Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

PROCEDURA OPERATIONALA STANDARD
Probabil cea mai convingatoare dovada ca atacurile au fost facilitate vine din analiza esecurilor inregistrate de procedurile operationale standard pentru aparatele de zbor aflate in situatii de urgenta. FAA cere tuturor pilotilor sa declare un plan de zbor inainte ca acestia sa decoleze. Acest plan include destinatia si anumite puncte fixe de-a lungul drumului. Daca radarul avertizeaza ca avionul deviaza mai mult de cateva mile sau grade de la planul de zbor, ca prim raspuns un controler FAA incearca sa obtina un contact radio cu pilotul. Daca incercarea da gres, urmatorul pas este trimiterea unui interceptor militar pentru o evaluare a situatiei la fata locului. De obicei aceasta rezulta in redresarea avionului si reinscrierea lui pe traseul planuit, sau intr-o aterizare fortata. Pilotul interceptor are o rutina standard. Mai intai isi va roti aripile sau va zbura dintr-o parte in alta in fata avionului esuat pentru a capta atentia pilotului. Daca nu da rezultate va lansa o sonda in calea avionului. In caz ca nici aceasta masura nu produce vreo schimbare, incerceptorul va cere instructiuni comandantului sau de la baza militara. Daca avionul este identificat ca un aparat de zbor inamic, daca este un avion civil ce ameninta alte avioane sau daca este gata sa se prabuseasca intr-o zona populata, comandatii militari de rang inalt au autoritatea de a da ordine ca acesta sa fie doborat. Aceasta procedura a fost stabilita mult inainte de 9-11. [nota: Procedurile FAA si cele militare sunt listate la urmatoarea adresa pe internet: http://www.standdown.net/FAAstandardinterceptprocedures.htm.]
Armata are propriul sistem radar numit NORAD [The North American Aerospace Defense Command]. De asemenea integreaza informatia zborurilor civile de la FAA, dar rolul sau principal este de a depista posibile aparate inamice sau rachete. NORAD face o evaluare independenta a oricarei situatii care implica securitatea nationala. Nu trebuie sa astepte sugestii si directii de la FAA.
Exista numeroase baze ale fortelor aeriene in tara, unde echipe speciale sunt in alerta douazeci si patru de ore pe zi. Avioanele au plinul facut si sunt inarmate. Pilotii sunt cazati in cladiri aflate la doar cativa yarzi departare, gata sa intervina cand sunt instiintati. In conditii normale, avioanele decoleaza la cinci minute dupa ce cererea a fost formulata. In conditii speciale de lupta, se pot afla in aer in mai putin de trei minute. [nota: “Articolul din ziar contine inadvertente,” NORAD News Release #00-16, Nov. 1, 2000, http://216.239.33.100/search?q=cache:5yQis-6rHkYJ:www.norad.mil/rel0016.htm+%22Air+Force%22 +%22response+time%22+scramble%22&hl=en&ie=UTF-8.] Va rog sa observati ca acesta este un raspuns automat. Este nevoie de autoritate mai mare pentru a dobori un avion, dar nu pentru a ridica in aer aceste interceptoare.
Numarul din decembrie 1999 al revistei Airman arunca o privire asupra rutinei zilnice a acestor baze militare aviatice:
Zi sau noapte, 24 de ore, 7 zile pe saptamana, o pereche de piloti si doi sefi de echipa sunt in alerta la o baza securizata in Homestead [Baza a Fortelor Aeriene in Rezerva langa Miami, Florida], baza pe care Uraganul Andrew aproape a distrus-o in 1992. In cateva minute, sefii de echipa pot lansa si trimite pilotii sa intercepteze “calatori necunoscuti”, fie ca ei sunt MIG-uri cubaneze, traficanti de droguri, infractori, pirati aviatici, piloti incepatori care au declarat planuri de zbor gresite sau aparate de zbor in deriva agatate de o aripa si o rugaciune.

“Daca este nevoie putem ucide orice in cinci minute sau mai putin,” a spus Capitanul “Picke” Herring, pilot de alerta full-time….

“Am fost trimis in misiune la orice moment inoportun imaginabil – la cina, in timpul somnului la 3 A.M., dar cel mai rau este in timpul dusului. Am sarit ud leoarca, mi-am sters sapunul de pe gat si am plecat”, a spus Herring, un absolvent al Academiei Fortelor Aeriene in varsta de 33 de ani. Plecam cu viteza maxima atunci cand suna sirena si oamenii stiu ca nu trebuie sa ne stanjeneasca pentru ca luam misiunile in serios.”…

Pilotii si sefii de echipa formeaza o legatura stransa. Locuiesc impreuna intr-o cladire pe doua nivele cu o bucatarie, o camera unde servesc masa, una pentru instructiuni si o camera de zi a comunitatii unde au un televizor mare si patru fotolii. Alta cladire le ofera o sala de gimnastica si o biblioteca. Cativa oameni au observat similaritati intre meseria lor si cea a pompierilor.

”Suntem ca niste arcuri asteptand sa sune alarma”, a spus Sergentul Major Jerry Leach, un sef de echipa la Cutler Ridge, Florida. “As dori doar sa avem o bara de urgenta pe care sa alunecam”…

Garda Nationala Aviatica are exclusivitate pentru aceste misiuni pe continentul Statelor Unite, si aceste unitati asculta de comanda 1^st Air Force, aflata in Tyndall, Florida. Garda mentine sapte locatii de alerta cu 14 luptatori si piloti la datorie lucrand in schimburi.Pe langa Homestead, avioane de alerta stau inarmate gata pregatite si in Tyndall; Langley AFB, Virginia; Otis Air National Guard Base, Massachusetts; Portland International Airport, Oregon; March AFB, California; si Ellington Field, Texas. [nota: “FANGs la lumina; Florida’s Eagles stau de garda deasupra sudului,” de Master Sgt. Pat McKenna, Airman, Dec. 1999, http://www.af.mil/news/airman/1299/home.htm.]