţional.

403

- Cu Floriana despre ceea ce ea numeşte eshatologia lui Marmeladov.

Dumnezeu, la sfîrşit, îi va chema în rai şi pe toţi păcătoşii: Hai intraţi şi voi porcilor, şi voi beţivilor...

Pentru că nu s-au încrezut.

Ceea ce e iremediabil de antipatic şi respingător la farisei este necurmata conştiinţă a propriei valori şi dreptăţi; ispita de înfumurare a omului drept.

Pe ne-creştini tocmai iertarea păcătoşilor şi a beţivilor îi jigneşte (e o greşeală pe undeva în evidenţa contabilă, nu iese soldul). Dar creştinii ştiu mai mult: că păcatul trufiei e mai grav decît darul beţiei.

(Zice: porcilor, dar nu zice: sadicilor, torţionarilor, denunţăto­rilor... )

1932

Sus pe strada Traian, la un număr mare, e o casă simplă dar nu fără confort: o grădină cu globuri de sticlă colorată, patru camere spaţioase în jurul unui hol, cu mobile vechi; doar în odaia fetelor sunt două divane moderne, joase, capitonate în albastru. în casa aceasta socotită - ca aşezare, construcţie şi împărţeală - drept cu totul conformă onorabilităţii de către Manole, locuieşte familia inginerului Sorin, familie unită şi fericită. Părinţii trăiesc doar pentru a le face fetelor toate plăcerile. Şi sunt fete bune, dealtfel, studente amîndouă, nu lipsesc de la nici un curs, seminar, piesă de teatru, film. Citesc toate cărţile noi, sunt veşnic ocu­pate şi vine la ele toată lumea, studenţi, elevi, verişori din provincie şi capitală, scriitori debutanţi, poeţi modernişti, intelectuali de stînga. Aceştia predomină.

într-una din camere e biblioteca, mare, cu volume şi broşate şi legate în piele; în hol e patefonul, în sufragerie doamna Sorin pregăteşte trataţii.

Sevastia şi Silvia scriu uneori mici articole în revistele de extremă stingă, Silvia a deţinut cîtva timp o cronică cinematografică, dar nu ele sunt centrul preocupărilor literare din strada Traian, ci cîţiva tineri poeţi foarte avangardişti şi cîţiva ziarişti specializaţi în reportaje. Verişoara fetelor Sorin, Sirena Rabinovici, e sufletul salonului acestuia literar şi politic, o fată cu părul cît o claie, negru şi creţ; fostă studentă în medi­cină (acum urmează filosofia), e bună şi tandră cu cei pe care-i susţine, care dau dovadă de activism (acesta-i cuvîntul pe care-1 foloseşte), dar şi capabilă să arunce priviri ucigătoare şi vorbe tăioase celorlalţi.

404

Cu toate că domnul Sorin, care e inginer, se scoală devreme, reuniunile durează pînă foarte tîrziu într-o ambianţă de o mare animaţie.

Mă surprinde, intrind (e o zi de început de noiembrie), faptul că Sevastia poartă mănuşi negre, mănuşi pe jumătate, care nu cuprind degetele în întregime, denumite mitene, cum foloseau elegantele de pe vremuri, ceva tres fin de siecle^m. Silvia, bucuroasă că tot ce stă în legătură cu sora ei este remarcat şi produce senzaţie, îmi arată că le poartă fiindcă într-o carte de curînd apărută despre Andre Gide a citit că marele scriitor îmbrăca în tinereţea lui asemenea mănuşi. Silvia, cu ochii înlăcrimaţi, surîde: „Nu-i aşa că are gust intelectual?"

în vreme ce, în odaia fetelor, Sevastia aşezată pe divan, cu mîinile prinse de genunchi, recită poezii şi apoi toţi discută conjunctura politică şi se strecoară aluzii la partidul clasei muncitoare şi sunt ridicaţi în slăvi cîţiva tineri care s-au fotografiat în pielea goală şi i-au trimis pozele lui Iorga acasă, eu trec în dormitorul soţilor Sorin, unde nu e nimeni. E un dormitor de modă veche cu două paturi de lemn încărcate cu multe înflorituri, pernele şi plăpumile sunt adunate la mijloc, mai e un dulap mare cu oglindă, pe toţi pereţii fotografii de familie. Perdelele nu sunt trase, prin ferestre se vede curtea pînă-n stradă, plouă încet, felinarele sunt aprinse. Deasupra paturilor sunt chipurile a doi bătrîni, probabil părinţii domnului Sorin. Bătrînul Silberherz poartă favoriţi lungi şi oche­lari, în odaia fetelor discuţiile sunt aprinse. în jurul Sevastiei, pe divan, s-au strîns fete şi băieţi, grămadă. Tema discuţiilor e viitorul, un viitor strălucit pe care sunt fericiţi că-1 presimt şi pe care făgăduiesc să-1 distribuie tuturor, fără excepţie, şi lumii întregi. Am impresia că-i văd nu adunaţi laolaltă, ci aliniaţi pe un raft şi supuşi cercetării zîmbitoare, condescente a lui Manole.

Ce-o să rămînă din scrisorile (îşi scriu mult), articolaşele şi discuţiile lor? Poate, prin biblioteci, la secţia periodice, cîteva numere răzleţe ale unor reviste literare uitate, figurînd doar în notele şi aparatul documentar al unor lucrări, unde numele lor adeseori ciudate, ostentative, zburdalnice vor da cititorilor de mai tîrziu simţăminte de nostalgie.

BUGHI MAMBO RAG

... Tigrid, Eufratul, Fison şi Gihon... Sadrac, Meşac şi Abed-Nego...

405

Decembrie 1971

Seară petrecută, în cerc restrîns, la Magdalena S. Aflu de la unul din musafiri detalii despre surorile Sorin şi obişnuiţii casei lor şi despre alte saloane literare - mă rog - cu tendinţe analoage - de pe vremuri -mai ales despre al unei familii Rudich.

M-am înşelat profund. De pe urma oaspeţilor care frecventau casele de negustori şi liber-profesionişti evrei de prin cartiere semicentrale n-au rămas numai note în subsolul manualelor de istorie literară; au rămas amintiri mai palpabile.

Cei mai mulţi, ascultînd - ca şi urmaşii lui Goethe din discursul de recepţie al lui Ollănescu-Ascanio - de îndemnurile Sirenelor Rabinovici au activat după 23 August şi n-au rămas necunoscuţi: au izbutit, unii, să se afirme şi totodată, cred, să confirme cîteva din teoriile adversarilor lor nu numai moderaţi ci şî extremişti. Dintre oaspeţii familiei Sorin cîţiva s-au ridicat sus. (Unul, săracul, s-a sinucis în plină ascensiune.) Iar dintre tinerii fotografiaţi în pielea goală unul cel puţin e bine ştiut şi acum sub numele de Aurel Baranga.

După o perioadă de conştiinciozitate intransigentă (Felicia Brey., fiica de mare bancher, fostă elevă a liceului Regina Măria, solicitată prin 1948 de o colegă de clasă în vederea unei referinţe pentru ocuparea unui post de muncitoare, o denunţă în scris ca pe o fiică de moşier, fascistă, rasistă, exploatatoare, iar soţul Feliciei, îmbrăcat în uniformă de ofiţer de securitate, cu iuţeala schimbării decorului pe o scenă turnantă, se dovedeşte un apărător vajnic al cuceririlor aceleiaşi clase muncitoare odinioară preamărită în casa inginerului Sorin) a urmat una de nu mai puţin totală dezamăgire. Soţul Feliciei Brey. - tată a doi copii numiţi Vladimir şi Lenina - nu mai poartă uniforma sa de maior. O mulţime de cadre de conducere nu pot îndura valurile succesive de retrogradări. Aşa încît tabloul din nou s-a schimbat. Nu mai sunt conştiincioşi. Acum cei mai mulţi s-au zburătăcit peste întreg pămîntul (în Noua Zeelandă, în Bra­zilia, în Olanda, în Spania, în Canada - ba şi în Israel). Sevastia Sorin e în Argentina, Silvia a murit în Australia, după ce fusese căsătorită cu un mare negustor de diamante. Alţii, rămaşi în ţară, se zbat să obţină pensii cît mai mari şi alocaţii speciale ca vechi ilegalişti. Au dificultăţi cu noile servicii de cadre - a! cît îi cred şi-i înţeleg - şi cu noul aparat de stat care, inexplicabil, îi priveşte cu nepăsare ori chiar cu lipsă de simpatie.

Gazda noastră din astă seară nu mai e preşedintă la Tribunalul Suprem: după ce a fost simplă judecătoare la un tribunal raional e acum pensionară.

406

Principala lor distracţie acum e povestirea de anecdote (împotriva regimului), din care ştiu puzderii - nu însă atît de multe încît să nu fie nevoiţi să le repete. Sunt prins şi eu, mut, într-o avalanşă de glume dinadins povestite - o, surpriză! - cu un uşor accent evreiesc. Conversaţia ajunge un fel de oratoriu alcătuit din recitative unde fiecare, pe rînd, îşi aduce contribuţia de amărăciune rostind cîte o anecdotă după ce are să întrebe - schiţîndu-şi teama cu un gest dubitativ al mîinii şi o mişcare de încreţire a sprîncenelor - daca nu e ştiută. Este (căci mulţimea anec­dotelor nu alcătuieşte o serie care să tindă spre infinit), dar în temeiul aplicării unei convenţii tacite (de ajutor reciproc şi îngăduinţă colectivă) toţi cei prezenţi se declară neştiutori şi gata să asculte. Efectul este de o monotonie ritualistă, quasi-totemică.

Avea aşadar dreptate Sainte-Beuve cînd a spus: // /; V a que de vivre; on voit tont et le contraire de tont¹²².

Iată că oaspeţii familiilor Sorin şi Rudich sunt acum jigniţi şi decepţionaţi. Mistica s-a transformat în politică şi politica în resentiment.

BUGHI MAMBO RAG

... să ai giijă să torni sosul de ciocolată fierbinte peste giişul care trebuie să se fi răcit...

„Şl iată că de-acum încolo te vezi osindit să strigi <*Eu, eu, eu» hi gol, şi la asta nu încape răspuns. "

Saint Exupeiy

- Dar nu numai foştii oaspeţi ai familiilor Sorin, Rudich şi altele. Resentimentul e general. Anecdotele bînfuiesc peste tot locul. Sunt toţi dezamăgiţi, de ei înşişi şi unul de altul, vestitorii lumii fericite. Sunt acriţi de serviciile de paşapoarte, de noile formulare, de reintrarea în rîndurile masselor. Demisionaţi, pensionaţi, trecuţi în retragere, transferaţi, obosiţi, plictisiţi, sătui de invidie şi ambiţie, nu mai jinduiesc decît după frigidere de mare capacitate, apartamente în centru, maşini din import, conturi la Cec, şuncă proaspătă de Praga, muşchi de vacă tară oase şi excursii individuale.

A trecut vremea entuziastă şi mărinimoasă de pe la 1946 cînd doamna Neuman, soţie de mare negustor şi bogătaş, luînd parte în societate la un joc de canastă pe cocoşei — parcă banii mai au vreo valoare? - lăcrimează în plină partidă (deşi nu pierde, în faţa ei se înalţă mormane de piese de aur) şi răspunde discretei întrebări a celorlalte jucătoare: nu, nu mă doare nimic, dar irii-e gîndul la copiii vietnamezi.

407

J

De atunci a cunoscut alte griji, mai apropiate: ginerele ei, însuşi casierul general al partidului, a trecut prin puşcărie; în Vietnam s-a încheiat pacea, au mai fost şi copiii coreeni, s-a încheiat armistiţiu şi-n Coreea, pe Calmanovici l-au împuşcat, Steluţi s-a sinucis cînd i-au ares­tat băiatul, şi cîte şi cîte nu s-au mai petrecut.

- Sunt toţi sătui pînă peste cap unii de alţii - iată, toţi - da, toţi - prietenii şi colegii i-au dezamăgit, recunoscător nu e nimeni, totul e sluţenie, plictiseală, vid. Avîntului, nădejdii în minunata zi de mîine, credinţei în partid le-a luat locul pragul bătrîneţii acre.

Dar nu-i oare asemenea şi-n rîndurile foştilor deţinuţi politici? Amintirea anilor închisorii s-a dus. Mai că-mi vine a-i regreta. (Cum şi Gambetta ducea dorul Adunării naţionale unde fusese în minoritate şi atacat dar trăise printre cei mai aleşi şi mai subţiri oameni ai ţării.)

Constatarea din Imitatio Christi cu privire la caracterul inevitabil al decepţiei la sfirşitul oricărei vieţi, oricărei aventuri, oricărei întîmplări, cu privire la simţămîntul golului total şi al amărăciunii fără leac e vala­bilă pentru toţi, de orice parte ar fi. Foştii deţinuţi politici s-au dezamăgit şi ei reciproc: unii s-au arătat necinstiţi, alţii bîrfi'tori, ingraţi, ranchiunoşi, carierişti... Ceilalţi dacă le pomeneşti de închisoare, dau din umeri, te consideră pisălog, ramolit, zaharist.

- Trixi, liberată în '62, a găsit un post de foarte mică funcţionară. A fost apoi profesoară de limbi străine occidentale la o legaţie popu­lar democratică. Are acum o slujbă mai bunicică, nu grozavă; noroc de ea că i-a picat o moştenire din occident şi i se îngăduie să călătorească "într-acolo destul de adesea.

- După 23 August, Petre Iosif (doctorul L. Brauchfeld) a fost numit director al Operei (cînta doar la vioară); a lucrat apoi în cadrul Comitetului central; dezamăgirea 1-a făcut să ceară şi obţină un „post ideal": e ataşat cultural la Roma.

- Fac glume, spun anecdote, se dezic. Şi cred că-s izbăviţi.

Numai că-i mai complicat. Nu orice păcătos are dreptul să se suie pe cruce, îmi spune Ion Caraion şi mă lămureşte:

Ca să te poţi răstigni şi libera trebuie:

mai întîi să te căieşti, să-ţi mărturiseşti vina în public, să te auto­denunţi şi să recunoşti: am greşit! am fost un porc!

în al doilea rînd să te cureţi prin suferinţă autoimpusă, trecînd prin faza deşertului, a pustniciei, a focului purificator;

408

abia arunci poate urma şi treapta a treia, abia atunci dobîndeşti dreptul, privilegiul de a te sui pe cruce.

Pe cruce nu te urci de la o zi la alta, hop! şi s-a zis, spui o anecdotă şi ai trecut vămile.

- Dacă s-au descompus atît de vizibil cei apăsaţi numai de remuşcări ori deziluzii politice ori acriţi de anchete şi interogatorii (s-au denunţat unii pe alţii), de colocaţiune (unde s-au exasperat şi duşmănit unii pe alţii), de cadre, de schimbările liniei, cum aş arăta eu cu mocirla în urma mea, cu viaţa mea irosită şi făcută albie de porci? De n-aş fi creştin!

Iată însă că sunt. Clopotele acum şi pe mine mă cheamă prietenos, familiar. într-un anume fel mă pot dezvălui şi eu ca-n Caravna lui Hauff: Ich, bin dar Răuber Orbazan^Ui. Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc în mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescîrbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos îi datorez să nu dospesc şi fer­mentez în supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negîndit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu şi în Hristos, cunoscînd dealtfel ce a spus Unamuno: să crezi în Dumnezeu înseamnă să doreşti ca El să existe şi în plus să te porţi ca şi cum ar exista.

Numai creştin fiind mă vizitează - în pofida oricărei raţiuni - ferici­rea, ciudat ghelir. Numai datorită creştinismului nu umblu - crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului - spaţiu proustian descom­pus de timp - şi nu ajung să fiu şi eu - cum spune Francois Mauriac în Destine - unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce încă n-au înţeles - Fapte 20, 35 - că mai fericit este a da decît a lua.

409

NOTE

¹ Cf. loco,, 5, 2.

^I „Nu m-ai căuta / dacă nu m-ai fi găsit deja /" (fr.). Cf. Le Mystere de Jesus.

^? „necunoaştere" (ser.).

⁴ „cunoaştere" (ser.).

⁵ „iluzie" (ser.).

⁶ „nu le-ai auzit rîsul (engl).

⁷ „Viaţa mea îşi are secretul ei, sufletul meu, misterul său" (fr.).

⁸ „Tatăl meu, Parsifal, poartă o coroană / Eu sunt fiul său, cavalerul pe nume Loliengiin" (grm.). Cf. şi Richard Wagner, Lohengiiii, actul al III-lea, scena a IlI-a în volumul Olandezii! zburător, trad. Şt. O. Iosif, Editura pentai literatură, Bucureşti, 1968, p. 262.

⁹ „călătorie pe Rin (grm.).

¹⁰ Atentatul îl viza pe Hitler.

^II „Prag drumeţul trece lin, / împietrit prag- de durere / Scînteiază-n încăpere / Brusc pe masă... pîine, vin." Cf. O seară de iarnă, a 2-a variantă în G. Trakl, Poezii, trad. Mihail Nemeş, Editura „Minerva", Bucureşti, 1988, p. 57.

^1: „Eu sînt tîlhaml Orbazan" (grm.). Aluzie la personajul omonim din Caravana lui Hauff.

" „Nădăjduiesc că mă găsesc pe mine însumi obscur" (engl.).

¹⁴ Hruba şi penduhd.

¹³ „un bătrîn faimos" (fr.).

¹⁶ „chiar de-aş primi cincisprezece ani" (fr.).

¹⁷ „dar nici o pilulă nu ne poate face inocenţi" (engl.).

¹⁸ „epoca neagră" (ser.). ^1!l „cuvînt" (grm.).

-° „vorbă (vorbărie)" (grm.).

^:l „preaomenescul" (grm.), termen consacrat de Fr. Nietzsche. - E vorba despre viziunea luminii taborice pe care Sf. Serafim de Sarov i-o dăruieşte biografului său, Nicolae Motovilov. ^a „ca şi cum" (grm.). ^:4 „înaintea popoailui" (lat.).

⁸ Aluzie la mişcarea antroposofică iniţiată de Rudolf Steiner. ^:il „oaspete plătitor" (engl.). ^ „Papa înseamnă birouri" (fr.). ^:s „Să ne rugăm" (engl.).

410

²⁹ „marea" (gr.).

³⁰ Celebrul tratat al lui Martin Heidegger.

³¹ Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cinîntări morale, în FîtocaUa, voi. 6. trad. D. Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977. pag. 194.

^M „Aici stau. Nimic altceva nu pot. Dumnezeu să-mi ajute. Amin" (grm.).

*? „Dumnezeu a creat omul după chipul său, care i-a bineplăcut aces­tuia" (fr.).

³⁴ „/ de unde / ieşeau flăcări" (idiş). Cuvîntul flacărăs este fonuat din românescul „flacără" şi pluralul -as din idiş.

³⁵ „credinţa nord-germană" (gnu.),

³⁶ „Dar, ca să crezi, adaugă şi asta, că păcatele pentru aceasta îţi sînt date" (lat.).

³⁷ „Curtea miracolelor" (fr.).

³⁸ „bunele vremuri de odinioară" (fr.). ** „viaţă de fiecare zi" (fr.).

⁴⁰ „Imaculatul astăzi, frumos şi-nsufleţit" (Mai multe sonete, trad. Şt. Augustin Doinaş în Stephane Mallarme, Poezii, Editura „Univers", Bucureşti, 1972, pag. 105).

⁴¹ „mai mulţi, mai veseli" (engl.).

^4: „considerată ca una dintre artele frumoase" (engl.).

⁴³ a lui Emile Borel.

⁴⁴ „mizerie" (fr.)

⁴⁵ „avînd încredere în arme au luptat, apoi s-au dat învinşi" (lat.).

⁴⁶ „La drept vorbind nu se găsesc / Atîţia în lumea asta care / Să dispreţuiască pe cei mari şi care (?) / Să iubească într-atît lucrurile în care cred (?). / La drept vorbind nu se găsesc / Decît abia doi-trei / Cavaleri ai imposibilului / Melancolici ai legii. / La drept vorbind, nu se cade de loc / Să te aşezi,în raclă de bucurie / Căci lumea posibilului / Se teme de acest fel de simţămînt." (fr.).

⁴⁷ „Cînd la geamuri cad zăpezi, / Lung în seară clopotul sună / Şi la masă mulţi se-adună / Şi belşug în casă vezi" (In iarnă. O seară de iarnă. 1-a variantă, trad. M. Nemeş în G. Trakl, Poezii, Editura „Minerva", Bucureşti, 1988, pag. 211).

⁴⁸ „ajutorul îl urmează pe cel important" (lat.).

⁴⁹ Cf. pag. 72.

⁵⁰ „După mine potopul" (fr.).

⁵¹ „partea diavolului" (fr.).

^s „iezuit cu roba scurtă" (fr.).

⁵³ „Trebuie să încercăm a crede" (fr.).

⁵⁴ „nu poţi să-i porunceşti naturii decît pentai a i te supune" (lat.). ³⁵ Aluzie la primele semne ce însoţesc rugăciunea inimii.

411

⁵⁶ „îl reneg pe Dumnezeu" (fr.).

⁵⁷ „îl reneg pe Cotton" (fr.).

³⁸ „Opreşte-te. dar" (grm.). Motivul Clipei din Faust I, 1 de J. W. Goethe.

⁵-' Mai ales tară zel" (fr.).

⁶⁰ „mai mult decît cererea" (lat.).

"' „facultate călăuzitoare" (fr.).

⁶² „Şi eu sînt loial regelui" (grm.).

⁶³ „Alungaţi firescul, el revine în galop" (fr.).

⁶⁴ „La început voi pune fapta" (Faust, 1, l, trad. L. Blaga în J. W. Goethe, Faust, voi. I. Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968, pag. 59).

⁶⁵ „Iată ceea ce se cheamă a vorbi" (fr.).

⁶⁶ „Straşnicul grai de altădată" (engl.). *⁷ „Strig după dracu' şi el vine" (grm.).

⁶⁸ stupefiant.

⁶⁹ „carbonul, hidrogenul, oxigenui, azotul".

⁷⁰ „Voi fi bună" (engl.).

⁷¹ Cf. nota 34.

⁷² „mai puţin e mai mult" (engl.).

⁷³ „greşeală onorabilă" (lat.).

⁷⁴ „plutonier" (grm.).

⁷⁵ „căzut de pe cracă" (fr.).

⁷⁶ „Purul plictis de a trăi" (fr.).

⁷⁷ „Tatăl nostru care eşti în ceruri / Rămîi acolo / Cît eşti tu de sfint / Şi noi o să rămînem pe pămînt / Fiindcă pămîntul cîteodată e frumos" (Pater noster, trad. Gellu Naum în Jaques Prevert, Poeme, Editura pentra Literatură Universală, Bucureşti, 1965, pag. 20).

⁷⁸ „... cei ce crapă de plictis duminica / după-amiază pentru că / văd cum vine luni / şi vineri şi sîmbătă / şi duminică după-amiază" (fr.).

" „Drept nu e doar gîndul mai înalt, ci puterea plină de viaţă", (grm.).

⁸⁰ „Şi Dumnezeu e-n viaţă; / în lume-s bune toate" (Trece Pippa, trad. Leon Leviţchi în Robert Browning, Versuri alese, Editura „Univers", Bucureşti, 1972, pag.' 81).

⁸¹ „dragă caracatiţă" (engl.).

⁸² „Nouvelle Revue Franca ise".

⁸³ „idolii forului, teatrului, tribului, peşterii" (lat.). Cf Fr. Bacon. Novum Orgmmm.

⁸⁴ „Dincolo de Bine şi Rău" (grm.).

⁸⁵ „e perfect pentru mine" (engl.).

^u „săvîrşit în afara lucrării (divine)" (lat.).

⁸⁷ „Cel care l-ai mîntuit pe tîlhar / Şi pe Măria ai eliberat-o" (lat.).

412

⁸⁸ „şi chiar pe mine m-ai chemat" (lat.).

⁸⁹ „plăcerea de a trăi" (fr.).

⁹⁰ „piară lumea, fie dreptate" (lat.).

⁹¹ „Viaţa e reală, viaţa e garanţie" (engl).

. ⁹² „Trebuie să judecăm cu multă atenţie poruncile divine" (fr.).

⁹³ „Adevărat a-nviat" (fr.).

⁹⁴ „în căsnicie înşeală cine poate" (fr.).

⁹⁵ „în aşa fel -incit, în tine însuţi, eternitatea te schimbă" (fr.).

⁹⁶ „Pot să plîng oricînd" (fr.).

⁹⁷ „(fiinţă) născută a doua oară" (lat.).

⁹⁸ „Din fericire noi avem comunismul" (fr.).

⁹⁹ „Din fericire nu cred asta" (fr.).

¹⁰⁰ „Roma a spus-o" (lat.).

¹⁰¹ „marea operă" (fr.).

¹⁰² „cu inima uşoară" (fr.).

¹⁰³ „acesta eşti tu" (ser.).

¹⁰⁴ „Ţăranul de la Dunăre" (fr.).

¹⁰⁵ „Mama Natură" (grm.).

¹⁰⁶ „o singură carte" (lat.).

¹⁰⁷ „omul unei singure cărţi'' (lat.).

¹⁰⁸ „o cetate puternică e Dumnezeul nostru" (grm.).

¹⁰⁹ „bucuria proştilor" (engl.).

¹¹⁰ „Cine sînt eu ca să judec?" (engl.).

¹¹¹ Personaj neidentificat.

¹¹² „Doamne, fă-ne liberi!" (grm.).

¹¹³ „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul" (lat.).

^IM „Rămîi că eşti atîta de frumoasă" (Fmist, I, 1, trad. L. Blaga în op. cit, pag. 80). Cf. nota 57.

¹¹⁵ Cf. pag. 72.

¹¹⁶ „Celor pe care Jupiter vrea să-i piardă / le răpeşte mai întîi minţile /" (lat.).

¹¹⁷ „Asta vă dă o idee" (fr.).

^us lit. „cei o sută de paşi" (fi'.).

¹¹⁹ „e un om împotriva căruia nu se cade să ai dreptate" (fr.)

¹²⁰ In versiunea a doua a Jurnalului fericirii autorul ne oferă propria sa traducere: „Viaţa-i mai cu seamă spumă şi baloane de săpun / Două lucruri stau de piatră: / îndatorinţa cînd necazu-1 loveşte pe altul / Curajul, cînd pe tine te loveşte" (engl.).

¹²¹ „ultra fineţea secolului" (fr.).

¹²² „Nu trebuie decît să trăieşti; se vede totul precum şi contrariul său" (fr.).

¹²³ Cf. nota 12.

413

LISTA PRESCURTĂRILOR ONOMASTICE

Al. Bile. - Alexandru Bilciurescu

Al. El. - Alexandru Elian

(Dr.) Al-G. - Sergiu Al-George

Alecu, Al. P., Al. Pal. - Alexandru Paleologu

Alice - Alice Trăilescu (n. Ellin)

Ana - Ana Avramescu

Andrei Brz. - Andrei Brezeanu

Anetta - Amelia Pavel?

B

Bellu Z. - Bellu Zilber

(Dna) Brăiloiu - Marioara Brăiloiu

(Dna) C. - Constantinescu-Porcul

(Col.) C. L. - Constantin Luca

(Păr.) Cleopa - Ilie Cleopa

Codin Mironescu - Alexandru Mironescu

Comeliu Ax. - Comeliu Axene

Costică Hr. - Constantin Hristea

C-tescu-Ţăranu - Ion Constantinescu-Ţăranu

D

(Av.) D. P. - D. Pavel

Dinu, Ct. N., Dinu Ne. - Constantin Noica

Dinu P. - Dfnu Pillat

Duţu - Alexandru Duţu

E

Em. V. - Emanuel Vidraşcu

Floriana - Floriana Avramescu 414

(Păr.) G. T. - George Teodorescu Gh. de la Ţară - Gheorghe Zamfir Gigi Tz. - Gh. Tomaziu

H

(Păr.) Haralambie V. - Haralambie Vasilache

I

1. Bod. - Ion Bodonea (Păr.) I. P. - Ion Pop (Ing.) I. Pete. - I. Petculescu? Ică - Mihai Antonescu Ionel Trăil. - Ion Trăilescu Irina Ol-ky - lrina Olşevsky (Păr.) luliu - Iuliu Făgărăşanu

L

Lenuţa - Elena Paleologu

M

Manole - Em. Neuman Marian I. - Marian Ionescu Mariana V. - Mariana Viforeanu Marinică P. - Marin Popescu Marta Const. - Marta Constantinide (Păr.) Mihai - Marcel Avramescu Mihai F. - Mihai Făget Mihai Răd. - Mihai Rădulescu (Păr.) Mina - Mina Dobzeu Mircea M. - Mircea Mirescu Mirel Gab. - Mirel Gabor Mişu At. - Mihai Atanasiu Monica L. - Monica Lovinescu

N

N.N.P. -N. N. Petraşcu

Nego - Ion Negoiţescu Nemo - Virgil Nemoianu (Păr.) Nicolae - Nicolae Lupea

415

Paul C. - Paul Copelovici

Paul Dim. - Paul Dimitriu

Pavel Sim., Pavlic - Paul Simionescu

Păstorel - Al. O. Teodoreanu

R

Radu Ant. - Radu Antonescu

S.F. - Alexandru Filipescu? Sandu L. - Sandu Lăzărescu Scrima - Andrei Scrima Scurtu - Gheorghe Scurtu Sile Căt. - Vasile Cătălinoiu (Păr.) Sofian - Sofian Boghiu Sorin Vas. - Sorin Vasile Streinu - Vladimir Streinii

ş

Ştefan Pop. - Ştefan Popescu

T. En. - Theodor Enescu Tanya Ol-ky - Tanya Olşevsky Todiraşcu - Ştefan Todiraşcu Traugott Br. - Traugott Broser

Val. Gl. - Valentin Gligor Viorica - Viorica Constantinide Virgil B., Virgil Bit. - Virgil Bulat Virgil Cd., Virgil Când. - Virgil Cândea Virgil Ier. - Virgil Ierunca Voiculescu - Vasile Voiculescu

Z

(Dna ) Z. - Elena Paleologu, recăsătorită Zarifopol

416
REPERE BIO-BIBLIOGRAFICE