Prapastia: doua etici ce divid lumea vestica

PRESEDINTELE PREIA COMANDA
Ce facea presedintele intre timp? In dimineata zilei de 11 Septembrie, presedintele Bush avea programata o aparitie publica la Scoala Elementara Emma E. Booker in Sarasota, Florida. Misiunea lui era de a se lasa fotografiat ascultand copii citind. Cand a parasit hotelul in acea dimineata, primul avion deja lovise. Un reporter a intrebat daca stia ce se intampla in New York. Bush a raspuns da dar a adaugat ca va da o declaratie mai tarziu [nota: Raport Special, “Avioane lovesc World Trade Center,” ABC News, Sept. 11, 2001. Copie la adresa: http://www.unansweredquestions.net/timeline/2001/abcnews091101.html.]
Sa "inghetam" imaginea. Presedintele stia ca natiunea este atacata de teroristi, dar nu a lasat evenimentul sa ii strice programul. Americanii s-ar fi asteptat ca presedintele lor, comandant suprem, sa devina un dinam uman, sa se intoarca imediat la avionul prezidential sa preia comanda. Ne-am fi asteptat sa fie ingrijorat pentru securitatea lui personala, a anturajului sau si in special a copiilor de scoala care ar fi putut deveni victime colaterale ale unui posibil atac impotriva presedintelui, dar nimic din toate acestea nu s-a intamplat. Prioritatea sa in acel moment critic era sa fie fotografiat ascultand copii citind.
Pana acum, aproape toata lumea a vazut fotografii sau inregistrarea video a momentului in care presedintele Bush a fost informat despre impactul celui de-al doilea avion. Seful personalului sau, Andrew Card i-a soptit stirea in ureche; o privire mai grava i-a traversat chipul; dar nu a fost absolut nici o urma de soc sau surpriza.
Acum ca al doilea avion lovise deja, a sarit el oare de pe scaun, si-a contactat comandantii si a initiat masurile necesare situatiei? Nu. A continuat sa stea acolo ascultand copii citind despre o capra domestica. Apoi a facut o scurta declaratie, si nu a parasit scoala inainte ca alta jumatate de ora sa treaca. [nota: Al doilea impact a avut loc la 9:03 A.M. Presedintele si-a inceput speech-ul la 9:30 si a plecat la scurt timp dupa aceea. Vezi “Remarci ale presedintelui Bush dupa ce World Trade Center a fost lovit de doua avioane,” White House Press Release, http://www.azcentral.com/news/specials/sept11/key-911schoolstatement.html.]
Aceasta reactie sau, mai exact, lipsa de reactie, spune multe si conduce catre trei concluzii:
1. Presedintele nu a parut surprins pentru ca nu era surprins. De ce ar fi fost? Guvernul a asteptat Bojinka vreme de sase ani, si a stiut chiar si data exacta cand va avea loc.

2. Nu era ingrijorat de soarta sa pentru ca stia tintele probabile. Va rog sa observati ca el nu era in Casa Alba in acea zi. Si sa fim scuzati pentru observatia ca nici Generalul Myers nu era in Pentagon. Nici fostul sau superior, Generalul Shelton, care se afla deasupra Atlanticului in drum spre Europa. [nota: “Nu ne-am gandit la asta,” de Kathleen Rhem, op. cit.]

3. Nu s-a grabit sa actioneze si sa ordone masuri imediate, deoarece exista o decizie luata mai devreme de a “sta pe loc” [standown] si permite atacurilor sa reuseasca. Cu alte cuvinte, exista decizia de a facilita.
In termeni militari, standown inseamna sa te abtii in mod deliberat sa te aperi ca o miscare strategica pentru implementarea unor obiective. Spre exemplu, comandantii militari ar putea permite voit fortelor inamice sa avanseze intr-o zona unde, la o data ulterioara, ar putea fi inconjurati si infranti cu usurinta. A permite atacurilor sa reuseasca este o strategie standown clasica al carei tel are o prioritate mai mare decat protejarea vietii catorva mii de cetateni americani. Acel scop, asa cum am vazut, este sa creeze justificare pentru stabilirea unei Pax Americana in drum spre guvernul mondial bazat pe modelul colectivismului.