Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,67 Mb.
səhifə98/156
tarix28.10.2017
ölçüsü7,67 Mb.
#17946
1   ...   94   95   96   97   98   99   100   101   ...   156

(Apocalipsa 6.12-17)

Şi Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! " Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava



Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndu-

rare, de acela Mă voi îndura". Apoi a adăugat: "Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea

omul faţa Mea şi să trăiască". Şi iarăşi a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: şezi pe stânca aceasta; când

va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar

când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!" (Ieşirea 33.18-23)

Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă

a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. (Faptele Apostolilor 27.29)

Zis-a Domnul către Moise: "Treci pe dinaintea poporului acestuia, dar ia cu tine câţiva din bătrânii lui Isra-

el; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul şi du-te. Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stânca din Horeb,



iar tu vei lovi în stâncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul". Şi a făcut Moise aşa înaintea bătrâni-

lor lui Israel. (Ieşirea 17.5, 6)

Stânga/ Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. (Matei 27.38)

Auzind AvramLot, rudenia sa, a fost luat în robie, a adunat oamenii săi de casă, trei sute optsprezece,

şi a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan. Şi năvălind asupra lor noaptea, el şi oamenii săi i-au bătut şi i-au

alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. Şi au întors toată prada luată din Sodoma, au

întors şi pe Lot, rudenia sa, averea lui, femeile şi oamenii. (Facerea 14.14-16)

De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci locuiau în

pământul acela Canaaneii şi Ferezeii. Atunci a zis Avram către Lot: "Să nu fie sfadă între mine şi tine,



între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi. Iată, nu e oare tot pământul înaintea ta? Desparte-

te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta,



eu voi apuca la stânga". (Facerea 13.7-9)

Fii tare şi curajos, că tu vei împărţi poporului acestuia, prin sorţi, tara pe care M-am jurat părinţilor lor să

le-o dau. Fii dar tare şi foarte curajos, ca să păzeşti şi să împlineşti toată legea pe care ţi-a încredin-

ţat-o Moise, robul Meu; să nu te abaţi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să pricepi toate

câte ai de făcut. (Iosua Navi 1.6, 7)

Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat şi apa le-a fost perete la dreapta şi stânga lor.



(Ieşirea 14.29)

Îngerul Domnului însă a trecut iar şi a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta, nici la



stânga. (Numerii 22.26)

Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău. (Solomon 4.27)



Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa

lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc, şi în mână avea o carte mică, deschisă.

Şi a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, şi a strigat cu glas puternic, precum

răcneşte leul. Iar când a strigat, cele şapte tunete au slobozit glasurile lor. (Apocalipsa 10.1-3)



Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-

a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele

Lui, au aruncat sorţi. Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântu-



it; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu. (Luca 23.33-35)

Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile

de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor

de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la

întemeierea lumii. (Matei 25.32-34)

Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi



Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.3, 4)

Stelele/ Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. (Matei 2.7)



Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina

şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa. (Apocalipsa 22.16)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul

că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de

îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale,

toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor



cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului

venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13.24-26)

Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de

neamuri! Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui



puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miază-

noapte. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi". Şi acum, tu te pogori în iad, în

cele mai de jos ale adâncului! (Isaia 14.12-15)



Dacă-ţi urmezi steaua, nu poţi greşi destinaţia divină. (Dante Alighieri)

Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca

un foc curăţitor. (Nichifor Cainic)

Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce



a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

(Matei 2.9, 10)

Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele. (Confucius)

În ceea ce mă priveşte, nu am nicio certitudine, dar privitul la stele mă face să visez. (Vincent Van Gogh)

Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi

apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi

s-au zidit. (Psalmi 148.3-5)

Societatea are nevoie de poeţi aşa cum noaptea are nevoie de stele. (Stanislas de Boufflers)

Şi celui ce biruieşte şi celui ce păzeşte până la capăt faptele Mele, îi voi da lui stăpânire peste neamuri. Şi le

va păstori pe ele cu toiag de fier şi ca pe olarului le va sfărâma, precum şi eu am luat putere de la Tatăl

Meu. Şi-i voi da lui steaua cea de dimineaţă. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

(Apocalipsa 2.26-29)

Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: "Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coap-



sele tale, acela te va moşteni!" Apoi l-a scos afară şi i-a zis: "Priveşte la cer şi numără stelele, de le

poţi număra!" Şi a adăugat: "Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!" Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a

socotit aceasta ca dreptate. (Facerea 15.4-6)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi

leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele

pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)



Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte

stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1.20)

Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor. (Dante Alighieri)

Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închin-

năm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. (Matei 2.2, 3)

Stomacul/ Când stomacul e plin, se aprind şi dorinţele după alte plăceri; iar când se află în lipsă, rămân şi acestea

liniştite şi mai potolite. (Sfântul Nil Ascetul)

Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab)

De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.

(I Timotei 5.23)

Diavolul se aşează în stomac şi nu-l lasă pe om să se sature. 2.10

După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte tot cu stomacul gol, şi după cum cel însetat vi-

sează că bea şi se trezeşte istovit şi tot însetat, tot aşa se va întâmpla cu mulţimea de popoare care

vor merge împotriva muntelui Sion! (Isaia 28.8)

În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul

să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui

şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Straja/ Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor

vedea. Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Şi, a-

dunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicând: Spuneţi că ucenicii Lui,



venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom înduple-

ca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cu-

vântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. (Marcu 28.10-15)



Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii

lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.



(Psalmi 89.4-6)

Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru

amărăciunea inimii mele. (Iov 7.11)

Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus amin-

te că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormân-

tul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat

din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveţi strajă; mergeţi şi întă-

riţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra. (Matei 27.62, 66)

Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii

s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi,



Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe a-

. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. Dar văzând

vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând în-

dată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi suindu-se ei în corabie, s-a

potolit vântul. (Matei 14.25-32)

Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: "Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor", că o mie de ani înaintea

ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. (Psalmi 89.3, 4)

Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre

cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege

nu mă voi însoţi cu aleşii lor. (Psalmi 140.3, 4)



Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul

Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.



Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot

poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi

semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. (Luca 2.8-12)

Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a des-

chis singură.Şi ieşind, au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el. Şi Petru, venindu-şi în sine, a

zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate



câte aştepta poporul iudeilor. (Faptele Apostolilor 12.10, 11)

Strategia duhovnicească. 8.11

Strategia fără tactică este cel mai lung drum spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul de dinaintea înfrângerii.

(Lao Tse)

Strategia nu este consecinţa planificării, ci dimpotrivă: este punctul ei de pornire. (Henry Mintzberg)

Strategia/ Cinstea este cea mai bună strategie atunci când implică bani. (Mark Twain)

Cu puţină strategie, viaţa poate fi transfigurată. (Constantin Noica)

Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziţii strategice în faţa imprevizibilului.

(Gabriel Liiceanu)

Strălucirea este subtilitatea luminii. (Shri Mataji Nirmala Devi)

Strălucirea sufletului 4.12

Strălucirea/ Acolo unde străluceşte privirea, e de prisos diamantul. (Victor Hugo)



Am preţuit înţelepciunea mai mult decât sănătatea şi frumuseţea; am pus-o chiar înaintea luminii, fiindcă

strălucirea ei nu se stinge niciodată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.10)

Ascensiunea morală dă strălucire omului şi societăţii în care trăieşte. (Alexis Carrel)

Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

(Matei 13.43)

Când orgoliul străluceste prea tare, orice înţelepciune se întunecă. (Paulo Coelho)

Când povestim viaţa celor care au strălucit prin bună credinţă, slăvim întâi pe Stăpân, prin robii Săi.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-un butoi.

(Traian Demetrescu)

Conservele sunt o afacere strălucită…, ambalarea porcilor e cea mai lucrativă profesie după politică.

(Oscar Wilde)

Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se

vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Elocinţa este lumina ce face să strălucească inteligenţa. (Cicero)

Faţa Lui s-a făcut albă ca lumina şi hainele străluceau ca zăpada. 12.9

Frumuseţea este strălucirea adevărului şi mireasma bunătăţii. (Vincent McNabb)

Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa

strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are

faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi

toate căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei. (Ieşirea 34.29-31)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi în-

fige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim

păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi

lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseam-

nă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de

roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă şi ca o datorie, o petre-

cere sfântă şi strălucirile unei vieţi alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În

această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe si-

ne, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l

copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de

povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sf. Macarie Egipteanul)

Lumina harului, strălucitoare şi răcoroasă. 2.7

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea strălucitoare. 2.7

Modestia este singura strălucire pe care ne este îngăduit să o adăugăm gloriei. (Charles Pinot Duclos)

O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)

Obiectele strălucitoare sunt pe placul ochilor lipsiţi de profunzime. (Thomas Carlyle)

Păcatul Îl împiedică pe Dumnezeu să strălucească în inimile noastre. (Sfântul Atanasie cel Mare)



Pentru că înţelepciunea este mai sprintenă decât orice mişcare, ea pătrunde şi îşi face loc pretutindeni

prin curăţia ei. Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, ea este curata revărsare a slavei Celui Atotputernic,

astfel că nimic nu poate s-o mânjească. Ea este strălucirea luminii celei veşnice şi oglinda fără pată a

lucrării lui Dumnezeu şi chipul bunătăţii Sale. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.24-26)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lu-

crurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucru-

rilor finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd

lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt

limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze. (Ana Blandiana)

Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii

lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)

Soarele străluceste chiar în ciuda celor răi. (Proverb italian)

Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coas-

tă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.

(Faptele Apostolilor 12.7)

Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe

ca lumina. (Matei 17.2)

Tristeţea strălucitoare a postului. 10.12

Strâmb/ Că urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face strâmbătate. (Deutoronomul 25.16)

Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni

şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.1, 2)

Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra. (Ecclesiastul 1.15)

Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă.



(Solomon 28.18)

Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte.

(Solomon 14.2)

Domnul este drept în mijlocul ei şi nu face nici o strâmbătate; în fiecare dimineaţă El dă la lumină dreptatea;

El nu lipseşte niciodată şi nici nu cunoaşte nedreptatea. (Sofonie 3.5)

Iar Saul - care se numeşte şi Pavel - plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toa-

tă viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a

strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevă-

zând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta

cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)



Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; apucă arma

şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune

sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" (Psalmi 34.1-3)



Mai bine o cruce dreaptă într-o zi, decât zece strâmbe într-un minut. (Sfântul Vasile cel Mare)

Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. (Solomon 16.8)

Minciuna este un adevăr cu rădăcini strâmbe. (Gerhart Hauptmann)

Negreşit, şi aceasta este o scădere pentru voi, că aveţi judecăţi unii cu alţii. Pentru ce nu suferiţi mai bine

strâmbătatea? Pentru ce nu răbdaţi mai bine paguba? Ci voi înşivă faceţi strâmbătate şi aduceţi

pagubă, şi aceasta, fraţilor! (I Corinteni 6.7, 8)

Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. (Solomon 11.3)

Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi

cele colţuroase, drumuri netede. (Luca 3.5)

Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat?



Yüklə 7,67 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   94   95   96   97   98   99   100   101   ...   156




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin