Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 20.13)

Nu putem ajunge la Dumnezeu ocolind pe semenul nostru. (Sfinţii Părinţi)

Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. (Solomon 23.4)

Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

(Matei 6.34)

Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen)

Omul nu ajunge să trăiască nici o sută de ani, dar se frământă şi îşi face griji pentru o mie de ani.

(Mitropolitul Filaret)

Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8

Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat. (Dostoievski)

Prin căinţă se ajunge la adevărata rugăciune. (Sfântul Ioan Casian)

Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru

a observa. (Regina Elisabeta a României)

Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea care nu porneşte din inimă se împrăştie înainte de-a ajunge la cer. Ea nu slăveşte, ci insultă

pe Acela Căruia se adresează. (Henri Lacordaire)

Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.

(Ecclesiasticul 35.18)

Succesul este înălţimea la care ajungi după ce te-ai ridicat de jos. (General George Patton)

Sufletul se formează prin deprinderi şi ajungi să gândeşti după cum trăieşti. (Demostene)

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii.

(Sfântul Ioan Casian)

Toate ştiinţele lumii au ajuns la bacalaureat; numai teologia a ajuns la licenţă pentru că lucrează cu

adevăruri absolute. (Petre Ţuţea)

Toţi oamenii vor pacea, dar nu stiu cum să ajungă la ea. 11.4

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alege-

rii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările

care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică.

(Cuv. Clement Alexandrinul)

Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde

vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)

Unde nu ajunge spada legii, ajunge biciul satirei. (Alexandr Sergheevici Puşkin)

Viaţa noastră e scurtă, ca să ajungem mai repede în rai! (Răspunsul unui copil de clasa a 5-a)

Vorbele nu pot să ajungă la înţelesul lucrurilor, dar tăcerea este ca un strugure copt.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol. (Jose Marti)

Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la ju-

decată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30)

A ajuta/ Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. (Ecclesiasticul 29.23)

Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă. (Psalmi 7.10)

Atunci a grăit Domnul cu Moise şi a zis: "Ia seminţia lui Levi şi o pune la îndemâna lui Aaron preotul, ca

să-l ajute în slujba lui. (Numerii 3.5, 6)

Când noi facem tot ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh)

Dacă nu poţi să-l ajuţi, cel puţin nu-l încurca. (Proverb arab)

Dă celui bun, şi nu ajuta pe cel păcătos. (Ecclesiasticul 12.9)

De ce să compătimeşti în loc să ajuţi, dacă poţi? (Cicero)

Doamne, ajută-mă ca, aşa cum am iubit păcatul, să Te iubesc pe Tine. (Fericitul Augustin)

Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. (Psalmi 27.9)

Dreapta judecată este o virtute, ce nu pote fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutaţi de

harul divin. (Sfântul Ioan Casian)

Duhurile raţionale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Dumnezeu îi ajută întotdeauna pe cei ce se ajută singuri. (Benjamin Franklin)

Eu mă duc, dar de acolo de unde voi fi am să vă ajut mai mult ca şi până acum. (Părintele Arsenie Boca)

Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată. (Solomon 18.19)

Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9

Grijile nu sunt altceva decât o deprindere mentală foarte dăunătoare, iar eu îmi pot schimba orice deprin-

dere cu ajutorul lui Dumnezeu. (Norman Vincent Peale)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,

nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi

întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa

cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei

pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. (Matei 15.25, 26)

Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a

închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor

şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la ma-

sa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum vo-

ieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.24-28)

Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat

singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngri-

jeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua

de la ea. (Luca 10.40-42)

Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele

noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)

În tăcere suntem inundaţi de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie.

(Maica Tereza)

Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să dobândească mari

averi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 10.11)

Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, pasiunile ne ajută să trăim. (Nicolas Chamfort)

Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!

(Isaia 1.17)

Norocul îi ajută pe cei care sunt pregătiţi. (Louis Pasteur)

Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută pritenia lui Hristos, care ne

ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)

Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune

psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros des-

pre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să

cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu-l pot învăţa nimic pe omul matur, dar îl pot ajuta să găsească răspunsul în el însuşi. (Galileo Galilei)

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora)

Orice critică este un compliment şi un ajutor. (Kurt Tepperwein)

Poezia este arta de a pune în mişcare imaginaţia noastră cu ajutorul cuvintelor. (Arthur Schopenhauer)

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut

cerul şi pământul. (Psalmi 120.1, 2)

Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".

(Facerea 2.18)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.

Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis

cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pil-

dă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută

sincer.”]

Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de mul-

te ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar

Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu

lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Marcu 9.21-24)

Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumne-

zeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru

datina voastră. (Matei 15.5, 6)

A alege/ Alegerea gândurilor bune. 4.14

Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, şi nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil şi de una şi de alta, în

funcţie de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)

Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi

seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi

curând vei mânca roadele ei. (Ecclesiasticul 6.18-20)

Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; şi au zis

unii către alţii: "Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zi-

cem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!" (Facerea 37.18-20)

Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţele se găsesc foarte adesea, caracterele

foarte rar. (Mihai Eminescu)

Libertatea de a alege 8.9, 10.17

Libertatea vă conferă facultatea de a alege între bine şi rău, adică între datorie şi egoism. Educaţia este

însă aceea care vă învaţă să faceţi alegerea. (Giuseppe Mazzini)

Marea înţelepciune e să-ţi alegi prieteni care nu te vor sili la compromisuri. (Camil Petrescu)

Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem

postul. (George Washington Carver)

Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare.

(Georges Clemenceau)

Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de alegeri.

(Otto von Bismarck)

Omul are libertatea de a alege, şi mintea pentru a înţelege. 10.17

Omul n-ar trebui să facă aceeaşi prostie de două ori. Există atâta prostie, că ai de unde alege.

(Bertrand Russell)

Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul. (Paulo Coelho)

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să

cunoaştem voinţa Sa. 9.22

Pesimistul este cel care, atunci când trebuie să aleagă între două rele, le alege pe amândouă.

(Oscar Wilde)

Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)

Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă

un idol care să nu se clatine. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles

voi ce vă învaţă întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede

ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.20-22)

Şi luând seama cum îşi alegeau la masă cele dintâi locuri, a spus celor chemaţi o pildă, zicând între ei:

Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat de el al-

tul mai de cinste decât tine. Şi venind cel care te-a chemat pe tine şi pe el, îţi va zice: Dă acestuia locul.

Şi atunci, cu ruşine, te vei duce să te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. (Luca 14.7-9)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii

pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care

vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Ţelurile ni le alegem. Rostul trebuie să-l descoperim. (Colin Turner)

Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.

(George Orwel)

A aluneca/ Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse. În multele ta-

le îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele ome-

neşti. Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.

(Ecclesiasticul 3.21-23)

De departe este cunoscut cel cu limba tare, şi cel înţelept îl ştie când alunecă. (Ecclesiasticul 21.8)

Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui

să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)

Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa? (Ecclesiasticul 19.16)

Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.

(Ecclesiasticul 14.1)

Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.

(Psalmi 72.2)

În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, că ai izbăvit sufletul meu de la

moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

(Psalmi 55.12)

Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător

decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu

două ascuţişuri. (Solomon 5.3)

Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca

un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Solomon 23.31, 32)

Pe povârnişul viciului aluneci uşor şi fără să bagi de seamă; pentru a atinge însă culmile perfecţiunii, urci

încet şi întâmpini multe şi mari greutăţi. (Feuchtersleben)

A alunga/ Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus)

Alungarea demonilor 1.3

Alungarea gândurilor proprii. 5.2

Alungarea gândurilor rele. 6.4

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul

pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13

Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă

nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod

sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţinând

seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe

cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Grija privegherii goneşte aţipirea şi ca boala grea alungă somnul. (Ecclesiasticul 31.2)

Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă de-

monii. Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana? Dacă o împă-

răţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui. Şi dacă o casă se va dezbina în sine, ca-

sa aceea nu va mai putea să se ţină. Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu

poate să dăinuiască, ci are sfârşit. (Marcu 3.22-26)

Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.(Sfântul

Serafim de Sarov)

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce

se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)

Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită

vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea de

a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

N-am postit şi am fost alungaţi din rai. Să postim, dar, ca să ne întoarcem în rai. 6.9

O atitudine veselă, sprijinită de relaxare … este doctorie care ne alungă din drum fantomele fricii.

(George Matthew Adams)

Postul face sufletul mai cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii. 2.10

Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele

schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea,

casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" (Matei 21.12, 13)

Şi a tămăduit pe mulţi care pătimeau de felurite boli şi demoni mulţi a alungat. Iar pe demoni nu-i lăsa să

vorbească, pentru că-L ştiau că El e Hristos. (Marcu 1.34)

A amâna/ Am zis: Îi voi împrăştia şi voi şterge pomenirea lor dintre oameni. Dar am amânat aceasta, pentru răutatea

vrăjmaşilor, ca vrăjmaşii lor să nu se mândrească şi să zică: Mâna noastră este puternică şi toate

acestea nu le-a făcut Domnul. [Deutoronomul 32.26(24), 27(25)]

Amânarea este cea mai criminală formă de negare. (Colin Turner)

Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. Că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi

în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. Nu te încrede în avuţiile câştigate pe nedrept, că nimic nu-ţi

vor folosi în ziua judecăţii. (Ecclesisticul 5.8-10)

Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în a-

ceastă luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte. (Ecclesiastul 8.8)

Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti,

de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată

purtarea ta! (Tobit 4.14)

Să nu amânăm niciodată săvârşirea faptelor bune, ca să nu fim întâmpinaţi cu întrebarea Sfântului Am-

brozie al Milanului: “De ce amâi pentru ziua de mâine?”, şi apoi cu mustrarea lui: “Poţi să lucrezi şi

azi, fiindcă s-ar putea s-o pierzi pe cea de azi, şi pe cea de mâine să n-o mai apuci. Nici pierderea unei

singure ore nu înseamnă o pagubă mică. Chiar şi o singură oră este o parte din viaţă”. (Părintele Narcis

Stupcanu, la emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Şi iarăşi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Fiul omului, iată casa lui Israel zice: "Vedenia pro-

orocească, pe care a văzut-o acesta, se va împlini după multă vreme, pentru că el prooroceşte pentru

nişte timpuri depărtate". De aceea spune-le: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nici unul din cuvintele

Mele nu va fi amânat, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini", zice Domnul Dumnezeu.

(Iezechiel 12.26-28)

Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele. Că mila şi mânia de la El sunt şi peste

cei păcătoşi va odihni mânia Lui. Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi.

(Ecclesiasticul 5.6-8)

Zăbava aduce pierdere, amânare, pericol. (Desiederius Erasmus)

A apăra/ Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. (Psalmi 39.23)

Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea şi că

Sfântul lui Israel le-a zidit! Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile

voastre, zice regele lui Iacov. (Isaia 41.20, 21)

Căci dacă dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl va apăra şi-l va scoate din mâna potrivnicilor

săi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.18)

Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învino-

văţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia

mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.15, 16)

Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi. Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputer-

nic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu. Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii,

sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi! (Iov 13.2-4)

Ceea ce te inspiră, te şi ghidează şi te apără. (Richard Bach)

Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă învăţătura şi

virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. (Psalmi 27.9)

Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Psalmi 26.2)

Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)

Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. (Psalmi 27.11)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat

de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dum-

nezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi

sprijinitorul meu. (Psalmi 17.1-3)

Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)

Până să ia împrumutul, sărută mâna celui ce-i dă şi pentru banii aproapelui vorbeşte cu glas ademenitor,

iar când este vremea să întoarcă tărăgănează, şi se apără cu cuvinte de lene şi învinuieşte vremea.