Preot Prof dr. Adrian gabor relaţii Biserică Stat



Yüklə 1,41 Mb.
səhifə15/21
tarix31.10.2017
ölçüsü1,41 Mb.
#23026
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   21
Colloque d'Etudes Historiques et Patristiques, Chamailles, 21 23 septembre 1976, editées par J. FONTAINE et M. FERRIN, p.155 741.

72 A se vedea şi Alexandre FAIVRE, Les laïcs aux origines de l’Eglise, Paris, 1989, p.167.

73 A.A. VASILIEV, Histoire de l'Empire Byzantin, traduit de russe par P. BRODIN et A. BOURGUINA, tome I (324 1081), Paris, 1932, p.54. A se vedea şi Pierre CHUVIN, Chronique des derniers païens..., p.31, nota 1.

74 André BENOIT, Le triomphe de l'Eglise, în Marcel SIMON   Andre BENOIT, op.cit., p.194, unde explică motivaţia politicii religioase a împăratului, p.310 311 şi dă diferite motivaţii pentru convertirea lui Constantin. În privinţa botezului târziu al lui Constantin, acesta se înscrie în tradiţia timpului. A se vedea şi W. SESTON, L'opinion païenne et la conversion de Constantin, în RHPhR, 1, 1936, p.250 264. Stadiul cercetărilor în această privinţă la Emilian POPESCU, Studiu introductiv, la EUSEBIU DE CEΖAREEA, Vita Constantini, ed.cit., p.29 32.

75 În anul 307, panegiricul nr.6, compus cu ocazia căsătoriei lui Constantin cu Fausta, fiica lui Maximin, arată o îndepărtare ideologică de Tetrarhie. A se vedea şi la Panegiricul nr.7, din anul 310 – cf. P. ORGELS, La première vision de Constantin et le temple d'Apollon à Nîmes, în „Bull. de la classe des Lettres et Sciences morales et politiques de l’Academie Royale de Belgique”, 1948, p.181, n.1.

76 cf. EUSEBIU, Vita Constantini, II, 28, 1. A se vedea şi H. RAHNER, op.cit., p.72.

77 Studiile lui Seeck, H. Gregoire, J. Palanque pare a demonstra că nu se poate vorbi de un edict dat la Milan. A se vedea şi T. CHRISTENSEN, The so colled Edit of Milan, în Classica et Medievalia, 35, 1984, pp.129 175.

78 Jean GAUDEMET, L'Eglise en l'Empire romain..., p.9 10; LACTANCE, op.cit., XLVIII, p.132, oferă textul original. EUSEBIU, în HE X, V, 2 14, ed.cit., pp.104 107, dă o traducere. A se vedea traducerea românească Istoria Bisericească, în colecţia: Părinţi şi scriitori bisericeşti, vol.XIII, traducere, studiu, note şi comentarii de pr. prof. Teodor Bodogae, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1987, X, V, 1 14, pp.379 381: „Socotind încă de mai demult că nu se cade să oprim libertatea religiei, ci că ar trebui să se îngăduie fiecăruia după cugetarea şi după voinţa sa să hotărască liber din punct de vedere religios, de aceea am decis încă de mai înainte ca şi creştinilor să li se îngăduie să şi păstreze credinţa sectei lor şi a religiei lor… Întrucât, dar, eu, Constantin Augustul, şi eu Liciniu Augustul ne am întâlnit în chip fericit la Milan şi am căutat să împlinim tot ce interesa binele şi folosul poporului, între alte lucruri pe care le credeam utile tuturora în multe privinţe, am hotărât în primul rând şi să asigurăm respectul şi cinstea civenite divinităţii înainte de toate, adică ne am hotărât să acordăm creştinilor şi tuturor celorlalţi libera alegere la cinstirea religiei pe care o vor, cu gândul ca orice divinitate sau putere cerească ar fi aceasta să ne poată fi de folos şi nouă şi tuturor celor ce trăiesc sub ascultareaa noastră. Drept aceea, cumpănind lucrurile în chip salutar şi drept, am hotărât că voinţa noastră este că nu trebuie să oprim pe nimeni de a urma şi a alege respectarea sau ţinerea religiei creştine şi că fiecăruia să i se lase libertatea de a şi da consimţământul şi a alege acea formă de religie pe care o crede cea mai potrivită pentru el, pentru ca şi divinitatea să ne arate în toate ocaziile providenţa şi bunăvoinţa sa. De aceea ne exprimăm dorinţa noastră în acest edict ca respectivele condiţii conţinute în scrisorile noastre anterioare trimise domniei tale în legătură cu creştinii să fie complet suprimate şi înlăturate pentru că păreau cu totul nedrepte şi străine de blândeţea noastră şi ca de acum înainte fiecare din cei la care se referă această alegere să poată să aleagă liber religia creştină şi să o practice fără nici o supărare…Iar întrucât domnia ta vede că noi acordăm această libertate fără nici o restricţie, prin aceasta tot aşa înţelege domnia ta că şi altora li s a dat îngăduinţa să urmeze cum doresc religia lor proprie, lucru cerut şi de liniştea vremurilor actuale, că fiecare e liber să şi aleagă şi să practice religia care i place. Am hotărât acest lucru pentru ca să nu lăsăm impresia că am nesocotit cultul sau religia cuiva…”

79 EUSEBIU, Vita Const., 28 29. A se vedea şi R. FARINA, L'impero e l'imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea, La prima teologia politica del cristianesimo, Zürich, 1966, pp.16 17.

80 La 3 iulie 321 la Calaris (Cagliari), capitala provinciei Sardica, a fost publicată o constituţie către Helpidius, vicarul Romei, privind cinstirea duminicii (dies solis). Două fragmente ne au fost păstrate de codici cf. CTh I, XVI, T.II, c.27. Fragmentul păstrat de Codex Justinianus interzice activitate judiciară şi alte activităţi din mediul urban, le venerabilis dies solis. Locuitorii satelor puteau să desfăşoare o activitate la câmp. Fragmentul din Codex Theodosianus aminteşte de desfăşurarea proceselor, a căror discuţii ofensau celebrarea unei zile venerabile.

81 Jean GAUDEMET, La legislation religieuse de Constantine, în RHEF, XXXIII, 1957, p.26 27.

82 Charles PIETRI, Mythe et realité de l'Eglise constantinienne, în Les quartes fleuves, 3, 1974, p.24 29.

83 Jean GAUDEMET, La legislation..., p.33. A se vedea şi GEMESTRAL, Origines du privilège clerical, în „Nouv. Rev. histor. de droit”, t.XXXII, 1908, pp.200 201.

84 André PIGANIOL, L'Empire chrétien, Paris, 1972, p.75.

85 C. BIHLMEYER – H. TUCHLE, op.cit., p.191.

86 EUSEBE, Vita Constantini, II, 24 42; 48 60.

87 Lettre aux evêques, OPTAT, App. V, I, p.210 – cf. François HEIM, op.cit., p.44.

88 Gunther GOTTLIEB, Les evêques et les empereurs în les affaires ecclesiastiques du IVe siècle, în MH, 33, 1976, p.38.

89 EUSEBIU, Vita Const., II, 20 cf. Hugo RAHNER, op.cit., p.71, nota 5.

90 Hugo RAHNER, op.cit., p.71. A se vedea şi A. PIGANIOL, op.cit., p.30 33.

91 Pierre CHUVIN, op.cit., p.41.

92 Ibidem, p.44 45.

93 Jean GAUDEMET, L'Eglise en l'Empire romain..., p.12.

94 ATHANASE, Historia arianorum ad monachos, 33, PG 25, col.731 732C.

95 Gunther GOTTLIEB, op.cit., p.38.

96 Lucien JERFAGNON, Julien dit l'Apostat, Paris, 1986.

97 Biondo BIONDI, Il diritto romano cristiano, I, 1953, p.283.

98 Jean GAUDEMET, L'Eglise en l'Empire romain…, p.588.

99 A se vedea legislaţia în privinţa învăţământului din CTh XIII, 3, 5. Edictul său din 17 iunie 362 este una dintre cele mai celebre măsuri ale reacţiei păgâne, care marchează domnia sa. Circulara de aplicare a edictului precizează măsura imperială cf. JULIEN, Ep.61, ed. BIDEZ, p.73.

100 cf. CTh. 13, 3, 6; SOZOMENOS, HE, VI, 3.

101 SOCRATE, HE, III, 25 în PG 67, 452.

102 André PIGANIOL, op.cit., p.147 148.

103 cf. SOZOMEN, HE, VI, 3; THEODORET, HE, IV, 4.

104 cf. SOZOMEN, HE, VI, 6. Invitat să convoace un sinod la începutul domniei sale, el declară: „Eu nu sunt decât un laic. Nu mă pot ocupa de aceste probleme”. Întâlnim utilizarea termenului de pagani în textul legii din 17 febr. 370. El nu i a persecutat decât pe maniheeni, care erau duşmanii Statului – cf. CTh. XVI, 5, 3 (2 martie 372).

105 cf. AMBROISE , Ep.XXI, „non est meum judicare inter episcopos”.

106 SOZOMEN, HE, VI, 21 în PG, LXVII, col.1345; THEODORET, HE, IV, 31, în PG, LXXXII, col.1196 A. Asupra vieţii lui Bretanion vezi: R. NETZHAMMER, Die christlichen Altertümer des Dobrudscha, Bukarest, 1918, p.26 38; E. van CAUVENBERGERH, Bretanio, în DHGE, t.X, Paris, 1938, col.999 1004; E. POPESCU, Bretanion et Gerontie (Gerontius Terentius) et Theotim I. Trois grandes figures de Tomi aux IVe Ve siècles, în Idem, Christianitas Daco Romana, Bucureşti, 1994, p.111 et sq.

107 CTh, XII,1, 63.

108 IERONIM, Chron., an 377.

109 AMMIEN MARCELLIN, XXXI cf. André PIGANIOL, op.cit., p.180.

110 Despre politica lui Graţian, a se vedea: M. FORTUNA, L'imperatore Gratiana, Torino, 1953, pp.181 251.

111 SOZOMENOS, HE, VII, 1, 3; SOCRATE, HE,V, 21.

112 J.R. PALANQUE, Saint Ambroise et l'Empire romain, Paris, 1933, p.61.

113 Idem, L'empereur Gratien et le grand pontificat païen, în Byz., VIII, 1933, p.43.

114 EUSEBIU, Vita Const., 1, 21, 1, ed.cit., p.74 conservă textul unei rugăciuni pe care Constantin ar fi compus o pentru soldaţi.

115 Ibidem, III, 17 20; COLEMAN NORTON, Roman State. Christian Church. A collestion of legal documents to A.D. 535, London, 1966, I, 52, pp.143 149.

116 cf. Vita Const., IV, 24, 5.

117 Daniel De DECKER, L'episcopat de l'empereur Constantin, în Byz., 50, 1980, p.119. În privinţa diferitelor interpretări acestei expresii celebre a se vedea: E.C. BABUT, Evêque du dehors, Rev. critique d'hist. et de litter., 68, 1909, p.263; W. SESTON, Constantine as a Bischop, în Journal of Romas Studies, 37, 1947, pp.127 131; A. ALFOLDI, The conversion of Constantine..., p.34; Johannes STRAUB, Kaiser Konstantin als επισκοπος των εκτος, în Studia Patristica, 1, Berlin, 1957, pp.678 695; Idem, Constantine as KOINOS EPISCOPOS. Tradition and Innovation in the Representation of the First Christian Emperor's Majesty, în Dumbarton Oaks Papers, 21, 1967, pp.35 55; Rafaele FARINA, L'impero e l'imperatore cristiano in Eusebio di Cesarea. La prima teologia politica del cristianesimo, pp.312 319; Heinrich KRAFT, Konstantin der Grosse, Darmstadt, 1974, (Wege der Forschung, Band CXXXI), pp.175 223, unde identifică „episcopul celor din afară” cu „jandarmul Bisericii”; E. POPESCU, Studiu introductiv...., p.35 37 prezintă stadiul interpretărilor.

118 Andre PIGANIOL, op.cit., pp.67 68.

119 SOCRATE, HE, I, 18. A se vedea şi Emilian POPESCU, Crestinismul în eparhia Buzàului pînà în secolul al VII lea, în Spiritualitate si Istorie la curbura Carpatilor, t.I, Buzău, 1983, p.264.

120 Vita Const. IV, 8, a se vedea această expresie la J. STRAUB, op.cit., p.51.

121 Daniel ROPS, op.cit., p.365.

122 cf. Vita Const. I, 44 în PG, XX, 957D 960A.

123 cf. Hugo RAHNER, op.cit., p.155, nota 20.

124 Vita Constantini, II, 24 42; II, 28.

125 Vita Constantini, III, 1, ed.cit., .p.79. În privinţa Sinodului I ecumenic a se vedea: I. ORTIZ DE URBINA, Nicee et Constantinople, Paris, 1963, pp.14 136; *** Les Conciles oecumeniques, tome I, L'Histoire, Paris, 1994, pp.29 58; *** Les Conciles oecumeniques, Les Decrets, tome II, 1, Nicee à Latran V, texte original etablit par G. ALBERIGO, J.A. DOSSETI, P.P. JOANNOU, C. LEONARDI et P. PRODI avec la collaboration de H. JEDIN, Paris, 1994, pp.27 63.

126 EUSEBIU, Vita Constantini, III, 12. Asupra problemei autenticităţii acestui discurs a sevedea o sinteză la D. DE DECKER, Le Discours de l'assemblee des Saints, în Lactance et son temps, ed. J. FONTAINE et M. PERRIN, Paris, 1978, pp.75 89, p.86: discursul este văzut ca ca un document autentic născut în cancelaria imperială.

127 A se vedea toate actele sale la J.M. SANSTERRE, op.cit., pp.162 166.

128 Vita Const., I, 44. A se vedea şi J.M. SANSTERRE, op.cit., pp.148 149.

129 J.M. SANSTERRE, op.cit., p.152.

130 GHELASIU, HE, III, 19, 42.

131 cf. F. BURDEAU, L'empereur d'après les panegyriques latins, în Aspects de l'Empire Chrétien, „Travaux et recherches de la Faculté de Droit et des Sciences Economiques de Paris”, serie Sciences Historiques, n.1, Paris, 1964, pp.5 6.

132 Vita Const. III, 64 65.

133 R. FARINA, L’impero e l’imperatore cristiano in Eusebio di Cerarea. La prima teologia politica del Cristianesimo, Pas Verlag   Zürich, 1966.

134 F. de GIOVANI, Constantino e il mondo pagano. Studi di politica e legislatione, în KYNONIA, „Collona di studi e testi a cura dell'Associazione di Studi tordontieli”, Naples, 1977; R. JANIN, L'Empereur în l'Eglise Byzantine..., p.53.

135 cf. Vita Const., II, 55. A se vedea şi Al. FAIVRE, Les laïcs aux origines de l'Eglise, p.175.

136 cf. Vita Const., I, 44.

137 cf. EUSEBIU, HE, X, 5, 21.

138 Jean GAUDEMET, La formation du droit seculier et du droit de l'Eglise aux IVe et Ve siècle, 2e ed. Paris, 1979, p.137.

139 Fr. DVORNIK, Emperor, popes and counciles, în Dumbarton Oaks Papers, VI, 1951, pp.3 23.

140 cf. Vita Const., IV, 18; CTh, II, 81.

141 cf. KLATTE, Römische Religionsgeschichte, în Handbuch der Altertum swissenschaften, V, 4, Münich, 1960, pp.400 401. Fr. DVORNIK, Early christian and byzantine political philosophy, în Dumbarton Oaks Studies, 8 9, 1966, unde se găseşte o bibliografie bogată în privinţa lui Pontifex Maximus.

142 Astfel crede I. GILLMAN, Some reflections on Constantine's apostolic consciousness, în Studia Patristica, IV, 2, 79, 1961, p.424 425; H. MONTGOMERY, Konstantin, Paulus und das Lichtkreuz, în Symbolae Osloenses, 43, 1968, pp.84 109. A se vedea şi Vita Const. IV, 60, 2 3; IV, 71, 2. Constantin va fi canonizat de Biserica bizantină şi considerat „împreună cu Apostolii. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte la 21 mai – Synaxarium de Constantinople ed. DELEHAYE, Bruxelles, 1902, col. 699 700. Acest fapt a fost cf. A. AMORE, s.v. Constantina Bibliotheca Sanctorum, IV, 1964, col.237 238.

143 Deno J. GEANAKOPLOS, Church and State, în Church History, New York, XXXIV, 1965, p.384.

144 Leon HOMO, Les institutions politiques romaines. De la cite à l'Etat, Paris, 1970, p.251. A se vedea şi D.M. PIPPIDI, Recherches sur le culte imperial, Paris, 1939.

145 J. RIES, Les chretiens parmi les religions. Des Actes des Apôtres à Vatican II, Paris, 1987, p.170.

146 Louis BREHIER, Les institutions de l'Empire byzantin, Paris, 1970, pp.13 14.

147 Hugo RAHNER, op.cit., p.150.

148 R. JANIN, op.cit., p.50.

149 Louis BREHIER, op.cit., p.50.

150 TERTULIAN, Apologie 30, 3. A se vedea şi J. LOEW, M. MESLIN, L'Histoire de l'Eglise par elle même, Fayard, Paris, 1978, p.127.

151 Vita Const., I, 6; III, 17.

152 cf. Jean CHRYSOSTOME, Despre Preoţie, în PG 48, 3, 4 6, col.642B.

153 R. JANIN, op.cit., p.60.

154 cf. S. BULGAKOFF, L'orthodoxie, Paris, 1958, p.222. A se vedea şi G. RACOVEANU, L'Oecumenicite. Point de vue de l'orthodoxie roumaine, în Lumière et Vie, 45, 1959, p.130; C. PAPOULIDIS, La place de l'empereur à Byzance pendant les conciles oecumeniques, în Byz., 3, 1971, pp.124 133.

155 A se vedea cazul lui Constanţiu.

156 W. ULLMAN, Caesaropapisme, în The New Catholic Encyclopedia, II, 1967, p.1049; Michel MESLIN, Caesaropapism, în Encyclopaedia Universalis, vol.5, Paris, 1990, p.262.

157 R. FARINA, L'impero e imperatore... , p.589.

158 cf. J. LOEW, M. MESLIN, op.cit., p.131.

159 A se vedea şi Michael AZKOUL, Sacerdotium et Imperium: The Constantinian renovatio according to the Greek Fathers, în Theological Studies, 1971, vol.32, n.1.

160 Jean Marie SANSTERRE, Eusèbe de Cesaree et la naissance de la theorie „Cesaropapiste”, în Byz., XLII, 1972, p.131 şi J. LOEW, M.MESLIN , op.cit., p.131.

161 J. LOEW, M. MESLIN, op.cit., p.131. A se vedea şi EUSEBIU, Demonstratio Evangelica, III, 7, 30 33; 35 et Preparatio Evangelica, I, 4, 2 5.

162 G. H. WILLIAMS, Christologie and Church   State relations in the fourth century, în Church History 20, 1951, III, pp.3 33; IV, pp.3 26. A se vedea şi R. FARINA, op.cit., p.263.

163 F. DVORNIK, op.cit.

164 J. M. SANSTERRE, op.cit., pp.131 132. Sunt cunoscute câteva lucrări remarcabile în privinţa gândirii politice a lui Eusebiu: R. FARINA, op.cit.; Salvatore CALDERONE, Teologia, politica, successione dinastica e „consecratio” in età constantiniana, în Entretiens sur l'antiquite classique, Genève, 19, 1973, pp.215 220; Idem, Il pensiero politico di Eusebio di Cesarea, în I Cristiani e l'Impero nel IV secolo, Colloqio sul Crestianesimo nel mondo antico, a cura di Giorgio BONAMENTE – Aldo NESTORI, Macerata, 1988, pp.45 54; Giorgio BONAMENTE, Apoteosi e Imperatori cristiani, în Ibidem, pp.107 142.

165 cf. op.cit., pp.586, 590.

166 W.H.C. FREND, The donatist Church. A movement of protest in Roman north Africa, Oxford, 1952.

167 Acestea sunt analizate de J.R. SANSTERRE, op.cit., pp.532 542.

168 cf. Scrisoarea episcopilor egipteni către Dionisie cf. Athanase, Historia Arianorul ad monachos, 79, PG 25, col.790 791.

169 Scrisoarea lui Eusebiu de Cezareea către Biserica sa, cf. SOCRATE, HE, I, 8, 35 54.

170 cf. PHILOSTORGE, HE II, 1, ed. BIDEZ, p.12.

171 cf HE, X, 2, 2, ed.cit., p.79.

172 Sinodul se transferă de la Tir la Ierusalim la începutul lunii septembrie.

173 ATHANASE, De synodis, 21, II, 1, p.247; SOZOMEN, HE II, 27, 13, texte critique de l’edition de J. BIDEZ, introduction par Bernard GRILLET et Guy SABBAH, traduction par André Jean Festugiere, annotation par Guy SABBAH, Paris, 1983, SC, 306, p.355.

174 De laudibus, VII, 12, ed.cit; p.215.

175 Ibidem.

176 R. FARINA, op.cit., pp.107 113 şi pp.107 127.

177Ibidem, p.127.

178 J. M. SANSTERRE, op.cit., p.138.

179 De laudibus, VII, 3 5.

180 Ibidem, V, 8.

181 Ibidem, II, 4.

182 Ibidem, IX, 9.

183 Ibidem,V, 8.

184 Ibidem, XVIII, ed.cit., p.259; a se vedea şi XI, 1, p.223.

185 J.M. SANSTERRE, op.cit., p.143.

186 M. AZKOUL, op.cit., pp.431 464.

187 Serge BOULGAKOFF, L'Orthodoxie, Paris, 1932, p.221.

188 Daniel ROPS, op.cit., pp.470 471.

189 Ibidem, p.471.

190 SOCRATE, HE, I, 25, în PG 67, col.148AB.

191 Vita Const. IV, 42, ed.cit., p.176. Constantin pronunţă o sentinţă de exil împotriva episcopilor rebeli cf. ATHANASE, Historia Arianorum, 4, în PG 25, col.697.

192 De errore profanarum religionum. A se vedea şi François HEIM, op.cit., 110 121.

193 A. MOMIGLIANO, The comflit between Paganisme and Christianity in the fourth century, Oxford, 1963, p.88; Leslie W. BARNARD,
Yüklə 1,41 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   21




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin