Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

schimbe. (Colin Wilson)

Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta

este un simplu gând, iar gâdurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)

Nimic nu este permanent cu excepţia schimbărilor. (Heraclit)

O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă. (Stendhal)

Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci

slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va

da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)

Pocăinţa, schimbarea mentalităţii. 11.6

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare;

câteodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te

ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâh-

nire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existen-

ţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea a-

cest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre

rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Sufletul care a ales cea mai bună vieţuire schimbă pământul cu cerul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cum-

părau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răstur-

nat. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este,

oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut

din ea peşteră de tâlhari. (Marcu 11.15-17)

Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe

ca lumina. (Matei 17.2)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de

mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că uci-

gaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scu-

turând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată

mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau

că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Taina schimbării interioare. 8.11

Toţi se gândesc să schimbe lumea, dar nu se gândesc să se schimbe pe sine. (Lev Tolstoi)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie,

sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu

acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce

este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

Viziunea fără acţiune este doar un vis. Acţiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoţită cu

acţiunea poate schimba lumea. (Joel Barker)

Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.

(Ecclesiasticul 27.11)

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu ase-

mănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.

(Romani 1.22, 23)

Scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară. (Aristotel)

Scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge. (Iacob Negruzzi)

Scopul educaţiei este înaintarea în cunoaştere şi distingerea adevărului. (John F. Kennedy)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii,

adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a

răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin

fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Scopul încercărilor, descoperirea în adâncul nostru a Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.1

Scopul postului - uşurarea inimii, ca să se poată deschide către realităţile spirituale. 10.12

Scopul rugăciunii, asemănarea cu Hristos. 1.3

Scopul rugăciunii, unirea cu Dumnezeu. 5.6

Scopul tuturor oamenilor nu este altul decât acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin cuget curat şi de a

rămâne întru El. (Sfântul Grigorie Taumaturgul)

Scopul vieţii este dezvoltarea sinelui. (Oscar Wilde)

Scopul vieţii este fericirea. (Platon) Şi tot Platon spunea că “Fericirea este asemănarea cu Dumnezeu, atât cât este

cu putinţă”

Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt. (Sfântul Serafim de Sarov)

Scopul vieţii omului, îndumnezeirea. 5.14, 7.8

Scopul/ A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ! (Pitagora)

A fi religios înseamnă a fi găsit un răspuns la întrebarea: “Care este capătul, nu însă scopul vieţii. (Michel

de Montaigne)

Adevărata fericire e să găseşti idealul pentru care merită să trăieşti sau să mori. (Soren Kierkegaard,

filosof şi teolog danez)

Cel care şi-a atins scopurile, a vrut prea puţin. (Herbert von Karajan)

Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii. 12.8

Dezvoltă-ţi obiceiul de a fi în permanenţă focalizat asupra unui scop. (Herbert Harris)

Diavolul foloseşte Scriptura când vrea să-şi atingă scopul. (William Shakespeare)

Drumul spre pierzanie a fost întotdeauna însoţit de lipsa unui ideal. (Proverb englezesc)

Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume. (Jean-Paul Sartre)

Gloria este un scop la care aspiră orice suflet deosebit, dar la care nu se ajunge cu dorinţa, ci cu capacita-

tea. (Lorenzo Stramusoli)

În viaţă nu contează câţi paşi faci pentru a atinge scopul dorit. Important este să nu te opreşti

din mersul tău. (Confucius)

Libertatea şi progresul constituie nu numai ţelul artei, dar şi al întregii vieţi. (Ludwig van Beethoven)

Matematica este ştiinţa operaţiilor abile cu concepte şi reguli inventate în acest scop. (Eugene Wigner)

Moartea este capătul, nu însă scopul vieţii. (Michel de Montaigne)

Nu e îndeajuns să ai o minte bună, scopul principal e să o foloseşti bine. (René Descartes)

Orice prost ştie. Scopul este să înţelegi. (Albert Einstein)

Primul semn al corupţiei, într-o societate care este încă în viaţă, este acela că scopul scuză mijloacele.

(Georges Bernanos)

Punctul de sosire la atingerea unui ţel trebuie să fie punctul de pornire pentru altul. (John Dewey)

Simţurile au ca scop plăcerea. 10.8

Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde

vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)

Ţelul trebuie să cuprindă durata unei vieţi. (Herbert Harris)

Ţelurile ni le alegem. Rostul trebuie să-l descoperim. (Colin Turner)

Ţelurile prea lesne de atins nu sunt ţeluri adevărate. (Colin Turner)

Voinţa superioară (raţională) are ca scop pe Dumnezeu. 10.8

Scrisul/ Algebra nu este decât o geometrie scrisă, geometria nu este decât o algebră figurată. (Sophie Germain)

Apoi s-a suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi au văzut locul unde stă-

tea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi limpede ca

seninul cerului. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva aleşilor lui Israel, iar ei au văzut pe Dumnezeu, apoi

au mâncat şi au băut. Şi a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte şi fii acolo, că am să-ţi

dau table de piatră, legea şi poruncile, pe care le-am scris Eu pentru învăţătura lor!" (Ieşirea 24.9-12)

Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: "Bate-voi păstorul

şi se vor risipi oile turmei". (Matei 26.31)

Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învi-

novăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia

mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.15, 16)

Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

(Ioan 20.30)

Dificultatea literaturii nu este să scrii, ci să scrii ceea ce vrei să spui. (Robert Louis Stevenson)

Editorii de ziar sunt oameni care separă grâul de pleavă şi apoi tipăresc pleava. (Adlai Stevenson)

Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În ace-

eaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala pere-

telui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi

gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul

neîncetat. (Daniel 5.4-6)

Este o logică a inimii, foarte grea, care n-a fost scrisă. (Nicolae Iorga)

Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memorie,

îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)

Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vre-

mea este aproape. (Apocalipsa 1.3)

Ficţiunea este doar adevărul scriitorului, ţipând la pagină. (Monique Lloyd)

Fiecare om poate să fie un mic creion, prin care Dumnezeu să poată scrie lumii o scrisoare de dragoste.

(Maica Tereza de Calcuta)

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor! (Aceste cu-

vinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal,

după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi

înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi Este mai mică primejdia când un soldat

aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează

cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie

vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă

vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre

sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum

cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe

poporul Meu Israel". (Matei 2.2-6)

În Biblie sunt scrise multe, dar nimeni nu le ia în serios. (Harriet Beecher Stowe)

Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică,

după cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)

Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. (Galileo Galilei)

Memoria este scribul sufletului. (Aristotel)

Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea, insul-

ta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélévitch).

(George Pruteanu)

Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbuna-

rea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". (Romani 12.19)

Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine

e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în

mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se laudă în Domnul să se laude". (I Corinteni 1.31)

Precum şi este scris: "Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dă-

tător de viaţă"; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi

este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi

cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pă-

mântesc, să purtăm şi chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)

Rugăciunea de foc este o rugăciune fără cuvinte, care nu poate fi descrisă în cuvinte. (Sfinţii Părinţi,

vezi Entazul/)

Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu,

ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă

har". Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. (Iacob 4.5-7)

Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate. (David Hilbert)

Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: "O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi

dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi

pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!" (Ieşirea 32.31, 32)

Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea

noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11)

Tendinţa culturii moderne a fost de a tolera râsul, dar a descuraja scrisul. (Gilbert Keith Chesterton)

Trebuie să citim Biblia aşa cum un tânăr citeşte scrisoarea de la iubita lui, bucurându-se la gândul că

aceasta este scrisă pentru el. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Un film este o scriere în imagini. (Jean Cocteau)

Viaţa e 90% cum ţi se dă şi 10% cum ţi-o faci. (Autorul cărţii Scrisori Caterinei, preotul ortodox ame-

rican, Charlie W. Shedd)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Viaţa nu are subtitrare, ori o înţelegi ori nu… (Wolf Wildfire)

Scuiparea/ Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în faţă. (Iov 17.6)

Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început

să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile

Îl băteau cu palmele. (Marcu 14.64, 65)

Cei trei doctori de pe insulă, cei mai renumiţi, au venit să mă vadă. Unul a mirosit ce am scuipat eu, al

doilea a pipăit cu mâna ce am scuipat şi al treilea m-a ascultat în timp ce scuipam. Primul a spus

că sunt mort, al doilea că sunt pe moarte, al treilea că o să mor. (Frederic Chopin)

Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui. Dacă o tine în gură şi nu o scuipă, dacă

o mestecă în cerul gurii, totuşi hrana lui în măruntaiele lui se strică şi se face în intestinele lui venin de

năpârcă. (Iov 20.12-14)

De vei sufla în scânteie, se va aprinde, şi de vei scuipa peste ea, se va stinge; amândouă ies din gura ta.

(Ecclesiasticul 28.13)

Le e groază de mine, s-au depărtat de mine şi pentru obrazul meu n-au făcut economie cu scuipatul lor!

(Iov 30.10)

Şi au venit la Betsaida. Şi au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Şi luând pe orb de mână,

l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-Şi mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede

ceva. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea

a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. Şi l-a

trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat. (Marcu 8.22-25)

Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat ca să-Şi pună mâna peste el. Şi luându-l din mulţi-

me, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui. Şi privind la cer, a

suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis, iar legătura

limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. Şi le poruncea să nu spună nimănui. Dar, cu cât le porun-

cea, cu atât mai mult ei Îl vesteau. (Marcu 7.32-36)

Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind îna-

intea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Şi scuipând asupra Lui, au luat

trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îm-

brăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. (Matei 27.29-31)

Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a

păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui,

ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a tri-

mis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii

sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis:

Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci s-a dus şi s-a spălat şi a

venit văzând. Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea

şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt.

Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? (Ioan 9.1-10)

Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia.

(Marcu 10.34)

Scump/ Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii

eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să

arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne

pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne

în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.

Atunci a adunat David tot poporul şi s-a dus asupra cetăţii Raba, s-a luptat împotriva ei şi a luat-o. Şi a luat

David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur şi cu pietre scumpe, şi a pus-o pe

capul său; a luat şi foarte multă pradă din cetate. (II Regi 12.29, 30)

Auzind regina din Saba de faima lui Solomon şi voind să-l încerce cu întrebări grele, a venit la Ierusalim cu

foarte multă bogăţie, cu cămile încărcate cu aromate, cu aur mult şi pietre scumpe; şi a venit la Solomon

şi i-a grăit lui toate câte avea în sufletul ei. Şi i-a dezlegat Solomon toate întrebările ei şi nu s-a găsit nimic

necunoscut pentru Solomon, încât să nu-i dezlege el. Văzând regina din Saba înţelepciunea lui Solomon

şi casa pe care o zidise el, mâncările de la masa lui, locurile de şedere ale robilor lui, rânduiala slujitorilor

lui şi îmbrăcămintea lor, paharnicii lui, îmbrăcămintea lor şi arderile de tot pe care le aducea în templu,

a rămas uimită. (II Paralipomena 9.1-4)

Binecuvântată să fie între femei Iaela, femeia lui Heber Cheneul! Binecuvântată fie între femeile ţării. Sisera

i-a cerut apă; ea i-a dat lapte; în cupă scumpă i-a dat cel mai bun lapte. Cu stânga a apucat ţăruşul, iar

cu dreapta ciocan greu de lucrător. Cu ciocanul a zdrobit lui Sisera capul, cu ţăruşul i-a străpuns tâmpla.

Atunci a căzut îndată la picioarele ei şi acolo a rămas. Căzut-a la picioarele ei şi nu s-a mai sculat. Unde

a căzut, acolo a rămas zdrobit. (Judecători 5.24-27)

Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.