KOŞU ŞI NEGRU
213
— Toată pălăvrăgeala asta va fi cercetată, strigă părintele Pirard, care, nemaiputînd sta locului, se plimba tic colo-colo prin încăpere.
Să se ducă înapoi în chilia lui!
Părintele îl urmă pe Julien şi-1 încuie cu cheia. Julien începu imediat să-şi cotrobăie prin cufăraşul în fundul tflruia fusese ascunsă cu grijă nefericita carte de joc. Nu lipsea nimic, dar mai multe lucruri fuseseră mişcate de la locurile lor; şi totuşi, purtase totdeauna cheiţa la el. „Ce noroc, îşi spuse Julien, că în timpul orbirii'de care am dat di nadă nu m-am folosit niciodată de învoirea de-a ieşi din şcoală, atît de des oferită de părintele Castan6de, cu o bunăvoinţă lesne de priceput acum. Poate că aş fi avut ilflbiciunea să-mi schimb veşmintele şi să mă duc s-o văd pe frumoasa Amanda; atunci aş fi fost pierdut. Cînd li s-a npulberat orice nădejde că vor putea folosi ceea ce afla-kci.1 în chipul acesta, ca să tragă totuşi un folos, au făcut nu denunţ."
Peste două ceasuri directorul trimise după Julien.
— N-ai minţit, îi spuse el privindu-1 mai puţin aspru; dur să păstrezi o asemenea adresă e o nechibzuinţă de a rflrci gravitate nici nu-ţi poţi da măcar seama. Copil nefericit ! îţi poate pricinui necazuri încă zece ani de-acum im mme.
CAPITOLUL XXVII Prima experienţă a vieţii
Vremurile de astăzi, Dumnezeule ! sînt arca Domnului Nenorocire cui se atinge de ea.
DIDEROT
Cititorul va binevoi să ne îngăduie să dăm puţine lupii' clare şi precise din perioada aceasta a vieţii lui JiiIicn. Şi nu pentru că ele ne-ar lipsi; dimpotrivă; dar iu ic că ceea ce a văzut Julien la seminar e prea negru
Dostları ilə paylaş: |
