Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

Si in sfarsit, sindicatele ce sunt dominate de fosti sau actuali membri ai CFR sunt AFL-CIO, United Steel Workers of America, United Auto Workers, American Federation of Teachers, Bricklayers and Allied Craft, Communications Workers of America, Union of Needletrades si Amalgamated Clothing and Textile Workers.
Va rog sa intelegeti ca aceasta lista este mult redusa pentru simplificare. Numarul total ajunge la aproximativ patru mii de oameni. Exista multe biserici in comunitatea dumneavoastra care au multi membri. Ce ati spune daca s-ar descoperi ca membri unei biserici pe care o aveti si dumneavoastra in comunitate ocupa pozitii de control in 80% din centrele de putere in America? Nu ati fi curios? Mai intai ar trebui sa aflati mai multe despre asta, ceea ce nu ar fi usor daca aceleasi persoane controleaza caile de informare pe care va bazati pentru a invata aceste lucruri.
Trebuie sa subliniez ca majoritatea acestor oameni nu fac parte din vreo societate secreta. CFR-ul se auto intituleaza organizatie semi-secreta, ceea ce intr-adevar este. Majoritatea membrilor nu sunt constienti ca sunt controlati de un grup Round Table intern. Cei mai multi sunt doar oportunisti ce privesc aceasta organizatie ca pe o agentie de employment la nivel inalt. Stiu ca, daca sunt invitati sa se alature, numele lor va aparea pe o lista de prestigiu, iar colectivistii in incercarea lor de a consolida puterea globala vor consulta acea lista pentru pozitiile importante. Cu toate acestea, chiar daca nu sunt agenti constienti ai unei societati secrete, cu toti au fost cu grija selectati pentru calificare. Numai colectivistii sunt invitati, deci au toti mentalitatea necesara pentru a fi buni functionari in Noua Ordine Mondiala.
Fara indoiala ati observat, consultand lista membrilor CFR, ca ambele partide politice americane sunt bine reprezentate. Aceasta nu este o organizatie partizana. Votantii sunt indemnati sa creada ca, optand pentru partidul Democratic sau pentru cel Republican, au de ales. Chiar isi imagineaza ca participa in propriul lor destin politic, dar asta este o iluzie. Pentru un colectivist ca profesorul Quigley, este necesara o iluzie pentru a preveni alegatorii sa interfereze in importantele afaceri ale statului. Daca vreodata v-ati intrebat de ce cele doua partide americane par a fi atat de diferite in timpul alegerilor dar asemanatoare dupa aceea, ascultati cu atentie parerea aprobatoare a lui Quigley asupra politicii americane:
Partidele Nationale si candidatii lor prezidentiali, cu Stabilimentul din Est [nota tr.: guvernul din Washington] facand asiduu jocurile din culise, s-au apropiat in timp si mai ca s-au intalnit in centru cu candidati si platforme aproximativ identice, desi procesul a fost ascuns pe cat posibil, prin renasterea unor invechite si lipsite de sens sloganuri si vaiete (deseori mergand inapoi pana la Razboiul Civil). (…) Argumentul ca cele doua partide ar trebui sa reprezinte idealuri si politici opuse, una, probabil de Dreapta, cealalta de Stanga, este o idee prosteasca acceptabila numai amatorilor de doctrine si ganditorilor academici. In schimb, cele doua partide trebuie sa fie aproape identice, pentru ca poporul american sa-i “arunce pe nedoriti” deoparte in timpul alegerilor fara a produce o profunda sau extrema schimbare in politica. (…) Fiecare partid la putere devine cu timpul corupt, obosit, neintreprinzator, lipsit de vigoare. Atunci inlocuirea lui trebuie sa fie posibila, odata la patru ani daca este necesar, de catre celalalt partid, care nu va prezenta aceleasi simptome, dar va urmari, cu o vigoare noua, aproximativ aceeasi politica de baza. [nota: Quigley, Tragedy, pp. 1247–1248.]