Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

/

INDEX TEMATIC A-L

A accepta/ Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)

Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţuri-

lor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dacă s-ar baza toţi pe premiza că lucrurile acceptate ca adevărate sunt într-adevăr adevărate nu ar mai

exista speranţă de progres. (Orville Wright)

Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a

rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie

şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9, vezi Minciuna/

Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul. (Paulo Coelho)

Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară,

e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)

Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)

Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu vor să le

accepte. (Salvianus, scriitor bisericesc din veacul al cincilea)

Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

A acoperi/ A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a

răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă

pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.

Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. (Psalmi 30.21)

Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.

(Solomon 17.9)

Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine îşi acoperă ochii lui va fi mult blestemat. (Solomon 28.27)

Dacă ai multe fapte bune, poţi uşor să-ţi acoperi cu ele păcatele; dar dacă eşti gol de fapte bune, fieca-

re păcat îţi face o rană de moarte. Ca să nu se întâmple asta, să ne înarmăm cu fapte bune.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu

ajungă cunoscut. (Matei 10.26)

El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră. (Iov 12.22)

Fereastra spre lume poate fi acoperită cu un ziar. (Stanislaw Jerzi Lec)

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. (Psalmi 31.1)

Fraţii mei, dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos

de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

(I Petru 5.19, 20)

Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa

strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are

faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi to-

ate căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei. După aceasta s-au apropiat de el toţi fiii lui Israel şi el le-a

poruncit tot ce-i grăise Domnul în Muntele Sinai. Iar după ce a încetat de a grăi cu ei, Moise şi-a aco-

perit faţa cu un văl. Când însă intra el înaintea Domnului, ca să vorbească cu El, atunci îşi ridica vălul

până când ieşea; iar la ieşire spunea fiilor lui Israel cele ce i se porunciseră de către Domnul. Şi ve-

deau fiii lui Israel că faţa lui Moise strălucea şi Moise îşi punea iar vălul peste faţa sa, până când in-

tra din nou să vorbească cu Domnul. (Ieşirea 34.29-35)

Iar Domnul a zis către Moise: "Întindeţi mâna asupra mării, ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, a-

supra carelor lor şi asupra călăreţilor lor". Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors

apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mă-

rii. Iar apele s-au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii întregii oştiri a lui Faraon, care intrase du-

pă Israeliţi în mare, şi nu a rămas nici unul dintre ei. Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi

apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor. (Ieşirea 14.26-29)

Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne

înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu

turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului

într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise şi-a

zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte". Iar dacă a văzut Domnul că

se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-

mă, Doamne!" Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că

locul pe care calci este pământ sfânt!" Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul

lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se

temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în

Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din

mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge

miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor,

al Heveilor şi al Iebuseilor. (Ieşirea 3.1-8)

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce

întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta;

Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel

ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)

Mândria nu reuşeşte niciodată ca atunci când este acoperită de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier

de Méré)

Modestia acoperă întotdeauna meritul fără însă a-l ascunde. (Benjamin Franklin)

Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă de faţa necre-

dincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime

inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. (Psalmi 16.8-10)

Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc. (Ecclesiasticul 22.28)

S-a suit deci Moise şi Iosua în munte şi un nor a acoperit muntele. Slava Domnului s-a pogorât pe

Muntele Sinai şi l-a acoperit norul şase zile, iar în ziua a şaptea a strigat Domnul pe Moise din mij-

locul norului. Chipul slavei Domnului de pe vârful muntelui era în ochii fiilor lui Israel, ca un foc mis-

tuitor. Şi s-a suit Moise pe munte şi a intrat în mijlocul norului; şi a stat Moise pe munte patruzeci

de zile şi patruzeci de nopţi. (Ieşirea 24.15-18)

Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit

de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)

Smerenia este acoperământul faptelor bune. 7.1

Speranţa este valul naturii care acoperă nuditatea adevărului. (Alfred Nobel)

Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veţi

mânca, iar dimineaţă vă veţi sătura de pâine şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".

Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepeliţe şi au acoperit tabăra, iar dimineaţa, după ce s-a luat roua

dimprejurul taberei, iată, se afla pe faţa pustiei ceva mărunt, ca nişte grăunţe, şi albicios, ca grindina pe

pământ. Şi văzând fiii lui Israel, au zis unii către alţii: "Ce e asta?" Că nu ştiau ce e. Iar Moise le-a zis:

"Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncaţi. Iată ce a poruncit Domnul: Adunaţi fiecare

cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câţi are în

cort, atâtea omere să adune!" (Ieşirea 16.11-16)

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plânge-

ţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele

care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi

peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)

Şi şi-a întins Aaron mâna sa asupra apelor Egiptului şi ele au scos broaşte; şi au ieşit broaşte şi au

acoperit pământul Egiptului. (Ieşirea 8.6)

Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca

de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc? Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.

(Psalmi 54.5-7)

Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)

Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9)

A ademeni/ Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul

Egiptului şi din casa robiei. (Deutoronomul 6.12)

Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri

voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci

Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de

văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme, şi-a prins părul sub tur-

ban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de in, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea

ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de

cutezanţa ei. (Iudita 16.5-10)

Iar în ziua a şaptea au zis aceia către femeia lui Samson: "Ademeneşte pe bărbatul tău să dezlege ghici-

toarea; altfel te vom arde cu foc pe tine şi casa tatălui tău; ne-aţi chemat, oare, ca să ne jefuiţi?"

(Judecători 14.15)

Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte.

(Solomon 19.27)

O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeţi adevărului, - pe voi, în ochii căro-

ra a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? (Galateni 3.1)

Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,

iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.

(Ecclesiasticul 29.5, 6)

Spune înţelepciunii: "Tu eşti sora mea!", şi numeşte priceperea prietena ta, ca ea să te păzească de femeia

străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Solomon 7.4, 5)

Şi sculându-se, s-a împodobit cu veşmintele ei şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei s-a dus

înainte şi i-a întins blana înaintea lui Olofern, pe care Bagoas i-o dăduse Iuditei pentru trebuinţa ei zil-

nică, ca să se poată întinde pe ea ca să mănânce. Şi Iudita a intrat şi s-a aşezat. Şi inima lui Olofern

a fost cu totul răpită şi mintea lui tulburată, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Şi din ziua în

care o văzuse, el căuta prilejul s-o ademenească. (Iudita 12.15, 16)

Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept.

(Solomon 20.1)

A aduce/ A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L

în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui. (Luca 23.14)

A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5

Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur;

iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufle-

tul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. (Ioan 12.24, 25)

Adevărata cinstire pe care o acordăm Fiului lui Dumnezeu, ca şi cea pe care o aducem lui Dumnezeu,

ca părinte, constă mai ales într-o viaţă cinstită. (Origen)

Adu-ţi la lumină inconştientul, altfel îţi va conduce el viaţa, şi tu îi vei spune destin. (Carl Gustav Jung,

medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)

Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. (Psalmi 95.8)

Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelep-

ciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Am observat că tot timpul îndurarea aduce rezultate mai bune decât justiţia strictă. (Abraham Lincoln)

Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu voi

şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca să fie

semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta

curcubeul Meu în nori, şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu voi şi cu

tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. Va fi deci curcu-

beul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi pământ şi

tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!" (Facerea 9.12-16)

Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. De vor posti, nu voi auzi

strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu

molimă îi voi pierde". (Ieremia 14.11, 12)

Atât optimistul, cât şi pesimistul şi-au adus contribuţia la dezvoltarea societăţii. Optimistul a inventat

avionul şi pesimistul paraşuta. (Gladys Bronwyn Stern)

Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta

celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. (Solomon 1.18, 19)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii

aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba

încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi

înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, Care S-a

dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. (I Timotei 2.5, 6)

Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulteşte rugăciunea, ca atunci când Îl uiţi, Domnul să-Şi aducă

aminte de tine. (Sfântul Marcu Ascetul)

Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.

(Solomon 17.16)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va

găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit

niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte, nu vor scăpa de el.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi

pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţuri-

lor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dacă maurii au civilizat Spania după ce au cucerit-o, mongolii au cucerit Rusia fără să-i aducă algebra.

(Puşkin)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia.(Sfântul Ioan Scărarul)

Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de bine,

aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite

sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost

peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult

decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

(I Corinteni 10.12, 13)

Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind,

adu darul tău. (Matei 5.23, 24)

Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate

grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10

Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie.

(Sfântul Isaac Sirul)

Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memo-

rie, îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)

Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ţi s-a adus nu micşorezi amărăciunea, dar măreşti ruşinea. (Boccaccio)

Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o

Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt

ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este is-

pitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată

săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)

Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar

şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bu-

căţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi

mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)

Gândul cu care ai dat, acela îţi aduce răsplata. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face:

unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. (Matei 13.23)

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei

pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Întristarea cea după Dumnezeu aduce mântuirea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.