Proiect codul săNĂTĂŢii al republicii moldova parlamentul adoptă prezentul cod



Yüklə 1,62 Mb.
səhifə33/35
tarix11.09.2018
ölçüsü1,62 Mb.
#80269
1   ...   27   28   29   30   31   32   33   34   35

Articolul 631. Asigurarea drepturilor pacientului în procesul cercetării biomedicale (studiului clinic) ce ţine de aplicarea noilor metode de diagnostic, tratament, profilaxie şi reabilitare, a medicamentelor şi altor mijloace similare

(1) Fiecare cercetare biomedicală (studiu clinic) poate fi realizată doar după obţinerea consimţămîntului scris al pacientului sau al reprezentantului său legal (al rudei apropiate), în conformitate cu prezenta lege.

(2) Nu poate fi antrenată într–o cercetare biomedicală (studiu clinic) persoana care nu este capabilă de a–şi exprima voinţa, cu excepţia cazurilor în care cercetarea este efectuată în interesul pacientului şi există consimţămîntul reprezentantului său legal (al rudei apropiate), perfectat în modul stabilit de prezenta lege.

(3) La obţinerea consimţămîntului pacientului de a participa la cercetarea biomedicală (studiul clinic), acestuia trebuie să–i fie prezentate informaţii exhaustive despre scopurile, metodele, efectele secundare, riscul posibil, durata şi rezultatele preconizate ale cercetării. Pacientul poate renunţa la participare la cercetarea biomedicală în orice etapă de desfăşurare a acesteia.

(4) Pe toată perioada cercetării biomedicale (a studiului clinic), viaţa şi sănătatea persoanei supuse experimentului urmează a fi asigurate din contul instituţiei care efectuează cercetarea la una din organizaţiile de asigurări ce activează pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia.

(5) Pentru efectuarea cercetării biomedicale (a studiului clinic), este obligatoriu acordul unei autorităţi de etică pentru cercetări biomedicale, care se instituie ca organizaţie autonomă nonprofit şi activează în baza unui regulament aprobat de Guvern.

(6) Efectuarea cercetării biomedicale (a studiului clinic) se admite în orice instituţie medico–sanitară desemnată de către Ministerul Sănătății în calitate de bază clinică, indiferent de tipul de proprietate și care se bazează pe cercetări prealabile de laborator. Realizarea cercetării urmează a fi reflectată într–un act perfectat în conformitate cu modelul elaborat şi aprobat de Ministerul Sănătăţii.

(7) Modul de efectuare a cercetării biomedicale (a studiului clinic) cu aplicarea noilor metode de diagnostic, tratament, profilaxie şi reabilitare, a medicamentelor şi altor remedii se stabileşte prin lege.

(8) Noile metode de diagnostic, tratament, profilaxie şi reabilitare pot fi aplicate pacientului doar după obţinerea consimţămîntului scris al acestuia, iar pentru tratamentul persoanei fără capacitate de exerciţiu deplină, în caz de pericol real pentru viaţa acesteia, şi cu consimţămîntul scris al reprezentantului ei legal (al rudei apropiate).

(9) Propagarea şi publicitatea, inclusiv în mijloacele de informare în masă, a metodelor de diagnostic, tratament, profilaxie şi reabilitare, a medicamentelor şi altor remedii ce nu au trecut testările de verificare în conformitate cu legislaţia se interzic.


Articolul 632. Limitarea drepturilor pacientului

(1) Pacienţii pot fi supuşi numai acelor limitări care sunt compatibile cu instrumentele internaționale și naționale privind drepturile omului.

(2) Drepturile pacientului pot fi limitate în caz de:

a) spitalizare şi examinare a bolnavilor ce suferă de boli psihice, în conformitate cu normele privind asistenţa psihiatrică, ţinînd cont de solicitările pacientului, în măsură adecvată capacităţii lui de exerciţiu;

b) examinare medicală obligatorie a persoanelor care donează benevol sînge, substanţe lichide biologice, organe şi ţesuturi;

c) efectuare a examinării medicale preliminare obligatorii, în scopul depistării bolilor ce prezintă pericol social, în timpul angajării la serviciu şi în cadrul examinărilor medicale periodice obligatorii ale lucrătorilor de anumite profesii, imigranţilor şi emigranţilor, a căror listă se aprobă de Ministerul Sănătăţii;

d) efectuare a examinării medicale obligatorii, inclusiv pentru depistarea infecţiei HIV ori maladiei SIDA, a sifilisului şi a tuberculozei la persoanele aflate în penitenciare;

e) spitalizare şi izolare obligatorie (carantină) a persoanelor afectate de infecţii contagioase şi a celor suspectate de vreo boală infecţioasă ce prezintă pericol social.


Articolul 633. Responsabilităţile pacientului

(1) Pacientul are următoarele responsabilităţi:

a) să aibă grijă de propria sănătate şi să ducă un mod de viaţă sănătos, excluzînd acţiunile premeditate ce dăunează sănătăţii lui şi a altor persoane;

b) să respecte măsurile de precauţie în contactele cu alte persoane, inclusiv cu lucrătorii medicali, în cazul în care ştie că el suferă de o boală ce prezintă pericol social;

c) să întreprindă, în lipsa contraindicaţiilor medicale, măsuri profilactice obligatorii, inclusiv prin imunizări, a căror neîndeplinire ameninţă propria sănătate şi creează pericol social;

d) să comunice lucrătorului medical informaţii complete despre bolile suportate şi cele curente, despre maladiile sale ce prezintă pericol social, inclusiv în caz de donare benevolă a sîngelui, a substanţelor lichide biologice, a organelor şi ţesuturilor;

e) să respecte regulile de comportament stabilite pentru pacienţi în instituţia medico-sanitară, precum şi recomandările medicului în perioada tratamentului ambulator şi staţionar;

f) să excludă utilizarea produselor farmaceutice şi a substanţelor medicamentoase fără prescrierea şi acceptul medicului curant, inclusiv a drogurilor, a altor substanţe psihotrope şi a alcoolului în perioada tratamentului în instituţia medico-sanitară;

g) să respecte drepturile şi demnitatea altor pacienţi, precum şi ale personalului medico–sanitar.

(2) În cazul încălcării de către pacient a regulilor de tratament şi de comportament în instituţia medico–sanitară, încălcare ce are drept consecinţă daune materiale şi morale, acesta poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.


Secţiunea 2. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale
Articolul 634. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale

(1) Persoanele cu dizabilități mintale beneficiază de toate drepturile şi libertăţile cetăţenilor prevăzute de Constituţie şi de alte legi. Limitarea drepturilor şi libertăţilor din cauza tulburărilor psihice se face numai în cazurile expres prevăzute de legislație.

(2) În cazul acordării de asistenţă medicală psihiatrică, persoana cu dizabilitate mintală are dreptul:

a) la atitudine umană şi cuviincioasă, care să excludă orice atingere adusă demnităţii umane ori discriminare după criteriul de sex;

b) la informaţii privind drepturile sale, caracterul tulburărilor psihice şi metodele de tratament, expuse într–o formă accesibilă înțelegerii lui, ţinîndu–se cont de starea lui psihică;

c) să fie spitalizat în staţionarul de psihiatrie numai pentru durata examenului medical şi a tratamentului;

d) la toate tipurile de tratament (inclusiv cel balneo–sanatorial) conform indicaţiilor terapeutice;

e) la asistenţă psihiatrică în condiţii conforme normelor de igienă (sănătate publică);

f) să accepte în prealabil, cu consimțămînt în formă scrisă, în modul stabilit de lege, participarea sa la experimentele medicale, cercetările ştiinţifice, cercetările biomedicale (studiile clinice) sau în cadrul procesului didactic, fotografierea, filmarea, videoimprimarea sa şi să renunţe oricînd la aceste acţiuni;

g) să solicite invitarea oricărui specialist, cu consimţămîntul acestuia, care să participe la acordarea de asistenţă psihiatrică sau să conlucreze în cadrul comisiei medicale;

h) la asistenţa avocatului inclusiv din oficiu, a reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul stabilit de lege.

i) la o intimitate adecvată în structurile de sănătate mentală, inclusiv la facilităţi de somn, astfel încît persoanele de sex feminin să doarmă separat de cele de sex masculin.

(3) Este interzisă orice limitare a drepturilor şi libertăţilor persoanelor cu dizabilități minatele numai în baza diagnosticului psihiatric, cazurilor de supraveghere prin dispensarizare, a faptului că se află ori s–au aflat în staţionarul de psihiatrie sau în o instituţie psihoneurologică (internat psihoneurologic, şcoală specializată, instituţie rezidenţială sau instituţie de plasament temporar etc.). Persoanele vinovate de asemenea încălcări poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 635. Liberul consimţămînt la solicitarea asistenţei medicale psihiatrice

(1) Asistenţa medicală psihiatrică se acordă la solicitarea benevolă a persoanei sau cu consimţămîntul ei, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.

(2) Persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani (persoanelor minore), precum şi persoanelor declarate, în modul stabilit, ca fiind incapabile, li se acordă asistenţă medicală psihiatrică la cererea sau cu consimţămîntul reprezentanţilor lor legali, în condiţiile prezentei legi.
Articolul 636. Protecţia minorilor cu dizabilități mintale

(1) Persoanele minore cu dizabilități mintale beneficiază de toate drepturile şi libertăţile cetăţenilor prevăzute de legislaţie. Plasarea minorilor în instituţiile de sănătate mintală are loc strict în locuri separate de adulţi şi de un mediu asigurat, adaptat vîrstei minorilor şi necesităţilor de dezvoltare ale acestora.

(2) Fiecare minor plasat pentru tratament într–o instituţie de sănătate mintală trebuie să aibă un reprezentant legal care să–i exprime interesele, inclusiv consimţămîntul la tratament. În relaţiile cu instituţia medicală şi cu personalul medical, precum şi cu alte persoane fizice şi juridice, minorul este reprezentat de o persoană adultă cu capacitatea deplină de exercițiu, în condiţiile legii. La acordarea asistenţei medicale psihitarice se va ţine cont de voinţa minorului în măsura adecvată capacităţii lui de înţelegere.

(3) Persoana minoră cu dizabilitate mintală nu poate fi supusă experimentelor, terapiei electroconvulsive, cercetărilor ştiinţifice sau didactice, fotografierii, filmării, videoimprimării şi oricărui tratament ireversibil (psihochirurgical) fără consimţămîntul său sau al reprezentantului lui legal.


Articolul 637. Apărarea secretului medical privind asistența medicală psihiatrică

(1) Orice informaţii despre bolile psihice suferinde, despre solicitarea de asistenţă medicală psihiatrică şi tratament într–o instituţie de psihiatrie, precum şi alte informaţii despre starea sănătăţii psihice a persoanei constituie secret medical apărat de lege. Pentru exercitarea drepturilor şi intereselor sale legitime, persoana cu dizabilitate mintală sau reprezentantul ei legal poate primi la cerere informaţii despre starea sănătăţii psihice şi despre asistenţa psihiatrică acordată.

(2) Solicitarea de informaţii privind starea sănătăţii psihice a persoanei se admite strict numai în cazurile stabilite.

(3) Accesul personalului medical, altul decît psihiatric, la datele privind acordarea asistenței medicale psihiatrice înscrise în Dosarul Medical Personal se permite numai cu consimțămîntul persoanei cu dizabilitate mintală sau reprezentantului său legal.


Secţiunea 3. Ocrotirea mamei şi copilului
Articolul 638. Dreptul familiei la ocrotirea sănătăţii

(1) În calitate de element fundamental al societății, familia beneficiază de drept prioritar la ocrotirea sănătăţii membrilor ei.

(2) Statul este obligat să adopte programe și măsuri privind consilierea și educația de sănătatea a familiei.

(3) Persoanele care se căsătoresc urmează să se informeze reciproc despre starea sănătăţii lor la oficiul stării civile. Pentru ocrotirea sănătăţii persoanelor care se căsătoresc şi a urmaşilor lor, instituțiile medico–sanitare acordă consultaţii prenupţiale referitoare la căsătorie şi la planning familial, efectuează examenul medical gratuit cu acordul informat al persoanei. Modul, termenul şi volumul examenului medical al persoanelor care se căsătoresc sînt stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(4) Persoanele care se căsătoresc, precum şi soţii, pot trece examene medicale şi primi consultaţii medico–genetice în unităţile medico-sanitare respective pentru depistarea alterărilor genetice din cariotipul lor, care duc la malformarea viitorului copil.
Articolul 639. Obligaţia părinţilor faţă de copil

(1) Părinţii sînt obligaţi să aibă grijă de sănătatea copilului, de dezvoltarea lui prenatală şi posibilitatea, de educaţia lui fizică, spirituală şi morală, cultivare copilului unui mod sănătos de viaţă. Părinţii, alţi reprezentanţi legali, la solicitarea unităţilor medico–sanitare, trebuie să prezinte copilul pentru examinare medicală şi aplicare a măsurilor de profilaxie.

(2) Încălcarea obligaţiilor menţionate în alineatul (2) este pedepsită conform legii.
Articolul 640. Stimularea maternităţii. Garanţiile ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului

(1) Statul are obligația să stimuleze maternitatea, ocroteşte sănătatea mamei şi a copilului.

(2) Femeilor li se creează condiţii de îmbinare a muncii cu maternitatea, li se garantează apărarea drepturilor, susţinere morală şi materială.

(3) Copilul se bucură de o atenţie deosebită din partea statului şi a societăţii. Statul apără interesele şi drepturile copilului, inclusiv la condiţii de viaţă propice dezvoltării lui fizice şi spirituale.


Articolul 641. Asistenţa medicală pentru femeia gravidă şi nou–născut

Prestatorii de servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, asigură asistenţă medicală calificată femeii în cursul sarcinii, la naştere, după naştere şi ajutor curativ–profilactic mamei şi copilului nou–născut.


Articolul 642. Asistenţa medicală pentru copii şi adolescenţi

(1) Prestatorii de servicii medicale și instituţiile curativ–profilactice acordă asistenţă medicală copiilor şi adolescenţilor. Lor li se acordă periodic supraveghere medicală activă.

(2) Copiii de vîrstă fragedă sunt asiguraţi cu produse alimentare speciale, inclusiv gratuit, în modul stabilit. Copiilor li se acordă gratuit foi de tratament în sanatorii.

(3) Personalul medical care acordă asistență medicală are obligaţia să informeze părinţii, tutorele sau curatorul despre boala copilului şi despre tratament.

(4) Controlul asupra asigurării sănătăţii copiilor în creşe, grădiniţe, şcoli şi în alte instituţii pentru copii este exercitat de instituțiile medico–sanitare şi de învăţămînt.
Articolul 643. Ajutorul acordat de stat la îngrijirea copiilor

(1) Principalele cheltuieli de întreţinere a copiilor în creşe, grădiniţe, şcoli şi în alte instituţii pentru copii se fac de la bugetul de stat, precum şi din mijloacele unităţilor economice, sindicatelor, altor organizaţii obşteşti şi ale unor persoane particulare.

(2) Copiii şi adolescenţii cu deficienţe în dezvoltarea fizică sau psihică sînt întreţinuţi de stat în case şi cămine de copii, în alte instituţii specializate pentru copii.

(3) Lista indicaţiilor medicale referitoare la aranjarea copiilor şi adolescenţilor în case şi cămine de copii şi în instituţii instructiv–educative este aprobată de Ministerul Sănătăţii.

(4) În cazul imposibilităţii spitalizării sau lipsei de indicaţii pentru tratament în staţionar, mama sau un alt membru al familiei care îngrijeşte copilul bolnav poate fi scutită de lucru, în modul stabilit, acordîndu–i–se indemnizaţie pe linia asigurărilor sociale.

(5) În cazul tratării în staţionar a copilului în vîrsta de pînă la 3 ani sau a copilului grav bolnav de o vîrstă mai mare care are nevoie, conform avizului medical, de îngrijire suplimentară, mama (tatăl) ori o rudă are dreptul să fie alături de copil în unitatea medicală şi să primească, în modul stabilit, indemnizaţie pe linia asigurărilor sociale.


Secţiunea 4. Asistenţa farmaceutică, de protezare şi de asigurare cu dispozitive medicale şi alte produse de sănătate a persoanelor
Articolul 644. Asistenţa farmaceutică

(1) Asistenţa farmaceutică este asigurată în Republica Moldova, potrivit legii, prin prepararea şi eliberarea medicamentelor şi a altor produse de sănătate cum ar fi: produsele cosmetice, suplimentele alimentare şi alte asemenea produse.

(2) Punerea pe piaţă a medicamentelor și altor produse de sănătate, precum şi activitatea de farmacovigilenţă se realizează conform legii.

(3) Asistenţa farmaceutică este acordată prin unităţi farmaceutice şi unităţi curativ–profilactice, conform legislaţiei în vigoare.


Articolul 645. Controlul asupra producţiei şi utilizării substanţelor narcotice, psihotrope, precursorilor şi substanțelor toxice

(1) Controlul asupra producerii şi utilizării substanţelor narcotice, psihotrope, precursorilor şi substanțelor toxice este exercitat de stat.

(2) Se pot produce, prelucra, importa şi păstra substanţe narcotice şi psihotrope, precursori, numai în scopuri medicale umane, veterinare şi ştiinţifice.

(3) De dreptul de a produce, prelucra, importa şi comercializa substanţe narcotice şi psihotrope, precursori, beneficiază unităţile care au primit autorizaţia organelor de stat respective, acestea din urmă exercitînd controlul şi evidenţa asupra sus–numitei activităţi.

(4) Producerea şi utilizarea substanţelor narcotice, psihotrope, precursori şi substanțelor toxice se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

(5) Atribuţiile de autorizare, monitorizare şi control al circulaţiei legale a substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor se efectuează de Comitetul permanent de control asupra drogurilor de pe lîngă Ministerul Sănătăţii. Examinarea documentelor, a încăperilor şi a obiectivelor pentru determinarea respectării cerinţelor legale se efectuează contra plată conform tarifelor pentru serviciile medico–sanitare aprobate de Guvern.


Articolul 646. Asistenţa de protezare și de asigurare cu dispozitive medicale

(1) În carul Sistemului Național de Sănătate, persoanele sunt asigurate cu proteze, obiecte ortopedice, de corecţie, cu aparate acustice, dispozitive de cultură fizică curativă şi cu mijloace speciale de locomoţie.

(2) Condiţiile şi modul de acordare a asistenţei de protezare, de asigurare cu dispozitive medicale sînt stabilite de legislaţia în vigoare.

(3) Activităţile ce ţin de domeniul dispozitivelor medicale sînt reglementate prin lege.

(4) Promovarea activităţilor ce ţin de domeniul dispozitivelor medicale este asigurată de Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii.
Secţiunea 5. Drepturile persoanelor în etate
Articolul 647. Protecția sănătății persoanelor în etate

(1) Statul acordă o atenție deosebită ocrotirii sănătății persoanelor în etate.

(2) În scopul protecției sănătății persoanelor în etate, statul este obligat să adopte o serie de măsuri complexe din domeniul medical, acordate la toate etapele de asistenţă medicală (primară, secundară şi terţiară), orientate spre menţinerea sănătăţii şi a calităţii vieţii persoanelor în cauză, spre prevenirea apariţiei maladiilor ori dizabilităților și reducerea reducerea acestora prin aplicarea coordonată şi combinată a diverselor metode de recuperare medicală, funcţională şi psihică;

(3) Statul garantează dreptul persoanelor în etate la o atitudine respectuoasă şi umană din partea prestatorilor de servicii de sănătate, fără nici o discriminare pe criteriul de vîrstă.


Articolul 648. Măsuri de protecție a sănătății persoanelor în etate

(1) Persoanele în etate se bucură de toate drepturile şi îşi asumă toate responsabilităţile prevăzute prin actele normative din domeniul ocrotirii sănătăţii.

(2) Persoanele în etate au dreptul la:

a) asistenţă medicală oportună şi calitativă în cadrul sistemului asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală;

b) alegerea prestatorului de servicii medicale primare şi a medicului de familie;

c) tratament şi îngrijire medicală individuală;

d) asistenţă medicală calitativă pe întreg teritoriul republicii, la locul de trai şi în instituţiile medico–sanitare specializate în cazul în care, conform indicaţiilor medicale, asistenţa medicală ambulatorie este ineficientă sau indisponibilă;

e) servicii medicale în volumul şi calitatea prevăzute de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală;

f) asistenţă medicală, în cazul în care sînt cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi peste hotarele ţării, în conformitate cu tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Se interzice orice formă de discriminare a persoanelor în etate în ce priveşte asistenţa medicală, asigurarea medicală (obligatorie şi facultativă), asigurarea de viaţă, examenul medical complex anual, măsurile de profilaxie, educaţia terapeutică şi obţinerea informaţiilor cu caracter personal despre starea sănătăţii.

(5) Persoanele în etate sunt implicate în procesul de luare a deciziilor cu privire la starea sănătăţii personale în toate cazurile obligatoriu, cu excepţia cazurilor în care există o ameninţare gravă pentru sănătatea sau viaţa lor.

(6) Persoanele în etate îşi oferă consimţămîntul privind intervenţia medicală în mod personal, perfectînd acordul informat sau refuzul benevol în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Instituţiile medico–sanitare publice efectuează anual examenul medical complex al persoanelor în etate conform prevederilor Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

(8) În cazul persoanelor imobilizate la pat, examenul medical al medicului de familie, examenele medicilor specialişti şi investigaţiile posibile se efectuează la domiciliul persoanei.

(9) În timpul examenului medical şi al tratamentului, persoana în etate are dreptul să solicite informaţii despre procedurile medicale ce i se aplică, despre riscul potenţial pe care îl comportă şi eficacitatea lor terapeutică, despre metodele de alternativă, de asemenea despre diagnosticul, pronosticul şi evoluţia tratamentului şi despre recomandările profilactice în format accesibil.
Secţiunea 6. Drepturile şi obligaţiile persoanelor

în domeniul asigurării sănătăţii publice
Articolul 649. Drepturile persoanelor fizice în domeniul asigurării sănătăţii publice

În domeniul sănătății publice persoanele fizice dispun de următoarele drepturi:

1) la un mediu de viaţă favorabil, care se asigură prin realizarea unui complex de măsuri de prevenire a acţiunii factorilor nefavorabili ai mediului înconjurător asupra omului, prin îndeplinirea de către toate persoanele fizice şi juridice a cerinţelor legislaţiei sanitare, prin respectarea actelor normative privind securitatea şi siguranţa produselor şi serviciilor;

2) să obţină informaţii complete şi veridice cu privire la:

a) aspecte de activitate cu impact potenţial asupra sănătăţii publice;

b) măsurile de sănătate publică întreprinse şi rezultatele acestora;

c) siguranţa produselor şi serviciilor;

3) să participe nemijlocit, fie printr–un reprezentant, fie prin organizaţii obşteşti, la elaborarea, examinarea şi adoptarea de către autorităţile publice a măsurilor de sănătate publică.


Articolul 650. Drepturile persoanelor juridice în domeniul asigurării sănătăţii publice

Persoanele juridice dispun de următoarele drepturi în domeniul asigurării sănătății publice:

1) să obţină de la autorităţile competente pentru supravegherea sănătăţii publice informaţii privind indicatorii de sănătate publică şi determinanţii stării de sănătate;

2) să participe, în condiţiile legislației în vigoare, la elaborarea de către autorităţile publice a proiectelor de acte normative, politicilor şi programelor în domeniul sănătăţii publice.



Articolul 651. Obligaţiile persoanelor fizice în domeniul sănătății publice

Persoanele fizice, în măsura în care capacitatea juridică le permite, sunt obligate:

1) să–şi protejeze sănătatea proprie, a familiilor şi a copiilor lor, să asigure educaţia pentru sănătate a copiilor, folosind posibilităţile oferite de societate şi ducînd un mod de viaţă sănătos;

2) să ia parte la promovarea măsurilor de sănătate publică;

3) să îndeplinească imediat și necondiționat orice hotărîre ori decizie a autorității de supraveghere de stat a sănătăţii publice;

4) să informeze angajatorul despre orice semn sau simptom de boală pe care l–au depistat în virtutea funcţiilor exercitate şi care prezintă risc pentru sănătatea publică.


Yüklə 1,62 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   27   28   29   30   31   32   33   34   35




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin