Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

SPECTRUL POLITIC
Auzim mereu astazi despre dreapta si stanga, dar ce inseamna acesti termeni cu adevarat? Spre exemplu, ni se spune ca atat comunistii cat si socialistii ar fi extrema stanga, iar nazistii si fascistii ar reprezenta extrema dreapta. Avem aici imaginea a doi adversari ideologici puternici, asmutiti unul impotriva altuia, si impresia este, cumva, ca ei ar fi unul opusul celuilalt. Dar care este diferenta? Nu sunt deloc opusi. Sunt chiar la fel. Insignele lor sunt diferite, dar cand analizam comunismul si nazismul, amandoua dau viata principiilor socialiste. Comunistii nu neaga ca socialismul este idealul lor, iar miscarea nazista in Germania s-a numit de fapt Partidul National Socialist. Comunistii cred in socialism international, pe cand nazistii promoveaza socialismul national. Comunistii sunt avocatii urii de clasa si al conflictului de clasa pentru a motiva loialitatea si obedienta oarba a aderentilor lor, pe cand nazistii folosesc conflictul de rasa si ura de rasa pentru a atinge aceleasi obiective. Pe langa acestea, nu este nici o diferenta intre comunism si nazism. Sunt amandoua epitomuri ale colectivismului, si totusi ni se spune ca sunt la capetele opuse ale spectrului.
Exista doar un singur lucru care are sens in constructia unui spectru politic si acela este sa punem guvern egal cu zero la un capat al liniei si 100% guvern la celalalt. Acum avem ceva comprehensibil. Cei care cred in guvern egal cu zero sunt anarhistii, si cei ce cred in guvern total sunt totalitaristii. Cu aceasta definitie, gasim ca atat comunismul cat si nazismul se afla impreuna la acelasi capat. Sunt amandoua sisteme totalitare. De ce? Pentru ca amandoua sunt bazate pe modelul colectivist. Comunism, nazism, fascism si socialism, toate graviteaza spre guvern din ce in ce mai mare, pentru ca aceasta este extensia logica a ideologiei lor comune. Sub colectivism toate problemele sunt responsabilitatea statului si trebuiesc rezolvate de catre stat. Cu cat sunt mai multe probleme, cu atat statul trebuie sa devina mai puternic. Odata ajuns pe aceasta partie alunecoasa, nu exista oprire pana nu ajungi la sfarsitul scalei, care inseamna guvern total. Indiferent cum il numim, indiferent cum il re-etichetam sa para nou sau diferit, colectivismul este totalitarism.
De fapt, conceptul unei linii drepte a spectrului politic este cumva inselator. Este mai degraba un cerc. Poti lua linia dreapta cu 100% guvern la un capat si zero la celalalt, sa o curbezi, si sa atingi capetele la varf. Acum este un cerc, pentru ca, sub anarhie, unde nu este nici un guvern, vei avea domnie absoluta impusa de cei cu pumni mai zdraveni si cu cele mai performante arme. Deci, se trece de la nici un guvern la totalitarism intr-o clipita. Se intalnesc in varf. Cu adevarat avem de a face cu un cerc, si singurul loc logic in care ne putem afla este probabil undeva in mijlocul extremelor. Avem nevoie de guvern, bineinteles, dar trebuie construit bazat pe individualism, o ideologie cu afinitate spre acea parte a spectrului ce corespunde celei mai mici cantitati de guvern posibil, in loc de colectivism care are o afinitate spre celalalt capat, cu cea mai mare cantitate de guvern. Cel mai bun guvern este acela care guverneaza cel mai putin.
Acum, suntem in sfarst gata sa re-activam masina timpului. Ultimele imagini inca zabovesc inaintea noastra. Vedem managerii marilor fundatii scutite de taxe folosind vastele lor resurse financiare pentru a altera atitudinile poporului american, astfel ca el sa fie gata sa accepte simbioza dintre natiunea lui si regimurile totalitare; si inca ii auzim proclamand ca “viitorul acestei tari apartine colectivismului, administrat cu eficienta caracteristica americana.” De necrezut, nu-i asa, cat de mult incape in acest cuvant: colectivism.
[nota tr.: Pentru a vedea ca cele scrise mai sus nu sunt doar o teorie ci oglindesc perfect realitatea americana actuala, cunoscatorii limbii engleze sunt invitati sa citeasca urmatorul discurs al congressman-ului Ron Paul, datat februarie 2000 – deci inainte de razboiul impotriva terorismului. Intitulata nu intamplator “O republica, daca o puteti pastra”, expunerea prezinta pe larg fapte, actiuni, legi, situatii, toate fiind masuri de implementare a modelului colectivist descris mai sus de domnul Griffin: http://www.house.gov/paul/congrec/congrec2000/cr020200.htm. Desi pare ca nu priveste in mod direct Romania, aceleasi simptome pot fi observate deja in colectivista Uniune Europeana.]