Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

RAZBOIUL MENIT SA RESTABILEASCA SIGURANTA IN LUME PENTRU DEMOCRATIE
In timp ce contemplam un membru al societatii secrete infiintate de Rhodes, ocupand doua camere in Casa Alba, aflat efectiv la carma politicii externe a Americii, masina timpului ne duce in pragul Primului Razboi Mondial. Deoarece subiectul dezbatut este razboiul, trebuie sa ne pregatim sa privim evenimentele din punct de vedere al unei strategii de folosire a acestuia cu scopul de a sfarama lumea in bucati, pentru ca apoi sa poata fi remodelata dupa dorinta inimii.
Scufundarea vasului Lusitania a fost evenimentul care, mai presus de toate, i-a motivat pe americani sa accepte necesitatea si moralitatea intrarii in Primul Razboi Mondial. Pana atunci, participarea la razboi era privita cu reluctanta, fiind impotriva intereselor americane. Cand Lusitania a parasit New York-ul pe data de 1 Mai, 1915, avand 196 de americani la bord pentru ca apoi sa fie scufundata sase zile mai tarziu in apropierea coastei irlandeze, intamplarea a devenit cauza celebra ce a starnit constiinta americana impotriva Germaniei. Populatia a fost revoltata de ideea ca o natiune poate ataca vicios si cu sange rece un vas pasnic de pasageri.
Ce nu se stie prea bine despre aceasta perioada din istorie, este rolul jucat de J.P. Morgan. Dupa cum va amintiti, CFR-ul a fost descris de catre profesorul Quigley, drept un paravan pentru J.P. Morgan & Company. Trebuie specificat ca Morgan era, nu numai unul dintre membrii fondatori ai CFR, ci era si membru al Mesei Rotunde, grupul intern ce directiona aceasta organizatie. Deci, ce legatura a avut el cu toata povestea?
In timpul Primului Razboi Mondial, Banca Morgan a avut rolul de agent de subscriptie pentru imprumuturile catre Anglia si Franta. Aceste tari isi irosisera resursele financiare pentru a continua razboiul impotriva Germaniei. Au venit atunci in Statele Unite si l-au rugat pe J.P. Morgan – care era mai apropiat Angliei decat Americii – sa le fie agent pentru vanzarea obligatiunilor de razboi. Casa Morgan a acceptat cu draga inima si a reusit sa gaseasca o rata de schimb pentru aproximativ 1,5 miliarde de dolari in obligatiuni de razboi in numele Angliei si respectiv al Frantei.
Morgan era de asemenea agentul contractat de catre aceste tari pentru tranzactiile de cumparare de la diverse firme americane. Ceea ce inseamna ca avea o minunata afacere profitabila, prin care inregistra castiguri in urma imprumuturilor in afara tarii si totodata prin tranzactiile ce vizau cumpararea de materiale, atunci cand banii se intorceau inapoi in tara.
Odata cu evolutia evenimentelor, Anglia si Franta s-au confruntat cu crescanda posibilitate a infrangerii. Germanii aveau o arma surpriza – submarinul – care era noua desfasurarilor armate in acele zile, si scufundau vasele de aprovizionare catre Insulele Britanice. De fapt, germanii ii infometau pe englezi pentru a-i convinge sa se predea. Dupa propriile lor estimari, la un anumit moment dat, englezii ramasesera doar cu provizii pentru sapte saptamani.
Pentru britanici, exista doar o singura salvare, si aceea consta in a-i convinge pe americani sa intre in razboi de partea lor. Dar pentru americani, agenda era diferita. Ce s-ar fi intamplat cu imprumutul de 1.5 miliarde de dolari catre Anglia si Franta, daca acestea ar fi pierdut razboiul? Imprumuturile de razboi sunt platite inapoi doar atunci cand natiunea care a facut imprumutul castiga razboiul. De aceea Morgan se afla intr-o situatie nedorita. Nu numai ca prietenii sai din Anglia erau in primejdie; el si investitorii sai erau gata sa piarda 1,5 miliarde de dolari. Situatie serioasa, intr-adevar.
Ambasadorul Statelor Unite in Anglia la acea vreme era Walter Page. Page a fost mai mult decat un ambasador. Printre altele era si un trustee pentru Rockefeller’s General Education Board. S-a aflat in aceasta pozitie si a jucat un rol important in slefuirea politicilor de invatamant si educatie, pentru promovarea colectivismului in America. Page a trimis o telegrama catre Departamentul de Stat, al carei continut este reprodus mai jos:
Presiunea exercitata de criza ce se apropie, sunt sigur, a depasit abilitatile agentiei financiare Morgan si ale guvernelor englez si francez… Singura cale pentru a ne mentine pozitia curenta de intaietate in schimburile comerciale si pentru a evita panica este sa declaram razboi Germaniei. [nota: Burton J. Hendrick, Viata si scrisorile lui Walter H. Page (Garden City, NY: Doubleday, Page & Co., 1923), p. 11 (Internet edition), http://www.lib.byu.edu/~rdh/wwi/memoir/Page/Page14.htm.]
Banii nu au fost singurul motiv pentru a impinge Statele Unite in razboi. Nu trebuie sa uitam ca partenerii americani in aceasta drama visau un guvern mondial bazat pe modelul colectivist, si priveau razboiul ca pe un element esential pentru a misca societatea in aceasta directie. Asteptau crearea Ligii Natiunilor la finele conflictului si stiau ca singura metoda de a asigura Statelor Unite un rol dominant in modelarea lumii era sa fii combatant. Cei care impart prada de razboi sunt invingatorii ce poarta razboiul, si aceasta realitate a hranit imaginatia unora ca House, Wilson si chiar J.P. Morgan.