Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte


Corpul este veşmânt viu şi, în acelaşi timp, şi instrumentul spiritului. (Prentice Mulford) Cu trupul



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə115/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   111   112   113   114   115   116   117   118   ...   156

Corpul este veşmânt viu şi, în acelaşi timp, şi instrumentul spiritului. (Prentice Mulford)

Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin,

la spovedanie)

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dum-

nezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie

în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu

se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

Cuvântul adună Biserica pentru a se întrupa în ea. (Teologul Alexander Schmemann)

Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina

bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi în-

soţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea

şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii,

zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulga-

rea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oa-

menilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate

darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici

toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar

trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi

corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă te conduce mintea, eşti un rege; dacă te conduce corpul, un sclav. (Cato cel Bătrân)

De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui. Pentru că

noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după



cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.9, 10)

Deşi corpul vrea să fie pământ în pământ, sufletul vrea să fie cer în cer. (Lope de Vega)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în sin-

gurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; proba-

bil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie

a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne

ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi

de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie în-

tinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt

viaţă. (Ioan 6.63)

După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. (Mihai Eminescu)

Educarea bine făcută trupului şi cumpătarea, nu produc dorinţe de neînfrânat. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte. (Thomas Jefferson)

Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu. (Origen)

Fiecare corp este singur, sufletul – niciodată. (Hermann Hesse)

Folosul postului pentru trup. 6.9

Frica e a trupului: trupul tremură. Curajul e al sufletului: sufletul n-are cum să tremure. (Barbu Ştefănescu

Delavrancea)

Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrâ-



nării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care

este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)

Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de

sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis

şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. (Matei 27.50-52)

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi,

acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că

acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.



(Matei 26.26-28)

Iar voi să nu vă căsătoriţi după trup, ci după Hristos. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi la trâm-

biţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci

trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace

în nemurire. (I Corinteni 15.51-53)

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre

în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te

mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii

de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a

zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea?

(Ioan 3.5-10)

Instruirea minţii este la fel de necesară ca hrana pentru corp. (Cicero)

Istoveşte-ţi trupul cu postul şi cu privegherea, şi vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.(Sfântul

Serafim de Sarov)

În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi;

doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui

Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)

În toate, şi înainte de toate, să ne amintim de moarte şi de ieşirea înfricoşată a sufletului din trup.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii. (Socrate)

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

Înţeleptul adevărat are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Învierea trupului la a doua venire a lui Hristos. 11.14

Lacrimile sunt puse între minte şi trup, ca semne în trup, pentru aşezarea minţii. (Sfântul Isaac Sirul)

Lenea trupului şi a minţii. 12.6

Liniştirea trupului şi sufletului. 2.3

Lumina care luminează în sfeşnicul cel sfânt, aşa este un chip frumos pe un trup bine împlinit.

(Eccelsiasticul 26.19)

Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când

ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.

(Luca 11.34, 35)

“Mens sana in corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi sănătoase.

(George Bernard Shaw)

Modestia este conştiinţa trupului. (Honoré de Balzac)

Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu

haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetăţii

Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)

Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor. (Patriarhul Daniel)

Nefericirea este cancerul trupului şi nebunia minţii. (Valeria Mahok)

Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească.

(Denis Diderot)

Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Noi nu suntem omorâtori de trupuri, ci omorâtori de patimi. (Sfântul Vasile cel Mare, despre post)

Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.



(Psalmi 37.3)

Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul să-

răcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.20, 21)



Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul. (Socrate)

Nu trupul e frumos, ci alcătuirea şi înflorirea cu care sulfletul colorează trupul; iubeşte dar sufletul care face

ca şi trupul să fie frumos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

O cameră fără cărţi este ca un corp fără suflet. (Cicero)



O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.

(Solomon 14.30)

Omul este patru în unu: spiritul şi sufletul, lumina şi corpul. (Eliphas Levi)



Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)

O minte sănătoasă într-un corp sănătos. (Juvenalis)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în

viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca le-

gătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bu-

nă lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pe-

te de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu,

el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De

aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi

rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <, de care

vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească

între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de

credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Păcatele săvârşite cu trupul sunt împiedicate de multe pricini, dar cel ce păcătuieşte cu gândul, păcătuieşte

tot atât de repede pe cât a şi gândit. (Sfântul Vasile cel Mare)

Păcătuind, să nu învinovăţeşti fapta, ci gândul. Căci dacă mintea nu o lua înainte, nu i-ar fi urmat trupul.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie îndreptă-

ţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios si să-l supui

vreunei întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă întinezi trupul nu

vei trăi. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru

nădejde. (Psalmi 15.9)

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după

cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)

Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit,



în stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)

Podoaba minţii este mai de preţ decât frumusetea trupului. (Esop)

Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea de minte a răului cuprinde

sufletul omului. (Sfântul Efrem Sirul)

Precum soarele nostru dă lumină ochilor noştri trupeşti, lumina cea prin duhul se sălăşluieşte ca o rază

spirituală în cele din înăuntru şi ia loc în inimă. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Precum sufletul e mai important decât trupul, aşa şi părinţii duhovniceşti sunt mai importanţi decât părinţii

trupeşti. (Sfântul Vasile cel Mare)

Prin înviere, trupul dobândeşte această cunoaştere a nemuririi. 7.6

Prin post slăbeşti trupeşte şi te întăreşti sufleteşte. (Sfântul Vasile cel Mare)

Prin trup trăim în această lume, prin suflet trăim în veşnicie. (Sfinţii Părinţi)

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.

(Matei 26.41)

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există

mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Rugăcinea mortifică pornirea păcătoasă a trupului. 2.10

Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului. (Aristotel)

Sănătatea este o convenţie între tine şi corpul tău. (Terri Guillemets)

Sănătatea trupească şi sufletească. 4.12

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea

mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte

putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată

prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Sfatul (canonul) duhovnicului, medicamentul prin care ne tămăduim trupul şi sufletul. 11.20

Somnul este lanţul de aur care ne ţine sănătatea şi trupul împreună. (Thomas Dekker)

Studiaţi îndeaproape corpul omenesc! Sufletul nu-i departe. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a

României)

Suferinţele trupului sunt legate de multe ori de angoasele sufletului. 1.3

Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii. (Sfântul Ioan Casian)

Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale. Şi, venind ucenicii lui, au luat

trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus. (Matei 14.11, 12)

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,

plin de har şi de adevăr. (Ioan 1.14)

Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru

toate. (Coloseni 1.18)

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al sata-

nei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l

îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slă-

biciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine pute-

rea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Tămăduirea sufletească si trupească. 11.16

Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă? (Iov 6.12)

Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. (George Litarczek)

Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de Dum-

nezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de

la limbă şi curăţenia de la trup.

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul,

mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Tulburarea/ Adevăratul curaj este o încredere deplină pe care nimic nu o tulbură. (Condillac)

Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El

peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! (Psalmi 2.5-7)

Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. (Solomon 25.26)

Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. (Psalmi 90.3)



Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, gre-

şelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta

ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)

Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele



s-au tulburat. (Psalmi 30.10)

Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept. (Solomon 11.29)

Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit

adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, cobo-

rându-se, s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.



(Faptele Apostolilor 20.9, 10)

De ce te tulburi de grija unei zile, pe care nu eşti sigur c-o mai ajungi? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi

S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus.

Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

Dezordinile spirituale se traduc inevitabil în suflet şi trup prin tulburări patologice. 4.12

Din confruntările cu crucea apar atâtea comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a dreptul

nesănătosă. Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea

cea mai marcată de cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa,

dar astfel cădem în orgoliu spiritual. … (Teologul catolic Marko Rupnik)

Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În

aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala

peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a în-

gălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau

unul de altul neîncetat. (Daniel 5.4-6)

Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot

omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le

adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă

goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe

Dumnezeu nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţepăm unul pe altul, ne mâhnim şi fără în-

doială ne tulburăm, ne răzvrătim. …. (Părintele Sofian de la Antim)

Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: Depărtaţi-

vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. (Matei 9.23, 24)

Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul

dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)

Întâlnirea cu moartea, cea mai tulburătoare spaimă. 11.22

Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă). (Solomon 15.16)

Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea

odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)

Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi su-



fletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? (Psalmii 6.2, 3)

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5

Niciun duşman nu poate să abată atâta rău ca propriul suflet atunci când se tulbură de nemulţumire sau

gelozie. (Părintele Savatie Baştovoi)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi

un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul.

Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare min-



tea fratelui nostru punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea

şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea

pentru biruinţă. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima

voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)

Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lă-

untrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflo-

rirea lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate



loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22)

Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   111   112   113   114   115   116   117   118   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin