| STENDIIAI
A doua zi dimineaţă, cînd îl treziră primele raze de soare, Julien se pomeni culcat pe podea.
CAPITOLUL XXVI
Lumea sau ceea ce îi lipseşte bogatului
Sînt singur pe pămînt, nimeni nu se învredniceşte să se gindească la mine. Toţi cei pe care îi văd făcînd avere au o neruşinare şi o asprime a inimii cu totul străine de inimii mea. Şi mă urăsc din pricina bunătăţii mele nesilite. Vai! curînd voi muri, fie de foame, fie ucis dt nefericirea de-a vedea inimi U oamenilor aăt de aspre.
YOUNG1
Julien se grăbi să-şi scuture hainele şi să coboare întîrziase. Un supraveghetor îl certă cu asprime; în loc să caute să se justifice, Julien îşi încrucişa braţele pe piept:
— Peccavi, pater optime (am păcătuit, preabunule părinte), spuse el cu o înfăţişare umilă.
începutul acesta avu mare succes. Seminariştii mai isteţi îşi dădură seama că aveau de-a face cu un om can nu se afla la primii paşi ai meseriei. în ora de recreaţii Julien văzu că stîrnise curiozitatea tuturor. Dar ceilalţi nu aflară de la el decît reţinere şi tăcere. După principiile ] care şi le făurise, Julien îi socotea pe cei trei sute douăz şi unu de colegi nişte duşmani; cel mai periculos dint toţi, în ochii lui, era părintele Pirard.
i Ed. Young (1681-1765), poet englez, autor al vestitelor Nopţi, care l avut o mare influenţă asupra primilor poeţi romantici.
Dostları ilə paylaş: |
