Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə86/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   82   83   84   85   86   87   88   89   ...   156

(Solomon 6.12-15)

Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce

la moarte. (Solomon 12.28)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai ne-



însemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă,

dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)



Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor che-

ma numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)

Primul semn al corupţiei moravurilor este izgonirea adevărului. (Michel de Mntagne)

Primul semn al corupţiei, într-o societate care este încă în viaţă, este acela că scopul scuză mijloacele.

(Georges Bernanos)



Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)

Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. (Facerea 17.11)

Scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară. (Aristotel)

Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste.

(Ecclesiasticul 21.26)

Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate. (David Hilbert)

Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte



şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, şi să slujească drept luminători pe tăria

cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. (Facerea 1.14)

Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu du-

hul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn

acestui neam. (Marcu 8.11, 12)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se

mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea

mea faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei şi Iezechia s-a vindecat. Şi Iezechia a între-

bat: "După care semn voi şti că voi intra în templul Domnului?" (Isaia 38.21, 22)



Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată înge-

rul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică ma-

re. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot

poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi

semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. (Luca 2.8-12)

Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul. (Ecclesiasticul 43.7)

Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele şi intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă, iar când vine

dimineaţa, parcă ar fi pentru ei umbra morţii. Când zorii strălucesc, toate spaimele morţii dau peste ei.



(Iov 24.16, 17)

Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: "Povesteşte-mi tot ce este mai



însemnat din câte a făcut Elisei!" Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat

pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: "Stăpânul meu rege, aceasta este chiar



femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei". (IV Regi 8.4, 5)

Unde se face semnul crucii, răutatea nu mai are nicio putere. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se descoperă

mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru realizarea sa

în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei posibile mântuiri, dar şi



ca semn al unei posibile căderi sau pierderi. … (Patriarhul Daniel, vezi Clipa/)

Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum foamea



este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai mare

semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Senin/ Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i pro-

cură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Apoi s-a suit Moise şi Aaron, Nadab, Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel şi au văzut locul unde stă-



tea Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era ceva, ce semăna cu un lucru de safir, curat şi limpede ca

seninul cerului. Dar El n-a întins mâna Sa împotriva aleşilor lui Israel, iar ei au văzut pe Dumnezeu, apoi

au mâncat şi au băut. Şi a zis Domnul către Moise: "Suie-te la Mine în munte şi fii acolo, că am să-ţi



dau table de piatră, legea şi poruncile, pe care le-am scris Eu pentru învăţătura lor!" (Ieşirea 24.9-12)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti

liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă

disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna



de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit



om de la Dumnezeu". Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucră-

tor de pământ. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. Şi a adus şi A-



bel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile

lui, iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă. Atunci

a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât faţa ta? Când



faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască,

dar tu biruieşte-l!" (Facerea 4.1-7)

Există unele conştiinţe pentru care cerul nu e niciodată senin. (Alexandre Dumas)

În ziua necazului tău Îşi va aduce aminte Domnul de tine şi, ca gheaţa când este senin, aşa se vor topi păca-

tele tale. (Ecclesiasticul 3.15)

Înlăturarea pasiunilor este liniştea şi seninătatea sufletului, iar liniştea sufletului este izvorul cel mai productiv

de virtuţi. (Sfântul Vasile cel Mare)

O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj. (Solomon 15.13)

Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul conştien-

tului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea Eului este

un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.

(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Seninătatea este o ofrandă către Dumnezeu. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară. (Solomon 16.15)

Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar! (Iov 26.13)

Un om senin în faţa morţii este un om care are conştiinţa lui Dumnezeu. 11.9

Sensibilitatea/ Doamne, dacă îţi cer uneori o dovadă sensibilă a harulu Tău, n-o fac pentru a fi mai sigur de Tine,

ci pentru a fi mai sigur de mine. (Vladimir Ghika)

Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.

(Arthur Schopenhauer)

Frumuseţea este doar imaginea sensibilă a Infinitului. (George Bancroft)

Imoralitatea nu poate fi decât o consecinţă a lipsei de sensibilitate estetică. (Ionel Teodoreanu)

Nu dispreţui sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul lui geniu. (Charles Baudelaire)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui

şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Talentul nu devine geniu decât atunci când a atins punctul la care cele mai profunde forme de percepţie

ale sale ating extazul. (George Bernard Shaw)



Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a zâmbe-

tului. (Jacques Salomé)



Unii numesc înţelepţi pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar înţelepţi sunt cei ce stăpânesc voile

lor. (Sfântul Marcu Ascetul)

Sensul existenţei/ A cunoaşte Esenţa Divină – acesta este cel mai înalt ţel al sufletului trimis de Creator pe Pământ!

(Pitagora)

Arta nu ne învaţă nimic cu excepţia sensului vieţii. (Henry Miller)

Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume. (Jean-Paul Sartre)

Psihozele, bolile sufletului, se produc din lipsa sau pierderea sensului existenţei. Bolile sufleteşti

aici îşi au obârşia, în lipsa sau pierderea sensului existenţei. Noi nu ne putem da singuri sen-

sul existenţei noastre, dar suntem obligaţi, pentru sănătatea şi restul existenţei noastre, să-l

căutăm. (Psihiatrul austriac Viktor Frankl, citat de părintele Constantin Galeriu) E o cerinţă

adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţelegere coerentă şi unifica-

toare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia. (François Ja-

cob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, citat de părintele Constantin Galeriu)

Scopul vieţii este dezvoltarea sinelui. (Oscar Wilde)

Scopul vieţii omului, îndumnezeirea. 5.14, 7.8

Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt. (Sfântul Serafim de Sarov)

Sensul vieţii este să trăieşti. (Krishnamurti)

Singurul secret al existenţei tale este să nu-ţi fie teamă. Niciodată să nu-ţi fie teamă de ce vei

deveni. (Buddha)

Sensul jertfei 9.5

Sensul vieţii este să trăieşti. (Krishnamurti)

Sensul/ A fi religios înseamnă a găsi adevăratul sens al vieţii. (Albert Einstein)

Adevărul e mai ciudat decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă sens. (Leon Rosten)

Când porunceşte conştiinţa oamenii oneşti procedează întotdeauna în acelaşi sens. (Nicolae Titulescu)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun

şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul

în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Diferenţa dintre ficţiune şi realitate? Ficţiunea are sens. (Tom Clancy)

Fără Dumnezeu nu există scop, valoare sau sens în lume. (Jean-Paul Sartre)

Indiferenţa este cea mai puternică armă din univers. Ea face tot ce atinge lipsit de sens. Iubirea şi ura nu

au nicio şansă împotriva ei. (Joan Vinge)

Într-un sens real, maximum de dezordine era echilibrul nostru. (T. E. Lawrence)

Nu este deloc de mirare că adevărul este mai straniu decât ficţiunea. Ficţiunea trebuie să aibă un sens.

(Mark Twain)

Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în

ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea

Comoara înţelepciunii)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea

mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte

putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată

prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Sentimentul/ Admitaţia este un sentiment pe care îl simţim atunci când ne uităm într-o oglindă. (Pierre Véron)

Dacă ştii să te bucuri de viaţă, nu-ţi este greu să păstrezi sentimentul de uimire. (Ray Bradbury)

De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi iertarea păcatelor, ca medicamente

contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate

tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică.

Împotriva tristeţii mai putem lupta prin pocăinţă, unul din cele mai puternice mijloace de

vindecare a acestei boli spirituale. (vezi Tristeţea/ )

Dispreţul trebuie să fie cel mai tăcut sentiment al nostru. (Antoine de Rivarol)

E mai bine să fie ţinuţi în frâu copiii prin sentimentul ruşinii şi prin îngăduinţă decât prin frică. (Terenţiu)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator.

Aşa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata

şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui.

Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine.

(Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Împăcânde-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9

Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun,

mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)



Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria

lor mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a putut petrece în ţara ta. (D. I. Suchianu)

Raţiune, sentiment, voinţă. 3.1

Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a zâmbetului.

(Jacques Salomé)

Un om nu este mediocru când are bun simţ şi sentimente bune. (Joseph Joubert)

Separarea/ Editorii de ziar sunt oameni care separă grâul de pleavă şi apoi tipăresc pleava. (Adlai Stevenson)

Egoismul ne separă de ceilalţi, iar singuri suntem vulnerabili. (Sfinţii Părinţi)

Fericirea şi datoria morală sunt inseparabile una de cealaltă. (George Washington)

Ideologiile ne separă. Visele şi angoasele ne unesc. (Eugen Ionescu)

Invidia separă, smerenia uneşte. (Fericitul Augustin)

Setea după Hristos 3.4

Setea/ Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se

va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4.14)



De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu apă, că numai aşa îi

îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie. (Solomon 25.21, 22)

Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a



după Tine trupul meu, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie,

ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Aşa

Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu şi de grăsime să se

sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)

Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.

(Ioan 4.15)

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)

Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.

Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit?

Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)

Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează

cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie

vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de

haine. (II Corinteni 11.27)

Patima este setea de Dumnezeu pervertită, întoarsă pe dos. (Sfinţii Părinţi)

Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea,

în dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6)

Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va



înseta niciodată. (Ioan 6.35)

Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. (Psalmi 68.25)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închipu-

ie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este



sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă.

În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul Cuvântului spre

folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel)

Sfatul (canonul) duhovnicului, medicamentul prin care ne tămăduim trupul şi sufletul. 11.20

Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă. (Părintele Arsenie Papacioc)

Sfatul/ Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Solomon 8.14)

Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor

vedea. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Şi,

adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicând: Spuneţi că ucenicii

Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom

îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a

răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. (Marcu 28.10-15)

Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. (Solomon 12.15)

Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui. (Solomon 10.8)

Cere sfatul unui duşman şi fă invers. (Proverb evreiesc)

Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)

Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumne-

zeu? (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.13)

Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Solomon 24.6)



sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începu-

tul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. (Solomon 9.9, 10)

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în sin-

gurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil

astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a

trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne

ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi

de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie în-

tinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui

atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici în-

drumător, nici sfătuitor, (Solomon 6.6)

Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai.



(Cântări 12.10)

El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov 5.13)

Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci fe-

meia. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul



şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.

Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă. (I Corinteni 7.4-6)

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul huli-

torilor n-a şezut; ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. (Psalmi 1.1, 2)

Fii treaz, sfătuieşte-te, păzeşte cele prezente, poartă grijă de cele viitoare. (Sfântul Vasile cel Mare)

Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi. (Psalmi 82.3)

Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla!



Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   82   83   84   85   86   87   88   89   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin