Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului,

prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Dacă doreşti să te rogi, nu-ţi alipi inima de nimic, ca să moşteneşti totul. (Evagrie Ponticul)

Dacă eşti teolog, roagă-te cu adevărat şi dacă te rogi cu adevărat eşti teolog. (Evagrie Ponticul)

Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci eşti încă un

mirean, care înfrumuseţează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)

Dacă s-ar pune rugăciunea înaintea oricărei lucrări pe care o începem, n-ar afla păcatul intrare în suflet.

(Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dacă vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el. 7.13

Dar făcând aceste precizări, nu însemnează că rugăciunea, făcând parte din viaţa duhovnicească a o-

mului, este o contemplaţie, pentru că rugăciunea este altceva decât contemplaţia, care implică mai

mult intelectul. Rugăciunea este activă, este lucrătoare, iar Evagrie Ponticul, unul din părinţii cei

mai importanţi pentru viaţa duhovnicească a creştinismului, spunea la un moment dat că: Rugăciu-

nea este folosirea cea mai autentică şi mai bună a intelectului. Pentru că ea nu se poate face

fără participarea intelectului, adică să înţelegi rugăciunea, să ţi-o asumi prin înţelegere, pentru că ea

altfel devine mecanică şi dacă e o rugăciune mecanică nu mai este o rugăciune, este o simplă de-

prindere. De aceea trebuie să evităm prezumţia că rugăciunea nu ar face parte din viaţa practică a

omului, ci numai dintr-o stare a lui, statică să zicem, static, da, pentru că este vorba de două hotare

foarte apropiate între două persoane, dar ea este rugăciune activă. Sfântul Apostol Iacob, în Epis-

tola sa Sobornicească, spune de cei care trebuie să cheme preoţii Bisericii să se roage pentru cel

bolnav, şi spune că: Mult poate rugăciunea dreptului, într-o traducere aproximativă a noastră ru-

găciunea dreptului care se face. Corect este că: Mult poate rugăciuea dreptului cea lucrătoa-

re, în care cea lucrătoare are valoare de apoziţie, adică defineşte, sau redefineşte, ceea ce s-a spus

înainte. Rugăciunea dreptului este prin definiţie lucrătoare, şi vă spun aceasta pentru ca să intru în

temă, totuşi, că este vorba de un izvor, iar izvorul este dinamic, izvorul este cel care curge, cel care

vine de undeva, cel care curge şi cel care te alimentează. Aşa că de la acest punct de vedere, trebuie

să avem în conştiinţă întotdeauna că rugăciunea este un factor activ deşi se petrece în absoluta inti-

mitate a eului duhovnicesc. (Mitropolitul Bartolomeu Anania 12.19, vezi şi Entazul/)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci În-

suşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este

dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

De morţi nu te teme, ci de vii fugi şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. (Avva Chiru)

Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte

toate grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în

singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare;

probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O aseme-

nea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus.

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem

în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire

drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; tre-

buie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să

fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31,

a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în de-

şert nu mi-l da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie,

robului Tău. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să văd geşelile mele şi să nu osândesc pe

fratele meu că binecunântat eşti în vecii vecilor! Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)

Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea Sfântă. 9.4

Doamne, dă-mi puterea să primesc cu suflet liniştit tot ce-mi aduce ziua care începe. Dă-mi puterea să

mă las cu totul în voia Ta cea sfântă şi în fiecare clipă stai în preajma mea şi mă întăreşte. Orice ves-

te va aduce ziua care începe, bună sau rea, învaţă-mă să o primesc cu inima împăcată şi cu credinţa

neclintită ca voia Ta stă deasupra tuturor. Fie ca, în tot ceea ce fac şi în tot ceea ce spun, voia Ta să-

mi stăpânească cugetul şi simţirea, iar când asupra mea vor veni împrejurări neaşteptate, ajută-mă să

le împlinesc, după voia Ta. Dă-mi puterea să lucrez cu tărie şi înţelepciune, fără să stânjenesc sau să

amărăsc pe aproapele meu. Ajută-mă, Doamne, să pot duce povara zilei care începe, cu toate câte

le va aduce ea. Struneşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să rabd, să

iubesc şi să iert; iar când mă rog, fie ca Tu Însuţi să fii Cel ce se roagă în inima mea. Amin!

(Rugăciune către Domnul Iisus Hristos, de la Mânăstirea Optina din Ucraina)

Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea. 9.4

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Să

se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

(Psalmi 140.1, 2)

Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi. (Solomon 15.29)

Duhul rugăciunii 3.6

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie, şi astfel mai facem un pas către mântuire. 11.9

Efectele rugăciunii: energia aceasta luminătoare, provenind de la Cel Luminos, inundă acest

organ mic şi de acolo până la cele mai îndepărtate simţuri ale inimii. 3.1

Este cu adevărat credincios omul care nu se roagă? 4.10

Este foarte important să ne reculegem înainte de a ne ruga, să petrecem câteva clipe în linişte,

gândindu-ne numai la Dumnezeu şi dând la o parte toate grijile şi problemele de peste zi.

(Evagrie Ponticul)

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentra a alunga gândurile pe care ni le

trimite vicleanul, pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6

Eu dorm, iar sufletul meu veghează. 3.6

Fiule al lui David, miluieste-mă! 9.10

Gândul la Dumnezeu, o rugăciune la îndemâna fiecăruia. 4.9

Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga,

Doamne! (Psalmi 5.2)

Iisus Hristos Se ruga des, lăsându-ne pildă ca să păşim pe urmele Lui. 9.3

Infernul este când rugăciunea este de neconceput. (Emil Cioran)

În lumea rugăciunii 7.13

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de ne-

mulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul

lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din

păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica

rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu.

(Patriarhul Daniel)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, aşezând-o în faţa Stăpânului a toate. (Origen)

Îndeletniciţi-vă cu rugăciuni neîncetate. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Îngenuncherea 4.1

Îngenuncherea sufletească 4.1

Înţeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit

de frică. (Ralph Waldo Emerson)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dum-

nezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devre-

me, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cu-

vine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dum-

nezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie

la cei din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa

aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în

Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi

rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Lucrul să fie în mâini şi rugăciunea pe buze. 4.2

Lumina harului, suprastrălucitoare şi răcoroasă. 2.7

Lumina înşelăciunii şi lumina harului. 2.7

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea strălucitoare. 2.7

Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l

merite prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer)

Metode de rugăciune 2.3

Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât

aceea care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)

Munca este rugăciunea mâinilor. (Sfinţii Părinţi)

Munca fără rugăciune este servilism; rugăciunea fără muncă este cerşetorie. (Părintele Ilie Cleopa)

Muncă şi rugăciune 8.16

Neprimirea rugăciunii 8.6, 2.9

Niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi. (Richard Wurmbrand)

Nu primeşteDumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui. 2.9

Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate

construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie

de la Neamţ)

O clipă poate fi un timp şi un suspin poate fi o rugăciune. (Părintele Arsenie Papacioc)

O mare milostenie este rugăciunea pentru alţii, nu doar pentru noi. (Patriarhul Daniel)

O rugăciune făcută fără atenţie, înşirând doar cuvinte goale, e o batjocură la adresa lui Dumnezeu.

(Părintele Petroniu Tănase de la schitul Prodromul din muntele Athos)

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni / Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni, / Căci am făcut ade-

sea din Tine robul meu / Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu, / În loc să vreau eu, Doamne, să

fie voia Ta / Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea, / Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei / Şi

să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei, / Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvesc / Am

drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc. / O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga / Şi-nvaţă-

mă ca altfel să stau în faţa Ta, / Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu, / Ci Tu, cerându-mi mie, iar

robul să fiu eu; / Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga / E să doresc în toate să fie voia Ta.

(Rugăciunea părintelui Arsenie Boca)

O! Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii şi mai cinstită decât

Serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere şi nouă ce-

lor ce suntem în necazuri, că afară de Tine, altă scăpare nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucu-

riei noastre şi, ca Maica lui Dumnezeu şi Maica Milostivirii, stând înaintea Prestolului Prea Sfintei

Treimi, poţi să ne ajuţi nouă că nimeni din cei ce se roagă Ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne

şi acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm

Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră întru această vremelnică viaţă

şi prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica bucurie, întru Împărăţia Fiului

Tău şi Dumnezeuui nostru. Amin! (Rugăciune către Maica Domnului)

Oglinda călugărului este rugăciunea. (Patericul)

Omul bun munceşte şi se roagă. (Ernest Bernea)

Părinte, iartă-le lor ca nu stiu ce fac. 10.3

Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale – adevărate

rugăciuni. (Vladimir Ghika)

Piedicile rugăciunii 9.10

Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul şi rugăciunea se intercondiţionează. 2.10

Primirea rugăciunii 8.6

Prin căinţă se ajunge la adevărata rugăciune. (Sfântul Ioan Casian)

Prin rugăciune reuşim să vedem amprenta hristică din inima celui de lângă noi, şi astfel să-l iubim. 4.15

Prin rugăciune se curăţă mintea. (Evagrie Ponticul)

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.

(Matei 26.41)

Puterea şi valoarea rugăciunii. 5.16

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există

mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Roadele rugăciunii 1.6, 3.4

Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale, şi vei vedea folosul rugăciunii tale şi al citirii.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. (Sfinţii Părinţi)

Roagă-te în mod regulat. În felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi Dumnezeu cu tine.

(Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Roagă-te şi munceşte! (Sfinţii Părinţi)

Roagă-te să nu-ţi vie încercare; iar dacă va veni, primeşte-o ca pe a ta, nu ca pe una străină.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Roagă-te, şi iubeste-L pe Dumnezeu, ca să-L cunoşti. 9.3

Rodul rugăciunii, dragostea. 5.6

Rostul cărţii de rugăciune 8.3

Rugaţi-vă pentru cei care nu vor, nu ştiu şi nu pot să se roage! (Patriarhul Justinian Marina)

Rugăciunile sunt nervii sufletului. (Sfinţii Părinţi)

S-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară, la Ghibeon, şi i-a zis Domnul: "Am auzit rugăciunea ta şi

cererea ta cu care te-ai rugat către Mine şi ţi-am îndeplinit toate după cererea ta; am sfinţit templul

pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate

zilele. (III Regi 9.3)

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin

rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu părăseşti rugăciunea din grija neputinţei, nici măcar o singură zi, până mai răsufli, ci auzi pe

cel ce zice: Când sunt slab, atunci sunt tare. 1.1

Să nu te duci la rugăciune cu conştiinţa rea. (Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi

de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Să ocupăm timpul cu rugăciuni religioase. 10.15

Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău

Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine, (III Regi 8.52)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru

suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este

bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult

poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului

Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândi-

rea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne

dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milosti-

vă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori

munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către

Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Sediul rugăciunii 3.1

Senzaţiile luminoase din timpul rugăciunii. 2.7

Sfântul Ioan Casian stăpânea rugăciunea de foc. (vezi Entazul/)

Starea celui ce se roagă. 2.4

Starea de căldură din inimă la rugăciune. 2.4

Starea de rugăciune 4.6

Stăruinţa în rugăciune 3.6

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care

sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări

şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea

curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Şcoala rugăciunii 1.1, 1.3, 10.9

Şcoala rugăciunii, unirea cu Dumnezeu. 5.6

Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe

sluga sa să-i zică: "Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!"

Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: "Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va

chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra.

(IV Regi 5.9-11)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi

ziua în post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întă-

rind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe

trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-

se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a în-

tors îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)

Şi nu ne duce pe noi în ispită. 12.17

Şi pentru boală mulţumiţi Domnului. 10.2

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al

satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Dom-

nul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se de-

săvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să

locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Treptele rugăciunii 10.15

Treptele rugăciunii (rugăciunea cu buzele, cu gândul, cu mintea coborâtă în inimă). 3.1

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău. 7.3

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi

Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.6)

Un suspin poate fi o rugăciune. 4.9

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme

este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a un bătrân: În vremea când îţi faci rugăciunea, înantea lui Dumnezeu stai şi cu însuşi Dumnezeu

vorbeşti.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales

de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot

ceasul să fii smerit şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai

bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Rugăciuni pentru sufletele celor adormiţi. 4.8

Rugina/ Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)

De aceea aşa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că voi aprinde un foc mare. Adu lemne, a-

prinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroaşe tot şi oasele să se ardă. Pune căldarea goală pe cărbuni,

ca să se încălzească şi ca arama ei să se înfierbânte şi să se topească murdăria din ea şi toată rugina de

pe ea să se ducă. Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce; şi în foc rugina va

rămâne pe ea. (Iezechiel 24.9-12)

După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei! Aurul cu care sunt îmbrăcaţi

este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte. Când au fost turnaţi,

ei n-au simţit nimic. (Epistola lui Ieremia 1.22, 23)

Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi. (Nicolae Iorga)

Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul. (Antistene)

Jertfeşte banii tăi, pentru un frate şi un prieten, ca să nu ruginească sub o piatră, pierzându-se.