»OŞtJ ŞI NEGRU
199
Ieronim, al sfîntului Augustin, al slîntului Bonaventura, .ii sfintului Vasile etc, etc.
„De fapt, se gîndi părintele Pirard, asta e tendinţa •ceea fatală spre protestantism, pe care i-am reproşat-o întotdeauna părintelui Ch61an. O cunoaştere adîncită, poate chiar prea adîncită a sfintelor Scripturi."
(Julien tocmai îi vorbise, fără să fie întrebat, despre adevăratul timp cînd fuseseră scrise Geneza, Pentateucul rlc.)
„La ce duce meditarea fără limită asupra sfintelor Icripturi, dacă nu la cercetarea personală, adică la protestantismul cel mai înfiorător ? gîndi abatele Pirard. Şi, «Iflturi de ştiinţa asta nesocotită, nimic despre sfinţii Blrinţi, ca să poată compensa o asemenea tendinţă."
Dar uimirea directorului seminarului nu mai cunoscu i atunci cînd, întrebîndu-1 pe Julien asupra autori-pagii, şi aşteptîndu-se la maximele vechii biserici tînărul îi recită toată cartea domnului de fbiitre.
„Ciudat om mai e şi Ch61an, gîndi părintele Pirard;
fi arătat cartea asta ca să-1 înveţe să-şi rîdă de ea ?"
Zadarnic îi puse el întrebări lui Julien pentru a încerca un ghicească dacă credea serios în doctrina domnului de Maistre. Tînărul nu răspundea decît cu memoria. Din clipa tceea, Julien se comportă într-adevăr foarte bine, căci se »lm(ea stăpîn pe sine. După un examen nesfîrşit de lung, i
păru că severitatea părintelui Pirard faţă de el nu mai
decît prefăcută. într-adevăr, dacă ar fi lăsat deoparte |*t nicipiile seriozităţii austere pe care de cincisprezece ani ţi Ic impusese faţă de elevii săi întru teologie, directorul lutlinarului l-ar fi îmbrăţişat pe Julien în numele logicii,
Dostları ilə paylaş: |
