Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Moise de el. Şi a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna şi-l apucă de coadă!" Şi şi-a întins Moise

mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui. Apoi a zis Domnul: "Aşa să faci înaintea lor,

ca să te creadă că ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac

şi Dumnezeul lui Iacov!" (Ieşirea 4.1-5)

Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste

oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.

(Apocalipsa 16.20, 21)

Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui

Ioan. (Luca 7.29)

Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri

minunate. (Luca 5.26)

Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mă-

nânce. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute

şaptezeci şi şase de suflete. (Faptele Apostolilor 27.35-37)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.

(Marcu 1.15)

Taina iubirii lui Dumnezeu stă în taina iubirii pentru fratele tău. 8.4

Taina morţii este o taină a iubirii lui Dumnezeu. 11.13

Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci din el este darul tău pentru Dumnezeu.

(Leo Buscaglia)

Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii… (Vladimir Ghika)

Timpul liber petrecut fără frica de Dumnezeu este dascăl de păcate pentru cei ce nu ştiu să folosească

timpul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Timpul lui Dumnezeu: timpul veşniciei, prezentul continuu. 4.6

Tot ce există se află în Dumnezeu şi nimic nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu.

(Baruch Spinoza)

Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci

Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le

îngăduie în anumite timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov)

Tot ce se întâmplă în lume, deci şi în viaţa noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul şi

oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. (o vorbă din bătrâni)

Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi

închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă,

dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio

şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Toţi sunt scânteie din Dumnezeu, dar nu toţi sunt conştienţi de asta. (Yoga Swami)

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui

Dumnezeu. (I Petru 2.16)

Trebuie să ne golim de prea plinul Eu, ca să intre în noi un pic de Dumnezeu. (Petre Ţuţea)

Trebuie să pomenim pe Dumnezeu mai des decât respiraţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubeşti pe Dumnezeu. 9.19

Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi per-

mită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputinţa de a mă ridica la Dum-

nezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de

a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumnezeu între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar

ne-o înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o mixa ca şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa cum înţelegem

noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte comodă şi foarte normală. Nu voi mai avea mustrări de conştiinţă.

Ori de câte ori, neputând să-L înţelegem pe Dumnezeu şi făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care,

oricum există, nu vom manifesta decât atitudinea gadarenilor, stăpâni ai ţinutului Gadara care, incomod

fiindu-le Dumnezeu, L-au poftit să plece din ţinutul lor. Nu avem decât ca, predându-ne Dumnezeului

acestuia pe care-l avem şi pe care-L citim în Sfintele Evangelii şi auzim faptele şi cuvintele Lui înţelepte,

nu ne rămâne decât să ne predăm. Ce dacă gândeşte mai puţin convenabil mie. Ce dacă iubeşte altceva

decât slăbiciunea din mine, umanul corupt şi limitat din mine iubeşte. Ce dacă vede lucrurile atât de su-

blim. Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab,

care nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când

loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de dragul iubirii celei vii-

toare, celei veşnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care Hristos ar fi dorit să le spună

gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj decât vorbeau ei. Să ne împropriem, să

ne însuşim acest limbaj al lui Dumnezeu, şi atunci nu va mai fi niciun conflict de interese între noi şi Dum-

nezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între felul de a vedea noi lucrurile şi felul în care Hristos le-a lă-

sat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vorbim, să ne împropriem acest limbaj sfânt al lui Dumnezeu şi apoi,

atunci, între noi şi El nu va mai fi decât armonie şi comuniune şi viaţă împreună veşnică.

(Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu)

Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru, ca pe propriul

lui tron. 2.13

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei

deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de

sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în

propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci

când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii,

a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare, a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a

fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii.

(Metodiu de Olimp, scriitor bisericesc din secolul al treilea)

Trupul trăieşte dacă este locuit de suflet, iar sufletul dacă este locuit de Dumnezeu.

(Părintele Arsenie Boca)

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi

Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.6)

Ţie să-ţi slujească întreaga făptură, pentru că Tu ai zis şi toate s-au făcut. Trimis-ai Duhul Tău şi totul a

fost zidit şi nimeni nu poate să stea împotriva poruncii Tale! (Baruh 16.14)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului.

(Sfântul Efrem Sirul)

Un fir de păr nu se mişcă fără voia lui Dumnezeu, dar lumea întreagă? 4.9

Un lucru nu impune Dumnezeu: Să-L iubim cu de-a sila, ci în libertate sacră. (Sfinţii Părinţi)

Un om împreună cu Dumnezeu este întotdeauna în majortitate. (John Knox)

Un om necredincios se ascunde de Dumnezeu. Un om credincios se ascunde în Dumnezeu.

(Fericitul Augustin)

Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Un om senin în faţa morţii este un om care are conştiinţa lui Dumnezeu. 11.9

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste

înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât

visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)

Unde este Dumnezeu acolo este şi fiica Sa, răbdarea. (Tertulian)

Unde este smerenie este şi Dumnezeu. 7.10

Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de

Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Unirea cu Dumnezeu 1.10, 5.12

Universul este un gând al lui Dumnezeu. (Friedrich von Schiller)

Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar, că ar putea exista ceasul fără un ceasornicar. (Voltaire)

Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara şi cântecul, dar fiecare are darul

său de la Dumezeu, unul aşa, iar altul într-altfel. (Homer)

Va veni vremea când fizicienii ne vor învăţa să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Vederea lui Dumnezeu 8.1

Vederea lui Dumnezeu este împărtăşirea din energiile necreate ale Lui. 8.15

Viaţa de familie, un mod de a-L cunoaşte pe Dumnezeu. 10.5

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti,

prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui

Dumnezeu. (Michelangelo)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Viaţa în Dumnezeu 10.9

Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumne-

zeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Viziunea lui Blaise Pascal („ ... Cum a ajuns însă matematicianul şi fizicianul Pascal la această concep-

ţie? Răspunsul îl găsim în noaptea de 23 noiembrie 1654, când a avut „viziunea” ce i-a schimbat

definitiv sensul existenţei. ... Din acel moment, pe Pascal îl va interesa în mod esenţial creştinis-

mul şi Dumnezeul creştin, nu Dumnezeul abstract al filozofilor.” …. „În urma unui accident suferit

în 1654 pe podul de la Neuilly pe Sena, când caii, care trăgeau trăsura, au sărit şi trăsura a rămas

agăţată de pod, dar mai ales în urma unei revelaţii de pe 23 noiembrie 1654 Pascal a hotărât să

ia calea credinţei, vizitând mănăstirea jansenită de lângă Paris.” Sursa citatelor: internet, biografia

lui Blaise Pascal.)

Voinţa lui Dumnezeu devine voinţa omului. 6.14

Voinţa superioară (raţională) are ca scop pe Dumnezeu. 10.8

Vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este. 12.1

Vorbăria este dăunătoare, pentru că atunci când omul doreşte ca el să vorbească, îi interzice lui Dumne-

zeu, Cel care este înăuntrul său, să vorbească. (Sfântul Vasile cel Mare)

Vuietul lui Dumnezeu este adiere de vânt lin. 6.10

Zis-a Avva Antonie: Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc pe El, căci dragostea scoate afară

frica.

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet,

adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme

este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat

aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu este aceasta.

Zis-a Avva Teodor: Mulţi din vremea aceasta au ales odihna, înainte de a le-o da lor Dumnezeu.

Zis-a un bătrân: În vremea când îţi faci rugăciunea, înantea lui Dumnezeu stai şi cu însuşi Dumnezeu

vorbeşti.

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie şi astfel mai facem un pas către mântuire. 11.9

Durerea este necesară numai acolo unde există scindare şi negare. (Paul Ferrini)

Durerea este soarta celor vii. (Alexandr Sergheevici Puşkin)

Durerea taie în suflet brazdele prin care curge apoi izvorul viu al harului dumnezeiesc. (Nicolae Iorga)

Durerea/ Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată. (Albert Einstein)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în pute-

re optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne

vom duce. (Psalmi 89.10-12)

Arta vieţii este arta de a evita durerea. (Thomas Jefferson)

Aşteptarea este dureroasă. Uitarea este dureroasă. Dar cea mai mare suferinţă este aceea de a nu şti ce

să faci. (Paulo Coelho)

Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea

aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,

cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Bucuria şi durerea noastră măsoară rău orele: prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe

alocuri. Dar toate acestea sunt începutul durerilor. (Matei 24.7, 8)

Când m-am dus şi l-am vizitat pe părintele Galeriu, înainte de a pleca, el era într-o suferinţă fantastică şi

am spus: Ce vă doare, părinte? Pe mine nimic, dar mă doare răul din lume.

(Arhiepiscopul Casian, despre părintele Constantin Galeriu)

Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat; întâm-

pinatu-m-au laţurile morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am

strigat. (Psalmi 17.5-7)

Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât sabia. (Mihail Drumeş)

Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simţuri-

lor şi întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simţirii şi bucurie sufletului.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi

ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima,

patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

De dragul plăcerii, iubim patimile şi de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărurisitorul)

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala.

(Arthur Schopenhauer)

Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. (Eclesiasticul 7.28)

Dintre toate suferinţele, cele mai dureroase sunt cele pe care ţi le-ai provocat singur. (Sofocle)

Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus)

Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia

să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferin-

ţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese

străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mân-

tuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. (Isaia 53.3-5)

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El

este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte - dătător

de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)

Dumnezeu îngăduie durerea şi suferinţa în timpul vieţii. 7.14

E util să devii înţelept prin durere. (Eschil)

Este extrem de dureros să judeci un lucru pe care nu-l cunoşti. (Sfinţii Părinţi)

Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propiile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat. (Sofocle)

Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte. (Thomas Jefferson)

Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o

stare inferioară. (Baruch Spinoza)

Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite. (Thomas Carlyle)

Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.

(Arthur Schopenhauer)

Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. (Psalmi 9.27)

Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte co-

pii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". (Facerea 3.16)

Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare. (Oscar Wilde)

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.

(Gala Galaction)

În ceasul din urmă, vederea păcatelor îi sfâşie inima omului de durere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei pe

cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Întreg umorul îşi are rădăcina în durere. (Richard Pryor)

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

Muzica de film este zgomot… chiar şi mai dureroasă decât sciatica mea. (Thomas Beecham)

Nu există durere mai mare decât amintirea zilelor de bucurie în clipele de nenorocire. (Dante Alighieri)

Nu ştiu ce e durerea, căci n-am cunoscut plăcerea. (Barbu Ştefănescu Delevrancea)

O bucurie împărtăşită este o bucurie dublă, o durere împărtăşită este o jumătate de durere.

(Jacques Deval)

"O, dacă durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! Şi fiindcă este mai grea decât

nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau

înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împo-

triva mea. (Iov 6.2-4)

Omul este un ucenic, durerea este învăţătorul său. (Alfred de Musset)

Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi,

pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât, pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând

durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. (Faptele Apostolilor 2.23, 24)

Pedeapsa care face ca iadul să fie iad este durerea că sufletul L-a pierdut pe Dumnezeu. (Sfântul Alfons

de Liguori)

Pentru ce ai făcut răul şi n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor scula

asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baştovoi)

Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii,

ale moşirii noastre la o viaţă nouă. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Plânsul este o durere a sufletului, iar râsul o stricare a învăţăturii. (Scriitorul bisericesc Salvianus)

Precum virtuţile obişnuiesc să se nască din dureri şi din ocări, aşa păcatele se nasc din plăceri şi laude.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. (Emil Cioran)

Satana este una din făpturile îndurerate ale creaţiei. 9.11

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru

suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este

bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult

poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului

Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, aşa trebuie să fie

creştinul. 2.13

Şi durerea are hotarele ei. (Thomas Mann)

Şi pe când se chinuia Rahila în durerile naşterii, moaşa i-a zis: "Nu te teme, că şi acesta va fi băiat!" Iar

când Rahila îşi dădea sufletul, căci a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, iar

tatăl lui l-a numit Veniamin. Iar dacă a murit, Rahila a fost îngropată lângă calea ce duce la Efrata, adi-

că la Betleem; Iacov a ridicat un stâlp de piatră pe mormântul ei şi acest stâlp, de pe mormântul Rahilei,

este până în ziua de astăzi. (Facerea 35.17-20)

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta

• 
  în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama.
  

(Omar Khayyam)

Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. (Ecclesiasticul 31.23)

Un om liber este numai acela care trăieşte alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasupra

oricărei dureri şi oricărei nenorociri. Dacă el însuşi nu se va nedreptăţi pe sine în vreun fel şi nu va greşi

faţă de sine cu nimic, nimeni nu are şi nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că nu poa-

te fi atins în niciun fel. Lipsurile nu-l vor chinui niciodată, pentru că ştie că n-am adus cu noi nimic când

am venit în lumea aceasta şi este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi nimic.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Zic unii că nu e suflet, dar de ce mă doare? (Tudor Muşatescu)

Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă. Grija de economie este rădăcina tuturor virtuţilor.

(Geoge Bernard Shaw)

Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)

Economia/ E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile eco-