Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Evolutiv, simptomele episodului depresiv major se dezvolta în zile sau saptamâni, o perioada prodromala poate include simptome de anxietate, de depresie usoara cu o durata de saptamâni, sau luni, înaintea debutului puseului depresiv major complet, a carui durata este variabila. Netratat dureaza tipic 6 luni sau mai mult, indiferent de vârsta. În majoritatea cazurilor exista o remisie completa a simptomelor, iar activitatea se întoarce la nivel premorbid; episoadele izolate sunt separate de mai multi ani lipsiti de orice simptome depresive. Alteori, pot apare aglomerari de episoade, iar altii au episoade cu frecventa din ce în ce mai crescuta pe masura ce înainteaza în vârsta (perioadele de remisie dureaza, în general, mai mult la începutul evolutiei bolii). Exista si remisii partiale (20-30% din cazuri) în care luni, ani, saptamâni, persista câteva dintre simptome, fara a întruni criteriile complete pentru diagnosticul unui episod depresiv major. Exista în 5-10( din cazuri posibilitatea evolutiei cronice, criteriile tipice puseului major continuând sa fie întâlnite pe o perioada de 2 sau mai multi ani. Debutul bolii se poate produce la orice vârsta. Evenimentele psihosociale pot juca un rol mai semnificativ în precipitarea primului sau a celui de-al doilea episod, având un rol mai mic în debutul episoadelor urmatoare. Tinerii diagnosticati ca depresivi sunt predispusi sa aiba episoade ulterioare depresive în urmatorii 5 ani. Continuitatea simptomatologiei depresive în viata adulta este cel mai bine prezisa de o depresie severa, cu forma de prezentare asemanatoare depresiei adultului si cu absenta tulburarilor de comportament. Se presupune astazi ca, indivizii sunt schimbati de primul episod depresiv, astfel încât, ei devin mai vulnerabili la urmatoarele probleme ivite; atentia cercetatorilor se centreaza pe procesele psihologice si neurobiologice care pot fi implicate în recidivarea si remiterea proceselor depresive. Se impune deci, recunoasterea si tratamentul primului episod depresiv, acest lucru având importanta în prevenirea depresiei la adult.

În evolutia depresiei, indicatorii care prezic riscul suicidal includ tentative anterioare, ideatie suicidala, lipsa de speranta, abuzul de substante, accesul facil la metoda sinuciderii, lipsa suportului social.

Riscul recurentei atacului de referinta la copiii cu depresie majora este de 74% la un an de la debut si de 92% la 2 ani. Cei cu depresie de lunga durata îsi revin mai greu decât cei cu forma acuta.

Copilul cu boala bipolara are o mai pronuntata variatie a starii de dispozitie decât copiii hiperactivi, activitatea tinde sa fie mai dezordonata, pot exista iluzii sau halucinatii. În prezentarea puseului de referinta la copil exista diferente mai putine între cazurile diagnosticate ulterior ca schizofrenie, sau ca manio-depresie în maturitate. Studiile familiale asupra adolescentilor cu tulburari bipolare sustin ideea ca factorii genetici pot fi implicati. Încarcarea familiala este mai mare când tulburarea bipolara este precedata de simptome înainte de vârsta de 12 ani (desi aceste simptome constau mai mult în hiperactivitate si tulburari de comportament).

Se considera astazi, ca în 50% din cazuri este posibila recaderea depresiva dupa primul episod (8% chiar sub forma bipolara). La control, în 40% din cazuri s-a gasit o patologie anxioasa si 15% consum de toxice. Se apreciaza ca 60% din situatii prezinta risc de depresie la vârsta adulta.