Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

MANEVRAREA JAPONEZILOR SA DESCHIDA FOCUL
Secretarul de Razboi la acea vreme era Henry Stimson, membru CFR. In jurnalul sau a scris:
In ciuda riscului implicat, lasandu-i pe japonezi sa traga primii, am inteles ca, pentru a capata suportul si sustinerea poporului american, era de dorit sa fim siguri ca japonezii sunt cei care fac acest lucru pentru a nu exista nici o indoiala in mintea cuiva cine sunt agresorii. Intrebarea era, cum sa-i manevram sa traga primii fara a produce pierderi semnificative in tabara noastra. Era o propunere dificila. [nota: Audieri inaintea Comitetului Reunit pentru Investigarea Atacului de la Pearl Harbor, Congresul Statelor Unite, Al saptezeci si noulea Congres (Washington, D.C., 1946), Partea 11. p. 5421, citat de Prang. Referinta este Partea 11, p. 5433, dupa cum este citata de Kimmel, p. 1. De asemenea citata de Stinnett dar fara referinta, p. 179.]
Cum au facut-o? Exact ca in Primul Razboi Mondial: agraveaza, faciliteaza, izoleaza. Agreaveaza relatiile cu dusmanul, ducand la atac drept consecinta. Faciliteaza atacul acestuia, ajutandu-l si neopunandu-i rezistenta. Izoleaza victimele de orice informatie care le-ar putea perminte sa isi ocoleasca destinul.
Multi ani la rand, guvernul a negat orice cunostiinta in avans a amenintatorului atac japonez. Dar treptat, piesele puzzle-ului au iesit din negura secretelor si, unul cate unul, s-au asamblat intr-o imagine clara a celei mai monstroase actiuni de acoperire pe care si-o poate imagina cineva. “Arma fumeganda” a fost descoperita in 1995. Autorul Robert Stinnett a descoperit un Memorandum in Arhivele U.S. Navy, scris de Locotenentul Comandant Arthur McCollum, care lucra pentru sistemul de informatii al Marinei Militare. Era datat 7 Octombrie, 1940, si era adresat unor consilieri de varf ai lui FDR: Capitanul Dudley Knox si Capitanul Walter Anderson, sef al serviciului de informatii U.S. Navy. Acest memo a fost aprobat de ambii capitani si trimis lui FDR pentru actiune. Textul complet este acum informatie publica, si o poza a lui apare in cartea lui Stinnett, Zilele inselaciunii; adevarul despre FDR si Pearl Harbor [nota: Robert B. Stinnett, Day of Deceit; The Truth about FDR and Peal Harbor (New York: Touchstone/Simon and Schuster, 2000). The McCollum memorandum is on pp. 272–277.]
Memorandumul lui McCollum continea un plan in opt puncte de actiune pentru a implementa o strategie in doi pasi. Cei doi pasi erau: (1) Constrange Japonia sa loveasca militar ca o consecinta a necesitatii economice si a onoarei nationale in ceea ce o priveste; si (2) Faciliteaza atacul neinterferand in pregatirile Japoniei si facand tinta cat se poate de vulnerabila. Ca o concluzie a ultimului pas al strategiei, memorandumul spunea: “Daca prin acestea Japonia poate fi ghidata sa comita un act de razboi pe fata, cu atat mai bine.” [nota: Stinnett, p. 275.]
Izolarea victimelor de orice cunoastere in avans a atacului nu era mentionata in memorandum, dar era necesara. Evident, acest plan nu ar fi putut reusi daca victimele erau avertizate inainte. Deci, inca odata, exista strategia familiara: agraveaza, faciliteaza si izoleaza.
A fost Japonia constransa sa atace? Considerati urmatoarele fapte. Vanzarea de bunuri de necesitate critica din Statele Unite catre Japonia a fost imediat pusa sub embargo; comertul a fost inghetat; accesul Japoniei la rezervele de petrol din Indiile de Est Olandeze a fost impiedicat de presiunea diplomatica a Statelor Unite asupra guvernului olandez; America a inchis canalul Panama pentru navele japoneze; iar proprietatile si valorile principale ale Japoniei in Statele Unite au fost confiscate de guvern. Cu alte cuvinte, strategia avansata de Locotenentul Comandant McCollum a fost urmata in cel mai mic detaliu. A fost un asalt deliberat impotriva economiei Japoneze si o insulta adresata onoarei ei nationale. Un raspuns militar era previzibil. Intrebarea era cand va avea loc acesta.
Nu incerc sa sugerez ca guvernul imperial japonez era lipsit de vina in aceasta problema si era doar o victima a circumstantelor. Se afla angajat intr-un razboi regional masiv de agresiune si expansiune teritoriala, in Asia si Pacific. Aceasta era consecinta logica a ideologiei sale barbare in care cel puternic are dreptate. Cu toate acestea insa, nu trebuie sa trecem cu vederea rolul jucat de liderii americani protectori ai ideologiei colectiviste. A fost cazul unei ideologii totalitare momind o alt ideologie totalitara intr-un razboi care se presupunea ca va aduce mai mult bine pentru numarul mai mare.