Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Isaia 14.24)

Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la

oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)

Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Solomon 13.10)

Mulţi primesc sfaturi, dar numai cei înţelepţi profită de ele. (Proverb englezesc)

Nimic nu-i mai sincer decât conştiinţa şi mai avantajos decât sfaturile ei. (Oxenstierna)

Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă putere înaintea Domnului. (Solomon 21.30)

Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta, ascunde-ţi sfatul tău;

(Ecclesiasticul 37.10)

Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie

să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti

bunăvoinţa lui. (Ecclesiasticul 8.17-19)

O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. (Solomon 20.5)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Oamenii mă ascultau şi stăteau fără grai şi aşteptau să audă sfatul meu. După ce le vorbeam eu, ei nu mai

spuneau nimic şi cuvântul meu cădea asupra lor picătură cu picătură. Mă aşteptau precum aştepţi

ploaia şi căscau gura lor, ca pentru bura de primăvară. (Iov 29.21-23)

Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui. (Isaia 32.8)

Omul sfătuieşte pe aproapele precum ştie; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a crezut.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se

plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. (Iov 18.7-9)

Pe Acesta, fiind dat, după sfatul cel rânduit şi după ştiinţa cea dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi luat şi,

pironindu-L, prin mâinile celor fără de lege, L-aţi omorât, pe Care Dumnezeu L-a înviat, dezlegând

durerile morţii, întrucât nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea. (Faptele Apostolilor 2.23, 24)

Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi

cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)

Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)

Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. (Matei 12.14)

Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu

noi este Dumnezeu!" (Isaia 8.10)

Un frate i-a cerut sfat lui Avva Visarion. Ce să fac? Şi i-a răspuns lui bătrânul: Taci, şi nu te număra pe tine

cu ceilalţi!

Urmează sfatul duşmanului tău. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Voi spune către Domnul: Nu mă osândi; lămureşte-mă, să ştiu pentru ce Te cerţi cu mine. Care e folosul

Tău, când eşti aprig şi dispreţuieşti făptura mâinilor Tale şi eşti surâzător la sfatul celor răi? Ai Tu

ochi materiali şi vezi lucrurile precum le vede omul? (Iov 10.2-4)

Sfânta Euharistie 5.10, 12.15, vezi şi Sfânta Împărtăşanie/

Sfânta Împărtăşanie 2.2, 5.10, 5.17, 6.10

Sfânta Împărtăşanie te desăvârşeşte, nu te iartă de păcate. 9.1

Sfânta Împărtăşanie, arma (medicamentul) nemuririi. (Sfinţii Părinţi)

Sfânta Împărtăşanie/ Binele pe care omul îl doreşte, nu rămâne nelucrător în el, ci dumnezeiescul izvor, în oricine s-ar

afla el, preface pe cel ce s-a atins de el şi-i împărtăşeşte puterile Sale proprii.

(Sfântul Grigorie de Nyssa)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care

a fost vândut, a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul

Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paha-

rul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să fa-

ceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâi-

ne şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va

mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de

trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine

şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea,

nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi

au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. (I Corinteni 11.23-31)

Cine vrea să-I împărtăşească slava lui Hristos, trebuie să-I împărtăşească şi viaţa.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de

bine, aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Deschide gura să-ţi dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne!

(Cuvintele unui copil de 3-4 ani care se împărtăşea)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască

toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin

împărtăşirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i

pregăteşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

Dumnezeu vorbeşte cu omul prin energiile Sale necreate, din care omul se împărtăşeşte,

şi prin care-L cunoaşte pe Dumnezeu. 8.15

Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea

care alungă nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea

care stăpâneşte în mod sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dum-

nezeu şi omoară patimile, neţinând seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai

degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor

bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă,

prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis:

Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând:

Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi

se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28)

Împărtăşania nu trebuie făcută des, nici rar, ci bine. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hră-

neşte spre credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor

două, a băuturii şi a Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se

împărtăşesc cu credinţă îşi sfinţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă

în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul acest amestec dumnezeiesc care este omul.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit

de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul

şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune sme-

rită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai

pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii

milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te re-

tragi pur şi simplu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care

nu sunt îmbrăcaţi corespunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic

de a te apropia de Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii.

(Teologul Alexander Schmemann)

Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pen-

tru care trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos.

Prin cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea

este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hiro-

toneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este primul pas pe care-l facem pentru a ne pregăti ca să-L primim pe Hristos. Spove-

dania este momentul hotărâtor în care vedem dacă suntem sau nu vrednici de a ne împărtăşi.

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele

Domnului, o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mân-

tuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a

rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă,

hrăneşte spre credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor

două, a băuturii şi a Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se îm-

părtăşesc cu credinţă îşi sfinţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip

tainic cu Duhul şi cu Cuvântul acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement

Alexandrinul) Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu spre sla-

va Lui. Când vă adunaţi des sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se

risipeşte prăpădul lui. (Sfântul Ignatie Teoforul) Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi

aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă nu numai moartea, ci şi bolile din

noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod sălbatic în mădularele

trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţinând seama de

păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe

cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale.

(Sfântul Chiril al Alexandriei) Faptul cel mai înfricoşător este acela că te apropii cu nevred-

nicie de Sfintele şi Prea-Curatele lui Hristos Taine şi te faci vinovat faţă de Trupul şi Sângele

Lui. Acela pe care tu îl judeci a ucis un om oarecare, tu însă ai ucis pe Hristos însuşi. Eşti res-

ponsabil de înjunghierea Lui atunci când te împărtăşeşti cu nevrednicie cu Prea-Curatul Lui

Trup şi Sânge. Fapta pe care au făcut-o iudeii ucigânu-L pe Iisus o săvârşesc cei ce se împăr-

tăşesc cu nevrednicie cu Trupul şi Sângele Lui. (Sfântul Macarie Egipteanul) Dumnezeu Tatăl,

vrând să ne facă să ne iubim unii pe alţii, a meşteşugit aceea ca să bem dintr-un singur potir,

semn de foarte puternică dragoste a unora cu alţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Postul este şi el astfel, nu un prilej de tristeţe, ci de bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în

Hristos. 5.8

Postul, bucuria împărtăşirii aceleiaşi vieţi în Hristos. 5.8

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mi-

ne va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat pă-

rinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)

Preoţia este ştiinţa ştiinţelor şi arta artelor. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar

şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea

euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iu-

bire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Spovedania este unită cu Împărtăşania. 9.1

Vederea lui Dumnezeu este împărtăşirea din energiile necreate ale Lui. 8.15

Sfânta Liturghie 6.10, 7.7, vezi şi Sfânta Împărtăşanie/

Sfânta Liturghie/ Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea. (Părintele Arsenie Boca)

Liturghia este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Binecuvântând împărăţia, preotul binecuvin-

tează liturghia care urmează să se desfăşoare. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Oricine împlineşte o activitate în folosul comunităţii creştine săvârşeşte o liturghie.

. (Sfântul Teodor Studitul)

Prin Sfânta Liturghie noi toţi suntem permanent chemaţi la nunta Fiului lui Dumnezeu. Iar darurile

acestei jertfe, veşnice şi netrecătoare, acestei cine de taină sunt preţuite cu scump sângele al

Dumnezeului nostru; şi de aceea evenimentele vieţii Mântuitorului nu sunt pentru noi un simplu

trecut, de care ne aducem aminte, ci ele sunt permanent prezente şi lucrătoare prin celebrarea

cultică prin care le retrăim şi le actualizăm. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre

şi lipsa de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu

care ne confruntăm în momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat. Ne îndreptăm aten-

ţia asupra unui mare teolog contemporan care, cu toate că a predat teologie liturgică întrega sa

viaţă, a reuşit, în egală măsură, să îşi păstreze şi trăirea duhovnicească: părintele Alexander

Schmemann. (Părintele Adrian Agachi, autorul articolului “După această <<Liturghie a înăl-

ţării>>, se întorceau în lume”, publicat în ziarul Lumina din 30.10.2014) Primii creştini au înţe-

les că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S-a înăl-

ţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slu-

jirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţi-

ei; şi atunci când, după această <<Liturghie a înălţării >>, ei se reîntorceau în lume, feţele

lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.

(Teologul Alexander Schmemann) Fără o trăire adecvată, este imposibil ca noi să rodim în afa-

ra Sfintei Liturghii. (Teologul Alexander Schmemann) În zilele noastre am ajuns să confun-

dăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur şi simplu într-un colţ, te

mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcaţi corespunzător şi,

în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de Sfintele Taine, refu-

zând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann) Să învăţăm ce înseamnă să

mergi la Liturghie pentru că vrei să te întâlneşti cu Hristos, nu să îi judeci pe cei mai slabi ca

tine şi să învăţăm ce înseamnă să te întorci în lume cu aceeaşi gingăşie cu care Dumnezeu are

grijă de ea. (Teologul Alexander Schmemann)

Sfânta Sfintelor s-a mutat în miezul fiinţei umane. 7.3

Sfânta Spovedanie/ Când ne spovedim e bine să folosim săpunul pocăinţei şi izvorul lacrimilor.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul

Catechin, la spovedanie)

Nu-ţi fie ruşine a mărturisi păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. (Ecclesiasticul 4.28)

O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o

jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)

Ruşinea la spovedanie, arma diavolului. 8.17

Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturi-

seşti îţi aduce mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut pă-

catul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta es-

te de la diavol care, când face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti

îţi dă frică şi ruşinare? Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici

spunând jumătate din păcatele tale la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vi-

cleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meşteşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii

că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai

mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme. (Sfântul Nicodim Aghioritul) vezi şi

Sfânta Împărtăşanie/

Spovedania 8.17, 11.20

Spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii. Ea nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns,

ci că nimic nu trebuie ascuns până la capăt. (Gabriel Liiceanu)

Spovedania este unită cu Împărtăşania. 9.1

Te spovedeşti ca să te uneşti cu Hristos. 9.1

Sfânta Treime 5.13, 5.17, 6.8, 8.7, 9.3

Sfânta Treime/ Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei

sunt care mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.

(I Ioan 5.7, 8)

Dumnezeu Treime 9.11, 12.7

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt,

Treime Sfântă, slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de

remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta

Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea

lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul

lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care lumi-

nează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniţă Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl

ei, pentru că nu s-a închinat idolilor şi a mărturisit pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)

Treimea Sfântă 10.11

Sfârşitul/ A petrece (a cheltui) timpul are conotaţia unei finalităţi, este fără întoarcere. (Herbert Harris)

Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la

capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un

duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremu-

rător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a

definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este

Domnul şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)

Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului. (Ecclesiasticul 21.11)

Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)

Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot

răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)

Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe.

(Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile

lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)

Ceea ce omida numeşte sfârşit, restul lumii îi spune fluture. (Lao Tse)

Cel ce rabdă până la sfârşit, acela se va mântui. (Matei 24.13)

Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul. (Rabindranath Tagore)

Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul

vieţii, nu un sfârşit.(Herbert Harris)

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este

prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13)

Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele care este, ca să

ştiu ce-mi lipseşte". (Psalmi 38.5, 6)

Fii sigur că un stat în care nu există pedeapsă pentru neobrăzare şi pentru libertatea de a face orice sfâr-