Produse aprilie 2014



Yüklə 0,69 Mb.
səhifə23/49
tarix09.12.2017
ölçüsü0,69 Mb.
#34294
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   ...   49

Ceai de lavanda


Lavanda (sau levănţica) face parte din familia Lamiaceae, fiind un semiarbust peren, ce creşte în tufe dese, cu aspect globulos, având frunze mici, liniar-lanceolate şi flori de culoare albastru-violet. Numele ştiinţific al plantei ''Lavandula'' derivă din latinescul ''lavare'' care înseamnă ''a spăla''. În Grecia Antică, Persia şi Roma era utilizată ca parfum de baie şi antiseptic. În medicina budistă şi tibetană se foloseşte pentru tratarea psihozelor şi a nebuniei, iar în Europa şi America se întrebuinţează pentru combaterea anxietăţii şi a insomniei. Originară din zona mediteraneeană, sud-estul Indiei şi Africa tropicală, levănţica creşte astăzi spontan sau se cultivă pe suprafeţe întinse, pentru a fi valorificată în industria cosmetică.

Contribuie la


INTERN:
- reducerea tensiunilor psihice, conferind o stare de linişte şi calm lăuntric
- armonizarea stării psiho-emoţionale
- protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la funcţionarea normală a sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv
- eliminarea tensiunilor psihice care împiedică instalarea somnului
- combaterea spasmelor care apar la nivelul tractului gastrointestinal
- menţinerea tensiunii arteriale în limite normale
- detoxifierea organismului
- menţinerea sănătăţii arborelui bronşic.

EXTERN:
Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii, mucoaselor (bucală, ano-rectală, vaginală) şi părului.

Lavandă (Lavandula angustifolia), flori.



  • INTERN:
    - pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
    - macerat la rece - se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
    - infuzie - se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

EXTERN:
- pentru menţinerea sănătăţii pielii se fac spălături locale sau se administrează sub formă de comprese cu macerat sau cu infuzie de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii mucoasei bucale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii mucoasei ano-rectale se fac spălături locale sau băi de şezut cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii mucoasei vaginale se fac spălături locale cu maceratul sau cu infuzia de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii părului se clăteşte părul după baie cu maceratul sau cu infuzia de plantă.

Contraindicatii


sarcină, alăptare, copii mici, alergie la lavandă.

50 gr


4.85

Ceai de lemn dulce


Lemnul dulce face parte din familia Fabaceae, fiind un subarbust peren, cu frunze alterne, lipicioase şi flori roşii sau violete. Originar din Europa Centrală, planta s-a extins în toată Europa, Asia şi nordul Africii. La noi creşte în păduri umede sau pe soluri nisipoase, în apropierea râurilor. Numele ştiinţific al plantei ''Glycyrrhiza?provine din greaca veche, însemnând '' rădăcina dulce?. În China, Grecia Antică şi Egipt era utilizat pentru tratarea afecţiunilor respiratorii şi a bolilor de stomac. Se mai numeşte ciorâng, firuţă, iarbă dulce, reglisă, rădăcină dulce, unghia-găii, etc

Contribuie la


INTERN:
- menţinerea sănătăţii arborelui bronşic
- protejarea mucoasei gastrice
- reducerea disconfortului care apare la nivelul articulaţiilor
- funcţionarea normală a glandelor corticosuprarenale şi sistemului hormonal feminin
- accelerarea tranzitului intestinal.

EXTERN:
Contribuie la reducerea disconfortului care apare la nivelul:
- mucoaselor bucală şi faringiană
- venelor hemoroidale şi mucoasei anale
- conjunctivei
- pielii.

Lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra) - rădăcini.



  • INTERN:
    - pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
    - macerat la rece - se prepară din 2 linguriţe cu pulbere adăugate la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min.înainte de mese.
    - infuzie - se prepară din 2 linguriţe cu pulbere adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
    - decoct - se prepară dintr-o lingură cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se fierbe timp de 15min., după care se lasă la răcit, se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu decoct pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.

EXTERN:
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul mucoaselor bucală şi faringiană se clăteşte gura sau se face gargară cu macerat, infuzie sau decoct de plantă
- pentru reducerea disconfortului care apare la nivelul venelor hemoroidale şi mucoasei anale se fac spălături locale sau băi de şezut cu macerat, infuzie sau decoct de plantă

Contraindicatii


Hiperestrogenism, chisturi ovariene, noduli mamari, tumori benigne şi maligne, mamare sau genitale, sarcină, alăptare, sindrom Cushing, alergie la lemn-dulce.

50 gr


4.85

Ceai de marar


Mărarul face parte din familia Apiaceae, fiind o plantă erbacee, anuală, legumicolă, cu o valoare terapeutică deosebită. Cultivată încă din antichitate, de către egipteni, greci şi romani, planta este astăzi cunoscută pe tot globul. În medicina tradiţională, seminţele de mărar sunt utilizate datorită proprietăţilor estrogenice pe care acestea le deţin, fiind recomandate pentru corectarea carenţelor de estrogeni care apar la femei. Mărarul este o plantă care favorizează dezvoltarea caracterelor secundare feminine (măreşte sânii, încetineşte ritmul de creştere a pilozităţii, catifelează pielea), prelungind tinereţea biologică a femeii.

Contribuie la


    • funcţionarea normală a sistemului hormonal feminin
      - normalizarea secreţiei de lapte la lăuze
      - funcţionarea normală a digestiei
      - reducerea spasmelor care apar la nivelul tractului digestiv.

Mărar (Anethum graveolens) - fructe.

INTERN:
- pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
- macerat la rece - se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250 ml de apă, se menţine timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.
- infuzie - se prepară dintr-o linguriţă cu vârf de plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de min. înainte de mese.

Contraindicatii


Hiperestrogenism, hipermenoree, chisturi ovariene, noduli mamari, tumori benigne şi maligne, mamare sau genitale, sarcină, alergie la mărar.

50 gr


4.85

Menta face parte din familia Lamiaceae, fiind o plantă erbacee, perenă, cu frunze oval-lanceolate şi flori violacee dispuse într-o inflorescenţă spiciformă, conică. Denumirea ştiinţifică a plantei Mentha provine de la ''Mintha'', numele unei nimfe din mitologia greacă şi romană, care a fost metamorfozată într-o plantă, ce îi poartă numele. Deşi menta este o plantă utilizată încă din antichitate, ea a fost introdusă pentru prima dată în literatura medicală de-abia în secolul al XVII-lea. Datorită uleiului volatil, principalul său component, menta reprezintă una din plantele cele mai folosite în fitoterapia de pe toate meridianele. Se mai numeşte izmă bună, ghiazmă, iasmă, mintă neagră, nintă rece, etc.

Contribuie la


INTERN:
- funcţionarea normală a sistemului digestiv, prin:
       - eliminarea tendinţei de evacuare rapidă a scaunului
       - reducerea spasmelor şi a balonării care apar la nivelul tractului digestiv
       - eliminarea mirosului neplăcut al gurii
       - îmbunătăţirea digestiei
- menţinerea sănătăţii aparatului respirator prin descongestionarea căilor respiratorii
- reducerea stărilor de greaţă şi rău de mişcare
- reducerea stării de oboseală mentală (la administrarea sublinguală).

EXTERN:
- eliminarea mâncărimilor care apar la nivelul pielii
- menţinerea sănătăţii cavităţii bucale.

Mentă (Mentha piperita), părți aeriene.



  • INTERN:
    - pulbere - planta se macină fin cu o râşniţă electrică. Se ia o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă timp de 10-15 min., după care se înghite cu apă.
    - macerat la rece - se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă, se menţine  timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu macerat pe zi, cu 30 min. înainte de mese.
    - infuzie - se prepară din 2 linguriţe cu plantă adăugate la 250 ml de apă clocotită, se menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi se strecoară şi se bea pe stomacul gol. Se administrează 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 min. înainte de mese.

EXTERN:
- pentru eliminarea mâncărimilor care apar la nivelul pielii se administrează sub formă de badijonaj cu maceratul sau infuzia de plantă
- pentru menţinerea sănătăţii cavităţii bucale se clăteşte gura sau se face gargară cu macerat sau infuzie de plantă.

Contraindicatii


alergie la mentă.

50 gr


4.85

Yüklə 0,69 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   19   20   21   22   23   24   25   26   ...   49




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin