Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Psalmi 90.1, 2)

Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am ador-

mit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă

împresoară. (Psalmi 3.4-6)

Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu şi nu pe puterea omenească. El poate fi auzit oriunde în

lume. Materia se transfigurează în duh, cuvântul se transformă în tăcere grăitoare.7.5

Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic sufletului meu: "Nu

este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! " Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel

ce înalţi capul meu. (Psalmi 3.1-3)

Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi din faţa ta gonind

vrăjmaşii, zice: "Stârpeşte-i!" (Deutoronomul 33.27)

Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. Izbăveşte de sabie sufle-

tul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia

mea. (Psalmi 21.21-23)

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile

săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul

Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. (Isaia 42.1)

Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dumne-

zeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi

sprijinitorul meu. (Psalmi 17.1-3)

Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să dobândească mari

averi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 10.11)

O naţie care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt basto-

nul pe care se putea răzima. (Gheorghe Asachi)

Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitu-

dine e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în

mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în

foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul

puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. (Psalmi 45.9-11)

Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.

(Solomon 14.28)

Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a

sprijinit dreapta Ta. (Psalmi 62.8)

Vă rugăm însă, fraţilor, dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei

neputincioşi, fiţi îndelung-răbdători faţă de toţi. (I Tesaloniceni 5.14)

Starea celui ce se roagă 2.4

Starea de căldură din inimă la rugăciune. 2.4

Starea de prezenţă continuă a lui Dumnezeu. 4.9

Starea de vesnică deschidere spre Dumnezeu. 5.5

Starea/ A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să

se laude cu ea. (George Topârceanu)

A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâh-

nire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile exis-

tenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea

acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie.

(Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai

ridicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca şi când I-am da lui Hristos.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire

nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeş-

te pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumne-

zeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de

oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznă-

dejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii

decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme şi nici starea necesară să-i judece pe ceilalţi. 11.8

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe o-

mul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lan-

ţuri de nedezlegat. … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutu-

ră, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? …

(Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia/)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să

jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâm-

pla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a

reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa reli-

gioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contem-

poran cu Napoleon Bonaparte)

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6

Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne? (Iov 38.35)

Extazul este starea derivând din ascultarea muzicii. (Al-Ghazali)

Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare

inferioară. (Baruch Spinoza)

Iubirea, sursa care alimentează întotdeauna starea de jertfă. 9.5

În lumea aceasta vremelnică nu există stare de fericire deplină. (François Rabelais)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de

fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâi-

nile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului

poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar

mâinile ridicate. (vezi Cunoaşterea de sine/)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului pro-

priu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gân-

di, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existenţă egoist într-

un mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă atentă la nevoile

celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe înţeles.…

(Patriarhul Daniel)

Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a

ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la

împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)

Luând în considerare starea actuală a programelor noastre, dezvoltarea software este clar magie neagră şi

nu poate fi numită ştiinţă inginerească. (Bill Clinton)

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei

vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)

Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei. (George Enescu)

Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o.

Mă contopesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac

asta, nu ştiu. (Lev Tolstoi)

Nefericirea este starea poetică prin excelenţă. (Emil Cioran)

O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă. (Stendhal)

Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)

Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un

interes în viaţă. (William Londen)

Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în

stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)

Pictura e o stare de a fi. (Jackson Pollock)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lu-

crurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt

limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire.

(Norman Vincent Peale)

Răutatea e o stare de iad. (Părintele Teofil Pârâian)

Recunoştinţa e o stare de smerenie. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea, o stare de spirit. 10.15

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Jean-Jacques Rousseau)

Să nu pierzi niciodată starea de elev. (Radu Beligan)

Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)

Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)

Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors în-

doit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)

Tinereţea nu e o perioadă oarecare din viaţa omului, ci este o stare de spirit. (Mateo Aleman)

Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. (Antoine de Saint-Exupéry )

Viziunile sunt percepţii ale unor stări de conştiinţă înalte. (Herbert Harris)

Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie… Ziarul e o

stare sufletească. (Tudor Arghezi)

Statul/ Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat. (Oxenstierna)

Când statul nu plăteşte profesorii, copiii vor fi cei care vor plăti. (Guy Bedos)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar

suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana

Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. (Mihai Eminescu)

Fii sigur că un stat în care nu există pedeapsă pentru neobrăzare şi pentru libertatea de a face orice sfârşeş-

te prin a se prăbuşi. (Sofocle)

Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat. (Nicolae Bălcescu)

Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)

Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dum-

nezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)

Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. (Mihai Eminescu)

Trebuie să avem un stat cât mai creştin. (Dumitru Stăniloae)

Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va fi statornică şi garantată prin istoria mai departe

a lumii, dacă va răspunde tuturor dorinţelor impuse prin noua concepţie a vieţii, prin duhul vremilor noi.

(Vasile Goldiş)

Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea, când voieşti.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)

Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, aşa trebuie să fie creştinul. 2.13

Stăpân/ A fi liber înseamnă a fi stăpân pe tine. (Henri Lacordaire)

Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus)

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi

înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne ab-

ţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să ne

desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Că dacă ne-am rândui

viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am

mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevo-

ie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degra-

bă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului,

ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ca să devină stăpân, politicianul se preface că este servitor. (Charles de Gaulle)

Care este păcatul cel mai mare? Păcatul care te stăpâneşte. (Patericul)

Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. (Psalmi 21.33)

Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.

Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.

(Solomon 8.11, 12)

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor,

împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.

(Filipeni 6.12)

Călugărul cel ce nu-şi stăpâneşte limba în vremea mâniei, nici patimile nu-şi va stăpâni. (Avva Yperehie)

Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe.

(Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire

nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeş-

te pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumne-

zeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oa-

meni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădej-

de, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât

cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când povestim viaţa celor care au strălucit prin bună credinţă, slăvim întâi pe Stăpân, prin robii Săi.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul universului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cei care au ajuns la această treaptă a postului (a patra), pot stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile,

şi pot spori mult pe calea rugăciunii. 11.11

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.

(Solomon 17.27)

Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. (Solomon 14.17)

Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.

(Arthur Schopenhauer)

Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte

de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă

ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: "Cele ce ochiul n-a văzut şi ure-

chea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".

(Romani 2.7-9)

Cine şi-a stăpânit mânia a supus pe draci. (Evagrie Ponticul)

Creştinul n-are stăpânire asupra lui însuşi, dar are timp liber pentru Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Cu acest Trup S-a şi înălţat la cer, mai presus de toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât

tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, şi şade împreună cu Dumnezeu

şi Tatăl, acum şi în veacurile nesfârşite, după ce a străbătut cerurile şi a ajuns mai presus de toate. Şi

iarăşi va Să vină ca să prefacă şi să preschimbe totul şi ca să mântuiască sufletele şi trupurile noastre,

cum am crezut şi credem şi stăruim pururea să credem. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Cu cât avem mai puţine dorinţe, cu atât stăpânim mai multe. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe o-

mul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lan-

ţuri de nedezlegat. … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutu-

ră, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? …

(Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia/)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii. (Mark Twain)

Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari

neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)

Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea

Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plă-

ceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dezbină şi stăpâneşte. (Proverb latin)

Dimensiunea lui orizontală, de stăpân al lumii acesteia. 6.3

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert

nu mi-l da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului

Tău. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să văd geşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu

că binecunântat eşti în vecii vecilor! Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)

Domnul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile

moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul

olarului le vei zdrobi!" (Psalmi 2.7-9)

Doresc mai degrabă să mor stăpân pe credinţa liberă a cugetului meu decât să vieţuiesc rob, încătuşat

de rătăcirea închinării la idoli. (Sfântul Sfinţit Mucenic Vasile preotul din Ancira, străpuns cu

ţepuşe înroşite în foc, la porunca împăratului Iulian Apostatul)

După aceea a zis altuia: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ţi

zapisul şi scrie optzeci. Şi a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înţelepţeşte. Căci fiii

veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. (Luca 16.7, 8)

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doam-

ne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus

i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.