Preambul Comunitatea Studentilor Geografi


Denumirea oficială: Principatul Monaco Capitala: Monaco Ville (1.230 loc.)



Yüklə 2,63 Mb.
səhifə19/47
tarix25.10.2017
ölçüsü2,63 Mb.
#12991
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   ...   47

Denumirea oficială: Principatul Monaco Capitala: Monaco Ville (1.230 loc.)

Limba oficială: franceza Suprafaţa: 2 km2

Locuitori: 32.000 (16.000 loc./ km2)

Religia: catolicism cca. 90%, protestantism Moneda: francul francez Forma de guvernământ: monarhie Ziua naţională: 19 noiembrie

Geografie: M. este aşezat în Europa meridională, în SE Franţei, o enclavă în Alpii maritimi, la 14 km de Nisa. G. fizică: O regiune muntoasă la M. Mediterană; prelungirea Munţilor Alpii Maritimi; munţi calcaroşi. Clima: este mediteraneană, cu ierni blânde, ploioase, veri uscate; numărul de zile însorite fiind foarte mare, vin turişti din N Europei. Munţii apără reg. de vânturi. Temp. medie anuală în ianuarie este de 10°C. Precipitaţii cca. 500 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie de cultură. Fauna reprezentativă în Muzeul Oceanic, punct de atracţie turistică. Populaţia: este formată din monegasci 40%; francezi 47%, italieni. Rata natalităţii: 19,5%; a mortalităţii 16,5%. Rata pop. urbane: 100%. Resurse şi economie: M. trăieşte prin turism având o dotare superioară şi fiind o zonă de mare atracţie (cazinoul şi raliul automobilistic anual de la Montecarlo etc.). Ind. cosmetică, farmaceutică, electronică, textile, conserve de peşte. Transporturi şi comunicaţii: cale ferată, port turistic. Oraşe: Montecarlo, La Condamine. Istoria: Colonie feniciană în antichitate, apoi sub greci şi romani; din sec. X, segnorie; din sec.

  1. sub domnia familiei genoveze Grimaldi (1297-1731) devine un principat care va fi vasal Franţei. Aceasta îi recunoaşte independenţa în 1512. În fapt, M. va rămâne în orbita Franţei, cu care va constitui o uniune vamală (1865). În 1911 un regim liberal îl înlocuieşte pe cel absolutist. În 1962 o reformă profundă a Constituţiei. În 1993 principatul este admis în ONU. Statul: este o monarhie constituţională, principat ereditar conform Constituţiei din 1911. Puterea legislativă este exercitată de monarh şi Parlament (Consiliul Naţional); mandat pe 5 ani; cea executivă de monarh şi un cabinet numit de el. Multipartitism.

Norvegia

Denumirea oficială: Regatul Norvegiei Capitala: Oslo (460.000 loc.)

Limba oficială: norvegiana Suprafaţa: 325.000 km2 Locuitori: 4,35 mil. (13 loc./km2)

Religia: protestantism evanghelic-luteran (religie de stat) 88%; catolicism Moneda: coroana norvegiană Forma de guvernământ: regat Ziua naţională: 30 aprilie

Geografie: N. este aşezată în Europa de nord-vest, în Pen. Scandinavă. Limite; M. Barents (N), Rusia, Finlanda (NE), Suedia (E), M. Nordului (S), M. Norvegiei (V). În componenţa N. intră şi arh. Svalbard. Pe terit. său se află cel mai nordic punct european: Capul Nord. G. fizică: N. este situată în V Pen. Scandinave, fiind despărţită de Suedia printr-o graniţă sinuoasă, de-a lungul zonei muntoase, de cca. 1.000 km. Are ţărmuri crestate de fiorduri adânci (Ţara Fiordurilor): Oslo Fiord, Sogne Fiord, Hardanger Fiord ş.a. Este o ţară muntoasă; în nord se află platouri(Finnmark, sub 700 m alt.) cu masive izolate şi Kjolen. Cea mai mare parte a terit. este ocupată de munţi foarte vechi. Lanţul Alpilor Scandinavi, cei mai înalţi sunt în partea central- sudică: Jotunheimen (Galdhopiggen, 2.468 m). Platouri sterpe (Hardangervidda), lacuri şi câmpii îngheţate despart lanţurile muntoase (în N terit. se află cea mai întinsă suprafaţă ocupată de gheţari din Europa). Apele sunt numeroase, scurte, au un bogat potenţial hidroenergetic, cu cascade şi lacuri. În S ţării, o fâşie îngustă de câmpie litorală cu fiorduri (Oslo), care ocupă 3% din terit. Clima: este temperat-oceanică pe coastă, fiind scăldată de curentul cald Gulf Stream; apele nu îngheaţă. În interiorul ţării clima este temperat-continentală; cu ierni lungi şi aspre; cu veri scurte şi calde şi cu precipitaţii reduse. Gheţurile încep de la 1.000-1.500 m alt. şi se menţin tot timpul anului. În N, climă subpolară. Temp. medie anuală este de 2°C în ianuarie ş 14°C în iulie (Bergen); -4°C şi 17°C (Oslo); -4°C şi 11°C (Tromso). În valea Glomma (SE, la 600 m) - 10°C şi 11°C. Precipitaţii în extremul nord 400 mm/an, pe coastă 1.000-1.520 mm/an; la Bergen (în S) 2.160 mm/an; în Sogne Fiord 2.540 mm/an. Floră şi faună: O mare parte a terit. e neroditoare (74%); 23% ocupă pădurile, îndeosebi de conifere, pe podişurile şi câmpiile din S. Fauna specifică Pen. Scandinave: lupul, vulpea, elanul, hermelina, numeroase păsări; peşti; balene. Populaţia: este formată în majoritate din norvegieni; în N, laponii. Concentrarea max. a pop. (care în general e redusă) în sudul ţării, în zona de coastă. Rata natalităţii este de 14%; a mortalităţii de 10,3%. Pop. urbană 75%. Resurse şi economie: N. este o ţară cu econ. dezvoltată, cu un bogat potenţial hidroenergetic; ocupă primul loc pe glob la prod. de energie electrică pe bază de hidroenergie; ind. diversificată: chimică, electro-metalurgică, siderurgică, a cuprului, a aluminiului; constr. de nave, rafinarea petrolului, prelucrarea peştelui (heringi). Foarte dezvoltate: serviciile (transportul, comerţul). Resurse de petrol şi gaze naturale din M. Nordului (printre primele locuri în Europa), pentru consumul intern şi export. Importă cărbuni, bauxită, produse alimentare. Norvegia are o mare flotă petrolieră (10% din cea a lumii). Agric. se bazează pe creşterea animalelor (bovine, ovine) pentru lapte în special. Transporturi şi comunicaţii: N. are o mare flotă comercială maritimă; căile ferate aproape în întregime electrifi­cate. Aeroport la Oslo. Oraşe: Bergen, Stavanger, Trondheim, Norvik. Există 4 universităţi, dintre care Oslo (1811) este cea mai veche. Istoria: Regele Harold I unifică triburile germanice de pe terit. N. (în jurul anului 900 d. Hr.), În sec. VIII-XI vikingii se aventurează pentru a face colonii spre ins. britanice, imperiul carolingian, până în Groenlanda, Mediterana şi America de Nord. În jurul anului 1000, sub regele Olav I aduce convertirea la creştinism, operă continuată de Olav II (Sfântul Olav), care moare în bătălia cu danezii (1016). Sec. XII - biserica dă monarhiei norvegiene autoritate spirituală. În sec. XIII negustorii Ligii Hanseatice deţin supremaţia econ. în ţară. În 1319-1343 Suedia este unită cu Norvegia. Între 1349-1350, jumătate din pop. moare de ciuma neagră. Prin Uniunea de la Kalmar (1397) N. este unită cu Danemarca care în următoarele secole îi impune N. luteranismul, limba şi legile daneze. Din 1814, prin Tratatul de la Kiel, N. este cedată Suediei; N. denunţă acest acord, dar invazia suedeză o obligă să îl accepte. Din 1319-1905, când uniunea personală norvegiano-suedeză este dizolvată, N. nu mai este un stat independent, deşi îşi păstrează identitatea în cadrul statelor cu care creează uniunea personală. După 1814, N. obţine o Constituţie proprie, cu o adunare (Storting), fiecare stat constituind un regat autonom, sub autoritatea aceluiaşi rege. În 1884, şeful rezistenţei naţionale obţine un regim parlamentar, iar în 1898, este instituit votul universal. În 1905, după un plebiscit decis de Adunare (Storting) se produce desprinderea de Suedia. Norvegia îşi alege un prinţ danez care devine rege sub numele de Haarkon VII. În primul război mondial rămâne neutră. Rapid, ţara devine o democraţie. Între 1940-1945, germanii ocupă Norvegia; regele şi guvernul se refugiază la Londra; un fascist norvegian (Quisling) ia puterea la Oslo. În 1956 devine membru al AELS. În 1965-1970, o coaliţie grupând conservatori, liberali şi agrarieni, vine la putere. În 1972, prin referendum, Norvegia respinge intrarea în Piaţa Comună. În 1992, Harol V succede la tron tatălui său Olav V. Politica este dominată de laburişti şi conservatori care al­ternează la putere. În 1991 Norvegia depune cererea de adeziune la CEE. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar, conform Constituţiei din 1814. Conform principiului „regele domneşte dar nu guvernează", monarhul are un rol extrem de discret în viaţa politică a statului dar un rol important în viaţa publică, el simbolizând unitatea statului şi a naţiunii. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Storting) compus din Camera Superioară şi Inferioară (mandat pe 4 ani); cea executivă de rege şi de un cabinet (Consiliul de Stat), numit ca rezultat alegerilor legislative. Multipartitism.

Olanda



Denumirea oficială: Regatul Ţărilor de Jos

Capitala: Amsterdam (oficial sediul puterii publice) (1 mil. loc.) şi Haga (de facto) (685.000 loc.)

Limba oficială: olandeza Suprafaţa: 34.000 km2 Locuitori: 15,6 mil. (459 loc./ km2)

Religia: catolicism 35%; protestantism 30%; islamism

Moneda: guldenul

Forma de guvernământ: regat

Ziua naţională: 30 aprilie

Geografie: O. este aşezată în Europa ,de Vest, pe coasta Mării Nordului. Limite: Germania (V), Belgia (S), M. Nordului (V şi N). G. fizică: O. este Regatul Ţărilor de jos cuprinde o mare parte a Câmpiei Europei Occidentale. Este „ţara polderelor" (terenuri obţinute prin secarea apei), care are sub nivelul mării 27% din terit. (nordul reg. Ijsselmeer). O parte din coastă şi din fostul Zuider Zee (golf) sunt transformate în poldere. Digurile sunt construite solid, să reziste celor mai puternice furtuni. Terit. O. este împânzită de canale care au cursul apei deasupra nivelului general al câmpiei. Multe râuri au ecluze care se închid şi deschid regularizând cursul apelor în timpul mareelor. În N există un teren cu depresiuni mlăştinoase şi cu morene, urmare a glaciaţiunii cuaternare. În interior, terit. este mai înalt (peste 90 m): dealurile din împrejurimile Rinului, Maas şi delta Scheldt (peste 300 m). În S, podişul calcaros Limburg, are 321 m alt. Cele 3 ape: Rhin, Maas şi Scheldt sunt navigabile şi se varsă în M. Nordului prin estuare. Clima: este temperat-oceanică, dulce şi umedă, cu vânturi permanente (mori de vânt). Temp. medie anuală este de 1°C în NE şi 30°C în SV în luna ianuarie; 16°C în NV şi 17°C în SE în iulie. Precipitaţiile sunt de 690-780 mm/an, aduse de vântul din V. Floră şi faună: Pădurile reprezintă 9% din teritoriu (în E); păduri de foioase (fag şi stejar); turbării şi parcuri naţionale pentru prezervarea florei şi faunei; vegetaţia halofilă şi arenicolă; fauna: păsări de apă (bâtlanul purpuriu, cormoranul, lopătarul etc.). Se mai numeşte „ţara lalelelor”. Populaţia: O. are o pop. omogenă (olandezi), care vorbeşte o limbă germanică. Densitatea loc./km2 este printre cele mai ridicate din lume. Există peste 600.000 de imigranţi (turci, marocani, germani, britanici, belgieni, spanioli) şi aprox. 150.000 de loc. originari din fostele colonii. Concentrarea max. a pop. în partea vestică. Natalitatea: 12,3%; mortalitatea: 8,8%. Rata pop. urbane: 89%. Resurse şi economie: O. este o ţară cu o economie dezvoltată. Un rol important îl joacă comerţul internaţional, transportul maritim, serviciile în general; portul Rotterdam este cel mai mare din lume şi prin el trec toate mărfurile CEE transportate pe mare. Are o ind. diversificată şi o tehnologie de vârf: petrochimie, electronică, nave, avioane, oţel, textilă, alimentară (Olanda este un mare exportator de lapte, produse lactate, ouă, carne de porc); autovehicule, şlefuirea diamantelor (Amsterdam); conserve de peşte, bere, ţigări, confecţii (oraşe industriale; Amster­dam, Haarlem, Haga, Rotterdam, Eindhoven-Breda, Tilburg ş.a.). Agric. este intensivă: creşterea animalelor (bovine, porcine); se cultivă: cartofi, sfeclă de zahăr, grâu. Este dezvoltată horticultura; pescuitul. Resurse bogate de gaze naturale la M. Nordului (a IV-a pe glob). Importă petrol, minereuri. Un rol important îl joacă companiile transnaţionale: Shell, Philips ş.a.). Transporturi şi comunicaţii: reţea densă de căi ferate şi şosele moderne. Transport fluvial , i maritim; flotă comercială maritimă foarte dezvoltată. Aeroport la Amsterdam. Oraşe: Amsterdam (capitala constituţională a ţării); Rotterdam (cel mai mare port al lumii); Haga (reşedinţa regală şi administrativă); Utrecht, Eindhoven.(Uzinele Philips). Există 8 universităţi; cea mai veche fiind Leyden (1575) şi Groningen (1614). Istoria: În antichitate O. era locuită de batavi şi frizi; care sunt cuceriţi de romani în sec. I î. Hr.; în epoca migraţiilor trec sub stăpânirea francilor sec. V-VIII; din sec. IX terit. face parte din Lotharingia, din sec. X terit. ei fiind integrat imperiului romano-german. Fărâmiţarea feudală specifică epocii.. Terit. este unificat sub denumirea de Ţările de jos sub ducii Burgundiei (sec. XV) apoi trec sub dominaţia Habsburgică (14 07) şi a Spaniei (1555), cuprinzând: Belgia, Luxemburg şi NE Franţei, Olanda şi Zeelanda. În sec. XVI acestea două din urmă erau reg. prospere şi protestante: ele se ridică împotriva stăpânirii spaniole (1568); Wilhelm Taciturnul conduce provinciile nordice către obţinerea independenţei (1581);„cele din sud rămân sub dominaţia Spaniei şi după anul încheierii Păcii Westfalice (1648), prin care Republica Provinciilor Unite este recunoscută pe plan european ca stat independent. În sec. XVII O. devine o mare forţă comercială a continentu­lui (sec. XIV mai poartă şi numele de „secolul olandez”); colonizează Indiile de Est, sudul Africii şi America de Nord şi de Sud; este o putere maritimă de frunte şi centru de cultură. În 1795-1814 este ocupată de Franţa. După 1815, Congresul de la Viena, din terit. vechilor Ţări de Jos (Olanda şi Belgia) şi ale marelui Ducat de Luxemburg, se constituie un regat. Wilhelm de Orania devine Wilhelm I, regele Ţărilor de Jos Unite şi dă supuşilor săi o constituţie. Dar Uniunea belgo-olandeză se loveşte de multe contradicţii: în 1830 Belgia se revoltă şi îşi dobândeşte independenţa, recunoscută de Wilhelm I în 1839. În 1848 se dă o nouă-constituţie, bazată pe modul de scrutin cenzitar pentru cele două camere. În 1851 se permite catolicilor să se integreze în viaţa politică a ţării. În 1862 se instaurează liberul schimb, ceea ce favorizează economia. În primul război mondial se menţine neutralitatea. În 1917 este introdus votul universal şi votul femeilor (1918). În al doilea război mondial Olanda este ocupată de germani (1940T 945). După război, o rapidă refacere econ., deşi imperiul său colonial se prăbuşeşte, în 1949 Indonezia devine independentă; intră în ONU (1945); crearea Beneluxului în 1947 (uniune vamală cu Belgia şi Luxemburgul); în NATO (1949). În CEE în 1957. Din 1982 conduce creştin-democraţia, (coaliţie guvernamentală centru-dreapta; după 1989 centru-stânga. Stat cu puternică vocaţie europeană. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar, regim parlamentar, conform Constituţiei din 1983. Potrivit principiului „regele domneşte dar nu guvernează”, monarhul are un rol extrem de discret în viaţa politică a statului, dar un rol important în viaţa publică, el simbolizând unitatea statului şi a naţiunii. Puterea legislativă este exercitată de regină şi de Statele Generale (parlament bicameral); mandat pe 4 ani; puterea executivă este exercitată de un cabinet format în urma alegerilor legislative. Multipartitism.

Polonia



Denumirea oficială: Republica Polonia Capitala: Varşovia/Warszawa (1,6 mil. loc.)

Limba oficială: poloneza

Suprafaţa: 313.000 km2 Locuitori: 38,44 mil. (123 loc./km2)

Religia: catolicism 95%; ortodoxism, protestantism, mozaism Moneda: zloty

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 11 noiembrie

Geografie: P. este aşezată în N Europei Centrale. Limite: M. Baltică, Rusia (N), Lituania (NE), Belarus, Ucraina (E), Slovacia (S), Cehia (SV), Germania (V). G. fizică: Relieful P. este variat. Câmpia dintre Odra/Oder şi Bug face parte din marea Câmpie Europeană şi cuprinde 75% din teritoriu; Marea Câmpie Poloneză, câmpie joasă, sub 100 m, este presărată cu coline de origine glaciară (morene), cu numeroase lacuri (în NV lacurile Pomeraniene, în NE lacurile Mazuriene), cu lagune pe coasta de N, cu soluri nisipoase, mlaştini, turbării. Spre S, câmpia trece în podiş, apoi în zonă montană; Munţii Sudeţi/Sudety (alt. max. 1602, vf. Zniezka/Schneekoppe) în şiruri paralele (Sudeţii despart Silezia poloneză de Bohemia cehă); Munţii Carpaţi / Karpaty, munţi tineri, cu masivul Tatra, pe graniţa sudică. Reţeaua hidrografică este formată din fluvii şi râuri lungi, cu apă multă, dar debit variabil, influenţat de căderea ploilor toamna şi a zăpezilor iarna. Oderul îngheaţă 40 de zile pe an, Vistula 60 de zile: Fluviile sunt legate pe cursul interior prin canale; au amenajări pentru irigaţii şi navigaţie. FL. Vistula (Wistula), cu afl. San şi Bug; Odra/Oder cu Warta. Clima: este temperat continentală, de tranziţie de la cea oceanică din vestul continentului, la cea continental excesivă din est. În vestul P. iernile sunt mai blânde şi verile mai răcoroase; spre est, iernile mai aspre, verile mai uscate şi mai fierbinţi. Temp. medie anuală este de: -3°C în ianuarie şi 18°.C în iulie. Precipitaţiile sunt de 460 mm/an la Varşovia/Warszawa; 1.270 mm/an în Carpaţi. Floră şi faună: sunt păduri întinse de conifere şi foioase, pajişti alpine 13%. Pe terenurile nisipoase de câmpie cresc păduri de pin. Fauna: lupul, vulpea, ursul, jderul, pisica sălbatică, zimbrul ş.a. Numeroase zone ocrotite. Populaţia: polonezi (98%), ucrainieni, bieloruşi şi evrei. Concentrarea max. a pop. este în SV (250-300 loc./km2). 50% din pop. activă este ocupată în industrie. Rata natalităţii: 13,5%; a mortalităţii: 10,7%. Rata pop. urbane: 64%. Resurse şi economie: Principala ramură a economiei poloneze este industria, bazată pe bogatele resurse ale subsolului: cărbune superior (printre cele mai bogate din lume), sare, metale neferoase (cupru - primul loc în Europa, plumb, zinc), sulf. Ind. prelucrătoare este diversificată: energetică - bazată pe utilizarea huilei, a cărbunilor bruni, a hidroenergiei şi petrolului de import, cocsochimia, metalurgia feroasă (la Cracovia, Katowice), ind. constr. de maşini (nave maritime, automobile, locomotive, maşini agricole); ind. textilă şi alimentară (zahăr, conserve de peşte) utilaje electronice. Ind. P. este poluantă. Se fac eforturi susţinute, interne cât şi prin intermediul instituţiilor financiare internaţionale, pentru trecerea la economia de piaţă. Şomajul a devenit o problemă dificilă. Agric. este foarte dezvoltată (şi sub regimul socialist s-a menţinut proprietatea privată); se cultivă secara în N, grâul în S; orzul, plantele furajere. La cultura de cartof şi sfeclă de zahăr, P. ocupă primele locuri în Europa. Creşterea animalelor: cornute mari, porcine, păsări. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi căi rutiere internaţionale, noduri de cale ferată la Varşovia şi: Katowice. Vistula şi Odra sunt folosite pentru navigaţie. Aeroport internaţional la Varşovia. Oraşe: Lodz (în centrul P.), Krakow/Cracovia, Wroclaw (pe Odra), Poznan (centru al târgurilor), Gdansk şi Szczecin (porturi. cu şantiere navale), Katovice, Lublin. Există 10 universităţi; cele mai vechi: din Cracovia (1364), din Varşovia (1816). Istoria: Locuită din mileniul III: civilizaţia lusaciană şi pomerană (sec. VI-II î. Hr.). P. era străbătută de „drumul ambrei"; în. sec. III d. Hr. intră în contact cu lumea romană; în sec. V-VI slavii se stabilesc între Oder şi Elba. În sec. X ducele Mieszko (96092); pune bazele dinastiei Piast, unifică principatele feudale şi P. intră în sfera creştinătăţii de rit roman (966 - anul adoptării creştinismului) În 1025, Bolestav I cel Viteaz este încoronat rege; extinde terit. anexând Silezia, Cracovia, Sandomir şi în E terit. de pe cursul superior al Bugului. În sec. următoare P. se fărâmiţează în ducate. În sec. XIII Ordinul Cavalerilor Teutoni cucereşte Prusia de Est, tăind accesul P. la M. Baltică. P. se reunifică sub Vladislav I Cel Scurt (1306-1333) şi Cazimir III cel Mare (1333-1370); începe refugiul evreilor din vestul Europei. În 1386 Lituania intră în uniune dinastică cu P. (dinastia Jagiellonilor). În 1410 şi 1422, în bătăliile de la Grunwald şi Marienburg Cavalerii Teutoni sunt definitiv învinşi; ei recunosc suzeranitate Poloniei prin tratatul de la Thorn (1466). Regatul se extinde cu părţi din Bielorusia şi Ucraina. În 1569 se realizează „Uniunea de la Lublin" - un stat polono-lituanian cu monarh; dietă şi monedă comune. Reforma are impact asupra nobilimii, însă catolicismul este restabilit la sfârşitul sec. XVI. După stingerea dinastiei jagiellonilor (1572) se trece la o monarhie electivă (prin Pacta Conventa -1573 - dreptul nobilimii de a-l alege pe rege), monarhul nu mai are putere legislativă, prin „liberum votum" al nobilimii se slăbeşte autoritatea centrală; se creează aşa-zisa „Republică nobiliară"; criză politică şi socială. P. este antrenată în războaiele cu Imp. Otoman, Suedia şi Rusia (sec. XVII şi XVIII); P. încetează de a mai fi o mare putere. Politica expansionistă a statelor din jur are ca urmare împărţirea Poloniei între Austria, Rusia şi Prusia pentru prima dată în 1772. Austria ia Galiţia, Rusia terit. de la este de Dvina şi Prusia ia nord-vestul terit. cu excepţia Gdansk-ului. În a doua împărţire a Poloniei (1793), Prusia şi Rusia iau mai bine de jumătate din ceea ce rămăsese P. Izbucneşte răscoala naţională condusă de Tadeusz Kosciuszko; sfârşeşte cu a 3-a împărţire a ţării (1795), când P. dispare ca stat de pe harta Europei pentru mai mult de un secol. Napoleon creează Marele Ducat al Varşoviei (1807); în 1815 (Congresul de la Viena) Regatul P. este încorporat Rusiei; Galiţia este dată Austriei şi Principatul Posen, Prusiei. Mişcările naţionale sunt înăbuşite în sânge de ocupanţi (1830, 1846, 1848 şi 1863). În 1918 este restabilită ea stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 stat independent cu acces la M. Baltică (Coridorul Polonez). Între 1919-1920 conflict militar cu Rusia Sovietică. În 1926 J. Pilsudski instaurează un regim autoritar. Prin pactul secret Molotov-Ribbentrop (1939), P. este împărţită în „sfere de influenţă" între Germania şi Rusia; la 1 septembrie 1940, Germania atacă P. care este subjugată (acest act va duce la izbucnirea celui de-al doilea război mondial). Rusia atacă P. şi îşi alipeşte partea ei de E. Se formează un guvern în exil (la Londra) şi o „Armată a ţării" ce acţiona în ilegalitate pe terit. polonez. Există o puternică mişcare de rezistenţă care luptă activ cu ocupantul, este în legătură per manentă cu Aliaţii şi guvernul de la Londra şi pregăteşte renaşterea statului în forma şi graniţele sale antebelice. Insurecţia eroică a Varşoviei din 1944 (de la 1 apr. la 2 oct.) este reprimată sângeros de germani. Sovieticii nu intervin. P. pierde în război şi în lagărele de exterminare naziste şi sovietice (masacrul militarilor şi civililor de la Katyn, deportări) aproape 20% din pop. În 1945 sovieticii instalează un Comitet la Lublin, apoi un guvern provizoriu. prosovietic. Frontierele P. sunt trasate la Yalta (februarie 1945) şi Postdam (iulie-august 1945). Terit. ocupat în 1939 de URSS rămâne în stăpânirea acesteia; frontiera vestică este stabilită pe Oder-Neisse (Prusia Orientală şi Silezia revin Poloniei). În 1970 prin Tratatul polono-german se recunosc graniţele actuale. Revolte împotriva regimului comunist în 1956, 1970 şi 2980, când sub conducerea lui Lech Walesa este creat Sindicatul Liber Solidaritatea al Şantierelor Navale din Gdansk, recunoscut de autorităţile poloneze. URSS face presiuni pentru a pune capăt revoltei populare. Guvernul polonez (generalul Jaruzelski) instituie starea de asediu şi interzice mişcarea sindicală şi grupările de opoziţie (1982). Prin tratative între guvern şi opoziţie se creează în cele din urmă o a doua cameră în Parlament: Senatul. Se creează postul de preşedinte al statului şi se ţin alegeri libere (1989). Solidaritatea are o victorie zdrobitoare în alegerile pentru Parlament (Dieta), Jaruzelski e ales preşedinte. Se iniţiază un program de reforme radicale într-un ritm rapid. Amendamente ale Constituţiei: este abolit rolul conducător şi de partid unic al partidului comunist din P.; se schimbă denumirea (ţării în Republica Polonă. În 1990 Lech Walesa este ales preşedinte al P.); instabilitate guvernamentală. În 1991-1992 P. obţine reduceri substanţiale ale datoriei sale externe din partea SUA, a Clubului de la Paris şi a R.F.G. În 1992 P. devine membru asociat al CEE şi ultimele unităţi militare ruseşti părăsesc P. În 1993, alegerile pentru Dietă sunt câştigate de foştii comunişti. În 1997 Polonia este invitată să înceapă negocierile de intrare în NATO. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1952 (amendată în 1989 şi 1990). Puterea legislativă este exercitată parlament (Dieta formată din Senat şi Seim); mandat pe 4 ani; puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniştri numit de Seim, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Portugalia



Yüklə 2,63 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   15   16   17   18   19   20   21   22   ...   47




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin