Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Etiologie. Desi cauza este de natura lezionala, în aparitia lor un rol important joaca si particularitatile ereditare, constitutionale, de vârsta, influentând modul de manifestare si posibilitatile evolutive. Actiunea agentului etiologic poate fi directa prin afectarea primara a creierului (meningoencefalita), sau secundara (traumatisme), sau poate fi indirecta, de la distanta, prin alterarea functiei diferitelor organe interne. Apar astfel, tablouri psihotice în cadrul intoxicatiilor accidentale sau voluntare (alimentare, medicamentoase, insecticide, substante volatile, oxid de carbon, ciuperci, muscaturi de animale), inclusiv în intoxicatiile acute sau cronice cu alcool. Psihoza azotemica (Marchand) este o forma clinica particulara în cadrul confuziilor postinfectioase. Psihoza epileptica poate îmbraca forme onirice, halucinator-delirante. Psihozele experimentale sunt produse de psihodisleptice. Psihozele infectioase au ca si determinism interventia unor agenti microbieni cu actiune sistemica (febra tifoida, tifos exantematic, salmoneloze), sau meningoencefalitica. Alte cauze posibile ale psihozelor exogene sunt traumatismele cranio-cerebrale, tumori, boli hepatice, renale, metabolice, digestive, cardio-vasculare (embolie cerebrala, hemoragie cerebrala, migrena), endocrine, insolatie, hipertermie, hipotermie, electrocutare, iradieri, arsuri.

Patogenetic, desi cauzele sunt multiple, mecanismele se pot sistematiza în: edem cerebral, dezechilibru hidro-electrolitic intracelular (Na, Cl), dezechilibru acido-bazic, tulburare metabolica neuronala cu evolutie posibila spre degenerescenta de tip Nissl, tulburari vasculare cerebrale, procese inflamatorii si de autointoxicatie, febra, hipoxie, carente vitaminice, imaturitate prin vârsta (Ghiran, 1998).

Tabloul clinic are o slaba specificitate etiologica, conturându-se sub forma delirului, confuziei, starii crepusculare, halucinozei, sindromului amential, fiind influentat de natura leziunii, intensitatea ei, durata de actiune a factorului cauzal, maniera de interventie (acuta sau cronica), mecanism patogenetic, caracter difuz sau circumscris, teren si reactivitate individuala. O predispozitie demna de luat în seama se considera a fi pragul psihotic modificat, cu declansare, la vârste mici si febra mare a asa numitului "delir febril".

Evolutia poate fi acuta, subacuta sau cronica, dominând, în functie de situatie, tulburari psihice: confuzie, obnubilare, stupor, stari crepusculare (epilepsie), sindrom amnezic (leziuni vasculare, anoxie), halucinoza (intoxicatie), delir (encefalite), catatonie (febra tifoida), sindrom afectiv organic (stari gripale, tulburari endocrine), sindrom demential organic (traumatisme cranio-cerebrale).

Tabloul psihotic poate genera probleme de diagnostic diferential cu psihozele endogene sau reactive, dar prezenta confuziei si halucinatiilor tactile transeaza diagnosticul. Se adauga tulburari neurologice si manifestari somato-umorale concordante cu etiologia posibila.