Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Prost să fii, noroc să ai. (Proverb)

Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)

Prostul face ce poate ca să nu treacă neobservat. (Tudor Muşatescu)

Prostul nu are acces la ironie. El se opreşte la insultă. (Vasile Ghica)

Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)

Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. (Ion Luca Caragiale)

Răul este un mod prost de a judeca. (Sfinţii Părinţi)

Râsul trădează nivelul prostiei. (Jan Lechicki)

Să nu subestimezi niciodată forţa prostiei. (Robert Heinlein)

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.

(Emile Augier)

Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste.

(Ecclesiasticul 21.26)

Spun şi înţelepţii prostii, dar le mai selectează. (Grigore Vieru)

Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)

Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat

seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. (Ecclesiastul 7.25)

Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând

peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta

este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte

ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj. (Ion Creangă)

Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii. (Heinrich Heine)

Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat lipsit de tovărăşia proştilor. (La Rochefoucauld)

Un om deştept găseşte să înveţe ceva bun şi de la un prost. (Profesorul Oscar Kreindler)

Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. (François Rabelais)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. (Molière)

Un prost găseşte totdeuna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată. (Mihail Sadoveanu)

Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibrăileanu)

Unii tac din înţelepciune, alţii din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte. (Dimitrie Cantemir)

Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (Anton Pavlovici Cehov)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se

numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Protejarea/ Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viaţa şi arta vindecării pentru a proteja şi a o menţine. (Paracelsus,

alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Laşul ameninţă doar dacă se simte protejat. (Johann Wolfgang von Goethe)

Minţilor generoase nu le face plăcere să-i oprime pe cei slabi, ci mai degrabă să-i preţuiască şi să-i

protejeze. (Anne Brontë)

Providenţa divină. 5.9

Providenţa/ Calea providenţei (+) şi calea judecăţii (-) 7.14

Nici întâmplarea nu-i în afara providenţei dumnezeieşti. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Provocarea/ A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a

dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală,

ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt.

(Teologul catolic Marko Rupnik)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate

şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu

sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de

Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul trebuie

să crească, să cerceteze în, şi prin, Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de

Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi

provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Dintre toate suferinţele, cele mai dureroase sunt cele pe care ţi le-ai provocat singur. (Sofocle)

E bine să îndurăm răul pricinuit nouă de alţii decât să provocăm noi rău altora. (Sfântul Ioan Gură

de Aur)

Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele

noastre atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)

Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară

oricând. (Mark Twain)

Jurnalismul este capacitatea de a face faţă provocării de a umple spaţiul. (Rebecca West)

Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni

decât cel care ne-a jignit. 12.2

Orice ciocnire provoacă un zgomot sau o scânteie. Zgomotul călăuzeşte, scânteia luminează.

(Alexandre Dumas)

Păcatul porneşte din inima omului. Provocarea vine din afară. 5.11

Prudenţa este duşmana de moarte a realizărilor măreţe. (Michel de Montaigne)

Prudenţa este fiul cel mai mare al înţelepciunii. (Victor Hugo)

Prudenţa este arta de a controla riscul. (Alexandru Paleologul)

Prudenţa/ Activitatea duce la mai multe împliniri decât prudenţa. (Vauvenargues)

Acţiunea pripită este uşor executabilă, acţiunea prudentă cere judecată. (Kalidasa)

Baza prudenţei constă în a înţelege bine ce e folositor şi ce e vătămător. (John Amos Comenius)

Cu prudenţă se pot comite tot felul de imprudenţe. (Jules Renard)

Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui

Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie

şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Nu are niciun farmec să fii prudent, să te mulţumeşti cu o viaţă în care faci mai puţin decât poţi.

(Nelson Mandela)

O mare piedică în calea progresului omenirii este faptul că oamenii nu ascultă pe aceia care vorbesc pru-

dent, ci pe aceia care strigă mai tare. (Arthur Schopenhauer)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub mas-

ca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestatornică

prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţuie

minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una

o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în

exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din ca-

lea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi.

(Betius, scriitor bisericesc)

Omul prudent îşi face bine lui însuşi, cel virtuos face bine oamenilor. (Voltaire)

Pericolul primordial în viaţă este să-ţi iei prea multe măsuri de precauţie. (Alfred Adler)

Tinerii ştiu destule lucruri pentru a fi prudenţi, şi totuşi încearcă să realizeze imposibilul; şi îşi împlinesc

dorinţa, generaţie după generaţie. (Pearl Sydensricker Buck)

Uită-te de două ori înainte de a sări. (Charlotte Brontë)

Public/ Acela a cărui comportare depinde de opinia publică nu e niciodată sigur de el însuşi.

(Jean-François Marmontel)

Dumnezeu este opinia mea publică. (Abraham Lincoln)

Informaţia este sufletul tuturor afacerilor publice. (Daniel Defoe)

Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică, după

cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)

Mulţi se ruşinează de opinia publică, de conştiinţă mai puţini. (Plinius Junior)

O carte de succes de public este mormântul poleit al unui talent mediocru. (Logan Pearsall Smith)

Opinia publică este regina lumii, pentru că prostia este regina proştilor. (Nicolas Chamfort)

Orice ziar este o tarabă unde se vând publicului vorbele care-i sunt pe plac. Dacă ar exista un ziar al coco-

şaţilor, ar dovedi de dimineaţă până seara frumuseţea, minunăţia, necesitatea cocoşaţilor. Un ziar nu mai

e făcut să lumineze lumea, ci ca să-i susţină părerile. (Honoré de Balzac)

Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice. (Esop)

Rugăciunea publică făţarnică 7.2

Pumnul/ Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L

scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu

palmele. (Marcu 14.64, 65)

Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea pământului în ba-

niţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul? (Isaia 40.12)

Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa

lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului. Şi a rodit pământul în cei şapte ani de belşug câte

un pumn dintr-un grăunte. Şi a adunat Iosif în cei şapte ani, care au fost cu belşug în ţara Egiptului, toată

pâinea de prisos şi a pus pâinea prin cetăţi; în fiecare cetate a strâns pâinea din ţinuturile dimprejurul ei.

(Facerea 41.46-48)

Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: "Mai de preţ este un pumn plin de odihnă

decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt". (Ecclesiastul 4.5, 6)

Şi au scuipat în obrazul Lui, bătându-L cu pumnii, iar unii Îi dădeau palme, zicând: Prooroceşte-ne,

Hristoase, cine este cel ce Te-a lovit. (Matei 26.67, 68)

Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia,

ca glasul vostru să se audă sus. (Isaia 58.4)

Punctul de pornire al unei realizări este dorinţa. (Napoleon Hill)

Punctul de sosire la atingerea unui ţel trebuie să fie punctul de pornire pentru altul. (John Dewey)

Punctul/ Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească. (Ioan Slavici)

Ca să te îndoieşti de linia dreaptă trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută. (Nichita Stănescu)

Conştiinţa este tocmai punctul de gravitaţie al individului. (Mihai Eminescu)

Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii.

(Părintele Teofil Pârâian)

Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct

şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)

Omul este punctul de întâlnire al spiritului cu materia. 7.4

Omul, coroana Creaţiei, punctul de întâlnire al spiritului cu materia. 7.4

Pentru a fi fericiţi până la un anumit punct, trebuie să fi suferit până la acelaşi punct. (Edgar Allan Poe)

Strategia nu este consecinţa planificării, ci dimpotrivă: este punctul ei de pornire. (Henry Mintzberg)

Talentul nu devine geniu decât atunci când a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepţie

ale sale ating extazul. (George Bernard Shaw)

Un credincios poate fi mai virtuos, şi deci superior din punct de vedere sufletesc, unui savant necredincios.

9.23

Punga/ Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile. Împrumută

pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa. (Ecclesiasticul 29.1, 2)

Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da nădejde. Va grăi ţie cele

bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli punga de două, trei

ori şi mai pe urmă va râde de tine. După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta.

(Ecclesiasticul 13.8-10)

Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul

acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de

săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. (Ioan 12.4-6)

Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale. Iar în orice casă veţi intra,

întâi ziceţi: Pace casei acesteia. (Luca 10.4, 5)

Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă. (Ecclesiasticul 18.33)

Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei

au zis: De nimic. Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are

sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. (Luca 22.35, 36)

Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ce-

ruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. (Luca 12.33)

Purificarea 2.3

Purificarea de patimi (dobândirea de virtuţi). 7.15

Purificarea/ Armonia este iubire pură, fiindcă iubirea e un concert. (Lope de Vega)

Arta purifică sufletul de praful vieţii de fiecare zi. (Pablo Picaso)

Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează.

(Paulo Coelho)

Liniştea este începutul purificării sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pocăinţa este purificarea conştiinţei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Postul este o purificare înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Pururea/ Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. (Psalmi 33.1)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui

Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.4)

Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pe-

depsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea

din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni.

(Ieremia 6.6, 7)

Cinstea, renumele şi meritele vor dăinui de-a pururea. (Vergilius)

Cu acest Trup S-a şi înălţat la cer, mai presus de toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât

tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, şi şade împreună cu Dumnezeu şi

Tatăl, acum şi în veacurile nesfârşite, după ce a străbătut cerurile şi a ajuns mai presus de toate. Şi iarăşi

va Să vină ca să prefacă şi să preschimbe totul şi ca să mântuiască sufletele şi trupurile noastre, cum am

crezut şi credem şi stăruim pururea să credem. Dacă-i aşa, cine este aşa de îndrăzneţ şi de cutezător şi

neştiutor de altceva, decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite şi clare, încât să cugete cu uşu-

rinţă că trupurile vor trece cândva în neexistenţă, prin înaintarea în desăvârşirea fiinţelor raţionale cum zic

aceea odată ce crede că Domnul şi Dumnezeul tuturor este cu trupul acum şi pururea, dăruind si altora

puterea să înainteze şi trăgând şi chemând pe toţi la slava proprie, pe cât e cu putinţă omenirii, ca şi con-

ducător al mântuirii tuturor şi ştergând petele din toţi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta bună. Fă bine celui binecredincios şi vei a-

fla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel Preaînalt. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în rău-

tăţi şi nu dă milostenie. Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos. (Ecclesiasticul 12.1-4)

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc

şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.3, 4)

Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

(Psalmi 73.24)

O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii

în pustiu, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am

urât neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima". (Psalmi 94.8-11)

Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. (Psalmi 24.16)

Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face

semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru aceas-

ta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac. (Solomon 6.12-15)

Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele. Când va aprinde

Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea îna-

intea Domnului din neam în neam. Să nu aduceţi pe el nici o ardere de tămâie străină, nici ardere de

tot, nici dar de pâine, nici turnare să nu turnaţi pe el. Aaron va săvârşi jertfa de curăţire peste coarnele lui

o dată pe an; cu sânge din jertfa de curăţire cea pentru păcat îl va curăţi el o dată pe an; în neamul vostru

aceasta este mare sfinţenie înaintea Domnului". (Ieşirea 30.7-10)

Şi Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.(Ioan 8.29)

Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.

(Psalmi 15.8)

Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa

Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 18.10)

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme

este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Pustiul/ Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de

zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui

Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine

va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.1-4)

Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi neumblat ca un pustiu. Acolo paşte viţelul, în ea îşi are

sălaşul şi îi mănâncă mlădiţele. (Isaia 27.10)

Copiii voştri vor rătăci prin pustie patruzeci de ani şi vor suferi pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până

vor cădea toate oasele voastre în pustie. (Numerii 14.33)

Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat

şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a

după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie,

ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa Te

voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se sature

sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)

El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; El i-a scos pe ei

din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau

pe ei, nici unul din ei n-a rămas. (Psalmi 105.9-11)

Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Dom-

nul pustiul Cadeşului. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie

cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă! (Psalmi 28.7-9)

Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă

drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare. Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să

se ducă; daţi-le voi să mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti. Şi El a zis: Adu-

ceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind

la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. (Matei 14.15-19)

În această lume pustie şi sfâşiată nu există iubire, fiindcă plăcerea şi dorinţa joacă rolurile cele mai impor-

tante. (Krishnamurti, filosof indian)

Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. (Solomon 21.19)

Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean? La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca stră-

in în ţara Madian, unde a născut doi fii. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a ară-

tat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar

când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor

tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăz-

nea să privească; iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este

pământ sfânt. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogo-

rât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt". (Faptele Apostolilor 7.28-34)

Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: "Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor

mai mare, şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi ca-

sa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste".

Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, şi a rostit:

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat;

fie numele Domnului binecuvântat!" Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt

de hulă împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1.18-22)

Orgoliul este o fiară care trăieşte în peşteri şi în pustii: vanitatea dimpotrivă, ca un papagal, sare din cracă în

cracă şi pălăvrăgeşte în lumina mare a zilei. (Gustave Flaubert)

Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi hainele de pe voi nu s-au învechit, nici încălţămintele voastre nu s-

au stricat în picioarele voastre. (Deutoronomul 29.5)

Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat. Şi pământul cel roditor în pământ să-

rat, din pricina celor ce locuiesc pe el. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în

izvoare de ape, şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit şi au semănat ţarine şi au sădit

vii şi au strâns belşug de roade şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.