Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Galateni 5.22, 23)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut

cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând,

Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să

dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi

du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ.

(Solomon 10.20)

Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este începutul

curăţirii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar

când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie

întuneric. (Luca 11.34, 35)

Mai bine sărac curat decât negustor încurcat. (Proverb)

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea

eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.3, 4)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi

care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea

pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească. (Casiodor, scriitor bisericesc)

Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu e armă mai puternică decât inima curată. (Ioan Slavici)

Obişnuieşte-ţi urechea să audă des cuvinte duhovniceşti şi mintea ta se va depărta de gânduri

necurate. (Sfântul Talasie Libianul)

Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Păstrează-te curat şi luminat, tu eşti fereastra prin care vezi lumea. (George Bernard Shaw)

Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este. (Pslmi 24.12)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pânte-

celui şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Pocăinţa este dată pentru curăţirea minţii. (Tertulian)

Postul curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale. 2.10

Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de

păcate.(Sfântul Ioan Casian)

Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte

gândurile pierde cunoştinţa adevărului. (Sfântul Talasie Libianul)

Prin rugăciune se curăţă mintea. (Evagrie Ponticul)

Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)

Sfânt este acela care s-a curăţit lăuntric cu desăvârşire. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Sfânt este ceva ce întrece în sfinţenie orice necurăţie. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând

cuvântul adevărului. (II Timotei 2.15)

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

(Psalmi 50.8)

Cugetul curat e ca ochiul sănătos, nu poate suferi nicio murdărie. (Richard Wurmbrand)

Sufletul este asemenea izvorului: de-l vei curăţi, va izvorî iar de îl vei astupa va pieri. (Patericul)

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii.

(Sfântul Ioan Casian)

Şi când a ajuns la Ierusalim, toţi s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curăţit, a a-

dus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie şi darurile lor. Şi Iudita a afierosit lui Dumne-

zeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum şi perdeaua pe care

ea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul. (Baruh 16.18, 19)

Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra

lui. (Matei 8.3

Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat,

decât Neeman Sirianul. (Luca 4.27)

Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci

fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor.

(Marcu 7.2, 3)

Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i;

în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.

(Solomon 16.2)

Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire,

iar alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne

pregăti, prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, ade-

vărul de la limbă şi curăţenia de la trup.

Cuvântul sună, fapta tună! (Sfinţii Părinţi)

Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se

vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă iubeşti pe cei ce te duşmănesc, imiţi după puterea ta pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă îmbrăţişăm virtutea, nimic nu va putea să ne întristeze. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi

însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustra-

rea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea ra-

ţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi,

promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos

în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea

lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dum-

nezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în

chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi

corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima care se războieşte cu el. 8.4

Dacă virtuţii îi iei libertatea, i-ai luat esenţa. (Origen)

Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Darul lacrimilor. 10.18

De atâta bine, uitase să mai facă rău. 1.10

Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte.

(Garabet Ibrăileanu)

Deoarece evenimentele nu vin aşa cum le dorim, trebuie să le dorim aşa cum vin. (Sfântul Vasile cel Mare)

Desăvârşirea 1.6, 1.10, 4.4, 6.2, 9.8, 10.15, 11.17, 12.2, 12.3

Desăvârşirea creştină. 1.8

Desăvârşirea morală. 4.11

Desăvârşirea, un adânc de smerenie. 7.1

Desăvârşirea/ Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine. (Michelangelo)

Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. (Cartea înţelepciunii

lui Solomon 4.13)

Binele desăvârşit nu constă numai în a se abţine cineva de la a face răul, ci şi de a-l gândi.

(Scriitorul bisericesc Metodiu de Olimp)

Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc

fărădelegi. (Solomon 10.29)

Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de

la Tine, ca nimica toată se va socoti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.6)

Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva

să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de

lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul

dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin

obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. (Evrei 5.12-14)

Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde

somnul pentru ea va fi în curând fără de grijă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.15)

Curăţirea, desăvârşirea, iluminarea. 6.10

Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar

mai părea la fel de minunată. (Michelangelo)

Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui

Atotputernic? Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă

decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? (Iov 11.7, 8)

Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o

desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit

Ţie. (Psalmi 79.15, 16)

Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate.

(Ecclesiasticul 34.8)

Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Matei 5.48)

Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi

desăvârşiţi. (I Corinteni 14.20)

Frica începătoare, frica desăvârşită. 7.12

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde?

(Iov 4.6)

Iubirea desăvârşită. 12.3

Iubirea este o cale spre desăvârşire. (Origen)

În Hristos, şi nu în lege, este desăvârşirea. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeap-

sa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)

În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pa-

re mare nenorocire. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.2)

Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe

pământ? Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită?

(Iov 37.15)

Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde

totul şi întrucât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi

ca atare este alături de noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne

facă viaţa fericită. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Învierea dezleagă sufletul desăvârşit de moarte şi de necredinţă. 7.6

La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.

(Psalmi 118.96)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai

adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul

nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se

face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i

se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la

măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 8.13

Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească.

(Casiodor, scriitor bisericesc)

Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)

Nimeni nu poate ajunge la desăvârşirea supremă. 11.17

Nu te teme de perfecţiune, nu o vei atinge niciodată. (Salvador Dali)

Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea

voastră, ca şi în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste.

(Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat

desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)

Postul este rânduit pentru cei dornici de desăvârşire. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul, un dar spre desăvârşire. 10.10

Postul, un dar şi un mijloc de desăvârşire. 10.10

Răbdarea este parte din desăvârşire. 9.15

Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire. 3.3

Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu.

(Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul

Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos

pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii

Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dis-

păruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii

săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi

părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică

şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă,

latină, siriacă şi coptă.)

Scara desăvârşirii. 3.3

Sfânta Împărtăşanie te desăvârşeşte, nu te iartă de păcate. 9.1

Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atin-

gă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup,

un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei

ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns ha-

rul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă

voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.

(II Corinteni 12.7-9)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea

faţă de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este ne-

cesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se

apropie mai mult de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute

desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au

dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte

contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Urcuşul duhovnicesc: mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 10.19

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dis-

preţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl soco-

tea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis:

Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară

în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întris-

tat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)

Despătimirea 11.5

Dezrobeşte-te de tine însuţi! 8.12

Discernământul este cale de întoarcere pentru cei rătăciţi. (Sfântul Ioan Scărarul)

Discernământul este izvorul şi rădăcina tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Casian)

Discernământul/ Această virtute (discernământul) este numită în Evanghelie “ochiul şi luminătorul

trupului” şi la ea se referă Mântuitorul când spune: Luminătorul trupului este ochiul.

De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot tru-

pul tău va fi întunecat. (Sfântul Ioan Casian)

Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială.

(Solomon 23.23)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este

mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-

cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om

din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai

întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase

nu au valoarea ei. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiin-

ţa şi buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia,

calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială,

eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Solomon 8.11-14)

Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cine-

va să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi ne-

voie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput

în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvâr-

şiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul.

(Evrei 5.12-14)

Cel ce deosebeşte cele bune de cele rele, află sănătatea şi îndepărtează boala.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.

(Solomon 11.12)

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să

le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile

de care avem nevoie şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Cununa călugărului este smerita-cugetare. (Avva Or)

De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar

dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au inter-

pretat acest <, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind

conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întu-

neric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă,

atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Dreapta judecată este o virtute, ce nu pote fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu

suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)

Dreapta-socoteală este făclie în întuneric şi luminarea celor cu vederea slabă.

(Sfântul Ioan Scărarul)

Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de lovituri-

le păcatului. Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de fapte-

le virtuoase şi nici nu va fi prins de prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dreapta-socoteală este virtutea virtuţilor şi dreptatea virtuoşilor. (Sfinţii Părinţi)

Dreapta-socoteală, cea mai mare dintre virtuţi. 10.7

Este nevoie de multă înţelepciune pentru a înţelege diferenţa dintre bine şi rău. (Sfântul

Grigorie Sinaitul)

Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra, plecându-ţi urechea

la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială, dacă vei chema prevederea

şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău, dacă o vei căuta întocmai ca pe argint

şi o vei săpa ca şi pe o comoară, atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi

cunoştinţa de Dumnezeu, căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi

prevederea; …. când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul

tău, când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi, atunci tu vei

fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună, de cei ce părăsesc căile

cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, de cei ce se bucură când fac rău şi

se veselesc când umblă pe poteci întortochiate, ale căror cărări sunt strâmbe şi rătă-

cesc pe căi piezişe. (Solomon 2.1-10)

Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia.

(Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)