Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

buia să legi şi de ce ai dezlegat când nu trebuia să dezlegi? (Părintele Paisie Olaru, în ultimele

clipe ale vieţii)

Părinte, care este întrebarea de care vă temeţi cel mai mult la Judecată? De ce n-ai lucrat tot ce ţi

s-a descoperit? (Părintele Arsenie Papacioc, în ultimele clipe ale vieţii)

Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în

contact cu cultura ţării. (David Rockefeller)

Pentru a avea o viaţă fericită trebuie să ai o minte liniştită. (Cicero)

Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului. Acesta nu-şi are origi-

nea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11

Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste. (Paracelsus, alchi-

mist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Pentru a fi fericiţi până la un anumit punct, trebuie să fi suferit până la acelaşi punct. (Edgar Allan Poe)

Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale – adevărate rugă-

ciuni. (Vladimir Ghika)

Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările decât să răspundem

în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă. (Plutarh)

Pentru a reuşi, dorinţa ta de a avea succes trebuie să fie mai puternică decât teama de a nu reuşi.

(Bill Cosby)

Pentru a reuşi trebuie să crezi. (Robert M. Hensel)

Pentru a suporta o ocară trebuie să nu te superi pe cel ce te-a ocărât. (Sfântul Varsanufie de la Optina)

Pentru ca să supravieţuieşti trebuie să munceşti. Dar ca să te îmbogăţeşti trebuie să inventezi ceva.

(Alphonse Karr)

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după

cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)

Pesimistul este cel care, atunci când trebuie să aleagă între două rele, le alege pe amândouă. (Oscar Wilde)

Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi. (Voltaire)

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze. (Ana Blandiana)

Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de păcate.

(Sfântul Ioan Casian)

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo un-

de S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a

slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi

atunci când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina,

<< bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.

(Teologul Alexander Schmemann)

Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie. (Vladimir Ghika)

Punctul de sosire la atingerea unui ţel trebuie să fie punctul de pornire pentru altul. (John Dewey)

Relaţia omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se

închine în duh şi în adevăr. 12.10

Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea ta trebuie să circule în totul, ascunsă, puternică şi vie, precum sângele. (Vladimir Ghika)

Se pare că viaţa şi speranţa trebuie să înceteze împreună. (Anne Brontë)

Secretul fericirii nu este să faci ceea ce îţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci. (James Matthew

Barrie)

Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.

(Constantin Brâncuşi)

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit; pentru a fi simplu trebuie să fi trecut

prin mari experienţe. (Krishnamurti, filosof indian)

Singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăşi teama. (Franklin D. Roosevelt)

Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns, ci că nimic

nu trebuie ascuns până la capăt. (Gabriel Liiceanu)

Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru, sau nu? 6.5

Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, aşa trebuie să fie

creştinul. 2.13

Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)

Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâcimile ei ne rătăcesc spiritul. (Marin Preda)

Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv. (Constantin Noica)

Şcoala trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru. (Nicolae Iorga)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind

sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie

să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,

i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind

că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem

aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a

lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să

fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în

El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele

tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era

în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis:

Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

(Apocalipsa 10.9-12)

Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,

Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în

ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:

Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)

Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală.

(Gala Galaction)

Ţelul trebuie să cuprindă durata unei vieţi. (Herbert Harris)

Ţelurile ni le alegem. Rostul trebuie să-l descoperim. (Colin Turner)

Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui

să conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata

să-ţi dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)

Un om nu trebuie judecat după calităţile lui, ci după felul în care ştie să şi le folosească. (François de La

Rochefoucauld)

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi

îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngă-

duitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaş-

terea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.

(II Timotei 2.24-26)

Una din etapele fericirii trebuie să fie absenţa gândurilor. (Liviu Rebreanu)

Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană. (Carl Sagan)

Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine

sminteala. (Matei 18.7)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat

părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea

să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)

Vârsta este înţelepciune, dacă ţi-ai trăit viaţa cum trebuie. (Miriam Makeba)

Viaţa e o luptă de care trebuie să ne bucurăm, nu ceva pe care e nevoie să-l îndurăm. (Sfinţii Părinţi)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene

din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune

şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)

Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)

Ziariştii – oameni care gândesc toată viaţa la profesia pe care ar fi trebuit s-o înveţe. (Mark Twain)

Zis-am Domnului: "Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie". (Psalmi 15.2)

Treburile/ A avea voinţă nu înseamnă să spui că vrei, înseamnă să te ţii de treabă. (André Maurois)

Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,

(Ieşirea 20.8, 9)

Cât de fericiţi ar trăi mulţi oameni, dacă s-ar ocupa de treburile altora la fel de puţin pe cât se îngrijesc

de ale lor. (Georg Christoph Lichtenberg)

Este treaba artistului ca întotdeauna să adâncească misterul. (Francis Bacon)

Iar regele Egiptului le-a zis: "Moise şi Aaron, pentru ce-mi stingheriţi poporul de la lucru? Duceţi-vă fie-

care din voi la treburile voastre!" Apoi Faraon a zis iar: "Iată acum s-a înmulţit poporul acesta în ţară

şi voi îl întrerupeţi de la lucru". (Ieşirea 5.4, 5)

Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune

psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros

despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii

dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în

zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. (Isaia 58.3)

Una din sursele fericirii mele este ca să nu doresc niciodată să aflu de treburile altor persoane.

(Dolley Madison)

Trecător/ Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea

aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei,

cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă.

(II Corinteni 3.11)

Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii. (Solomon 21.6)

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui

Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie

şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dacă centrăm viaţa noastră pe lucruri trecătoare şi limitate, ne limităm libertatea spirituală. Dacă ne unim

însă cu iubirea veşnică şi nelimitată a lui Dumnezeu, ajungem la libertatea de a iubi veşnic, pentru că sun-

tem iubiţi veşnic. Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie

arătată în iubire milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oa-

menii, mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea

trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

E mai bine să fii liniştit decât fericit. (Proverb bengalez, care se referă la fericirea cea trecătoare

din viaţa aceasta, şi ea tot trecătoare)

Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este relativ,

trecător şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)

Gloria este trecătoare. Anonimatul este veşnic. (Napoleon Bonaparte)

Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în rei zile îl zideşti,

mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!

(Matei 27.39, 40)

Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni

secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. (Solomon 6.11)

În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat

şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul, vezi Lumina/)

Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele

ce nu se văd sunt veşnice. (II Corinteni 4.18)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lu-

crurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt

limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să

pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că

batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire.

(Evrei 11.24-26)

Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iu-

birea aceasta trecătoare. ….. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu/)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste

înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Trecere/ Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-

păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un du-

hovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător!

Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit

Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere

optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

(Psalmi 89.10-12)

Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc, la acele procese

fiziologice şi spirituale, fără de care Universul lui Newton şi Einstein nu ar exista. (Alexis Carrel, medic

chirurg şi biolog francez)

Când doi oameni se sărută, lumea trece pe lângă ei, când doi oameni se bat, lumea se strânge în jurul lor.

(Christian Hebbe)

Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. Fri-

ca de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie,

nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. (Matei 24.35, 36)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

(Solomon 17.28)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun

şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul

în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Cu cât eşti mai fericit, cu atât timpul trece mai repede. (Plinius cel Tânăr)

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui Dum-

nezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie şi nu alte bunuri

trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele

rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit pră-

pastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

(Luca 16.25, 26)

De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi

mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai

uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea

trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Drumul de la orbire la vedere trece prin moarte. 11.13

Drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele nostru. (Sfinţii Părinţi)

Există un drum al ochiului către inimă care nu trece prin intelect. (G. K. Chesterton)

Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare

inferioară. (Baruch Spinoza)

Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.33)

Mântuirea noastră trece prin curtea vecinului. (Părintele Mihai Hau)

Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o.

Mă contopesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac

asta, nu ştiu. (Lev Tolstoi)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă. 6.15

Nu ajungi la înviere decât trecând prin moarte. 6.15

Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă. 6.15

Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)

Nu-ţi fie frică să faci un pas mare. Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici. (David Lloyd George)

Oamenii trec, dar operele lor rămân. (Augustin Louis Cauchy)

Odată, Diogene se încălzea la soare. Alexandru Macedon, care trecea pe acolo, s-a oprit asupra lui

şi a zis: Cere-mi ce vrei tu. Diogene a răspuns: Nu-mi fă umbră. (Diogene din Sinope)

Orice adevăr trece prin trei etape. Prima dată, e ridiculizat. A doua oară, negat vehement. A treia oară,

e acceptat ca fiind de la sine înţeles. (Arthur Schopenhauer)

Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai taini-

că nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 1.11)

Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului.

(Vasile Conta)

Prostul face ce poate ca să nu treacă neobservat. (Tudor Muşatescu)

Să nu trecem cu vederea cele sperate, de grija celor pezente. (Sfântul Vasile cel Mare)

Săvârşeşte tu mai întâi fapte bune şi aşa treci la purtarea de grijă a celorlalţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit; pentru a fi simplu trebuie să fi trecut

prin mari experienţe. (Krishnamurti, filosof indian)

Spiritul omenesc îşi trece timpul cu dorinţa şi cu speranţa. (Oxenstierna)

Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără să-ţi pierzi entuziasmul.

(Winston Churchill)

Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu pu-

tinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. (Matei 26.39)

Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.35)

Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au

dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând

prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.28-30)

Te-ai întrebat de ce, la revărsatul zorilor, cocoşul suspină dureros de repetate ori? Iată ce înseamnă asta –

în oglinda dimineţii s-a arătat că din viaţa ta a mai trecut o noapte, fără ca tu să-ţi dai seama. (Omar

Khayyam)