Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Ioan 5.39)

Cine nu primeşte pe Hristos în inima sa încă din viaţa aceasta, nu va avea parte de El

nici în veşnicie. 6.1

Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8

Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi

veşnice mă vei sătura. (Psalmi 15.11)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu

există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând.

Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit

dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)

Dacă nu avem timp pentru Dumnezeu, nici Dumnezeu nu are veşnicie pentru noi. (Sfinţii Părinti)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi

însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustra-

rea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea

raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi,

promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos

în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea

lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dum-

nezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în

chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum

şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm porun-

cii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El.

(Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul,

o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

E cu neputinţă şi nevrednica slavă să o primeşti, şi de cea veşnică să te învredniceşti. (Sfântul Nil Sinaitul)

Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este

Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în

veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul,

decapitat la anul 304)

Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim. (Douglas Lawson)

Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie.

Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea

mai grea luptă. (Origen)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige

rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim

păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi

lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

În ce te găseşte moartea, în aceea te duci în lumea cealaltă. (Patericul)

În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai. 10.3

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)

Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? 9.17

Lucraţi, nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică. 2.2

Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat

bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)

Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic. (Dante Alighieri)

Nădejdea mântuirii veşnice. 11.15

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

O operă de artă este o bucurie veşnică. (John Keats)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Omul nu există decât dacă există Dumnezeu şi nemurirea. (Dostoievski)

Omul: simbol al veşniciei închis în timp. (Thomas Carlyle)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în

viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit

ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice

faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet

pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa

lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul,

sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar

dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest

<, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l

ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie.

Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă

în lumină. (Patriarhul Daniel)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai

acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în

ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea

Comoara înţelepciunii)

Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott Adams)

Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)

Păcatul este o faptă, o vorbă sau o contra legii veşnice. (Fericitul Augustin)

Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii, ale moşirii noastre la o viaţă nouă.

(Sfântul Grigorie de Nyssa)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt

limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin

Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au

murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)

Prin iubirea de Dumnezeu pătrundem în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică. 11.19

Prin smerenie dobândim veşnicia raiului. (Sfinţii Părinţi)

Prin trup trăim în această lume, prin suflet trăim în veşnicie. (Sfinţii Părinţi)

Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei.

(Psalmi 23.7)

Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că unii

vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor bu-

nă temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.18, 19)

Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales cele

care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să trăim pe pământ pentru cer şi în timp pentru veşnicie. (Teologul Vladimir Orlov)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândi-

rea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne

dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milosti-

vă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi

de scurtă vreme, căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul

e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe

care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Sfânta Cruce este măsura paşilor pe care-i facem noi spre veşnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru

Păduraru)

Sfânta Împărtăşanie, arma (medicamentul) nemuririi. (Sfinţii Părinţi)

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El

să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci.

Amin! (Matei 6.13)

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru nu-

mele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)

Taina vieţii veşnice. 5.10

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea; vorbirea este superficială ca şi timpul. (Thomas Carlyle)

Tăcerea este taina veacului ce va să fie. (Sfântul Isaac Sirul)

Tot ceea ce nu este veşnic, este veşnic inutil. (Clive Staples Lewis)

Trăieşte ca şi când ai muri mâine. Învaţă ca şi când ai trăi veşnic. (Mahatma Gandhi)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii

pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care

vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică. (Cuviosul

Clement Alexandrinul)

Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Honoré de Balzac)

Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socoteli-

lor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti,

prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Viaţa pământească este o pregătire pentru cea veşnică. 6.8

Viaţa veşnică este rodul şi încununarea credinţei în Hristos. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Vom putea goni din noi tristeţea numai având privirea îndreptată spre lucrurile veşnice.

(Sfântul Ioan Casian)

Zis-a Avva Arsenie: Cel ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge veşnic.

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Viaţa curată. 9.8

Viaţa duhovnicească. 12.10, 4.2, 4.3, 5.7

Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17

Viaţa duhovnicească este un astfel de tărâm, în care înţelepciunea acestei lumi nu poate pătrunde.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Viaţa e 90% cum ţi se dă şi 10% cum ţi-o faci. (Autorul cărţii Scrisori Caterinei, preotul ortodox american,

Charlie W. Shedd)

Viaţa e o luptă de care trebuie să ne bucurăm, nu ceva pe care e nevoie să-l îndurăm. (Sfinţii Părinţi)

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos,

spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu.

(Michelangelo)

Viaţa este minunată dacă nu te temi de ea. (Charlie Chaplin)

Viaţa este o îndelungată lecţie de umilinţă. (James Matthew Barrie)

Viaţa este o succesiune de momente. A-l trăi pe fiecare înseamnă a reuşi. (Corita Kent)

Viaţa este plină de şanse, iar tu nu primeşti niciuna. (Charlie Brown)

Viaţa este procesul viu al devenirii. (Douglas MacArthur)

Viaţa este un crâmpei din scânteia divină. (Valeria Mahok)

Viaţa este un proces chimic (Antoine Lavoisier)

Viaţa este un trandafir la care fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin, o realitate. (Alfred de Musset)

Viaţa fără ambiţie e aproape imposibilă. (Lev Tolstoi)

Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi tulbură, dar

când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

Viaţa fără Hristos, moarte este, iar moartea pentru El înseamnă viaţă. (Sfântul Zenovie, episcopul Ciliciei, când i s-a

cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfă zeilor pentru a scăpa cu viaţă.)

Viaţa fericită ne este arătată de porunci. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Viaţa în acţiune este cel mai bun învăţător. (Nicolae Iorga)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Viaţa noastră conştientă nu este decât o coajă de nucă plutind pe oceanul inconştientului nostru. (Carl Gustav Jung,

medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Viaţa nu are limite, cu excepţia celor pe care ţi le impui singur. (Les Brow)

Viaţa nu are subtitrare, ori o înţelegi ori nu… (Wolf Wildfire)

Viaţa nu se măsoară în timp, ci în generozitate. (Peter Marshall)

Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună, dar nici chiar atât de rea pe cât pare. (Guy de Maupassant)

Viaţa omului este jumătate dragoste, jumătate luptă. (Părintele Iustin Pârvu)

Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni. 8.20

Viaţa şi moartea mea depind de alţii. Dacă l-am câştigat pe aproapele meu, l-am câştigat şi pe Dumnezeu.

(Sfântul Antonie cel Mare)

Viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, pentru care de o sută de ori, de-ar fi cu putinţă, sunt gata a muri.

(Sfânta Cuvioasă Muceniţă Anastasia Romana, torturată şi decapitată pentru că nu s-a închinat la idoli)

Viaţa trăită în desfrâu este o ruşine, chiar dacă-i plăcută. (Menandru)

Viaţa-i o taină. (Ion Agârbiceanu)

Viaţa/ A fi religios înseamnă a fi găsit un răspuns la întrebarea: “Care este capătul, nu însă scopul vieţii. (Michel de

Montaigne)

A trăi o viaţă de succes este un lucru care se învaţă. (Herbert Harris)

A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri.

(Sfântul Teotim al Tomisului)

Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi

la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)

Adu-ţi la lumină inconştientul, altfel îţi va conduce el viaţa, şi tu îi vei spune destin. (Carl Gustav Jung, medic

psihiatru şi psiholog elveţian)

Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică.

(II Timotei 6.19)

Am o concepţie simplă despre viaţă: ţine-ţi ochii deschişi şi mergi înainte. (Laurence Olivier)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt.

Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhov-

nic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător!

Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit

Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere

optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

(Psalmi 89.10-12)

Apa este cel mai neglijat nutrient în dieta noastră, dar unul dintre cele mai vitale. (Kelly Barton)

Arta cere nu numai observarea vieţii, ci şi o participare activă. (Ilya Ehrenburg)

Arta este mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti. (Michelangelo)

Arta nu ne învaţă nimic cu excepţia sensului vieţii. (Henry Miller)

Arta purifică sufletul de praful vieţii de fiecare zi. (Pablo Picaso)

Arta vieţii este arta de a evita durerea. (Thomas Jefferson)

Aşa dar, nu pierdeţi timpul acestei vieţi, de el atârnă mântuirea noastră. (Părintele Narcis Stupcanu)

Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta

ajutor de Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă. Depinde de noi

să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru Barna)

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a

făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe

omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la

vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui

şi răului. (Facerea 2.7-9)

Biruinţele sufletului lasă în urma lor cuvintele vieţii care vor dăinui. (Vladimir Ghika)

Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie de înviere

şi de viaţă veşnică. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ri-

dicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Ca să ai aura intelectuală trebuie să rămâi elev toată viaţa. (Radu Beligan)

Ca să ai rânduială în viaţă, trebuie să ai rânduială în minte. 1.8

Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Însă viaţa este marele învăţător. (James Joyce)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire,

cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii:

mânie şi furie. (Romani 2.6-8)

Caută şi păstrează mereu o bucată de cer deasupra vieţii tale. (Marcel Proust)

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine

şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)

Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie îm-

potriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în

carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să

nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)

Căci răsuflarea vieţii care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul, Cel ce-l

face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lyon)]

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire ne-

văzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe

Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este

înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care

nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinu-

cid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel

necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când povestim viaţa celor care au strălucit prin bună credinţă, slăvim întâi pe Stăpân, prin robii Săi.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e că şi nebunii au uneori dreptate. (Winston Churchill)

Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră.

(Sfântul Antonie cel Mare)

Cei care au succes în viaţă sunt cei puţini care sunt eficienţi. Sunt cei puţini care au ambiţia şi puterea nece-

sară pentru a se dezvolta. (Herbert N. Casson)

Cei care nu se amăgesc cu vorbe deşarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie şi, sprijiniţi pe experienţa vie-