Pr. Emil Jurcan, Lumea religioasă contemporană

salam – pace, mântuire.

slim – pacea (opusă războiului).

sallama – a da, a mântui, a aduce un argument.

salima – a fi mântuit, a scăpa.

istalama – a se preda, a capitula³⁹.

Trebuie spus însă că termenul „aslama” are totuşi o dublă semnificaţie: cea de dăruire, predare, supunere şi cea de a fi pătruns de pace, a avea pacea. Ori tocmai cele două sensuri s-au combinat în istorie în lupta de impunere a islamului prin forţa armată pentru a aduce … pacea lui Allah în lume, ceea ce s-a dovedit totuşi că nu a fost deloc o pace.

ISLAMUL ÎN CORAN

Un alt lucru care trebuie expus este concepţia despre islam în cartea Coranului. Găsim în afirmaţiile Coranului multe apocrife preluate de Mahommed, preluate de el de la sectele creştine sau iudaice în timpul călătoriilor sale comerciale. Se observă că el nu cunoştea Biblia, ci doar a auzit pe linie indirectă povestiri şi relatări preluate şi deformate din ea. În cazul ideii de „islam” el pune în gura personajelor biblice vechi-testamentare afirmaţii care să justifice ideea de islam de la începutul creaţiei. De exemplu, Avraam şi Ismael se roagă aşa: „Doamne, fă-ne moslemi şi pe urmaşii noştri fă-i un popor moslem” (sura 2, 122). Avraam cere tuturor urmaşilor lui să rămână musulmani: „Şi Avraam a dat ca moştenire această (lege) fiilor săi şi Iacob (asemenea zice): O, fiii mei, iată Dumnezeu v-a ales vouă credinţa aceasta şi să nu muriţi altfel decât fiind moslemi” (Sura 2, 126). De fapt, toţi profeţii, inclusiv Iisus, sunt doar simpli precursori, care au pregătit calea spre islam. Ei ar fi cerut oamenilor să creadă în islam, dar oamenii au pervertit mesajul lor şi au întemeiat alte religii. Totuşi atât iudaismul, cât şi creştinismul sunt „religii ale cărţii” (al kitab) iar adepţii lor sunt numiţi „oamenii Cărţii” (ahl al kitab), foarte aproape de musulmani, deşi au multe deviaţii.