Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ROŞU ŞI NEGRU

239
m ii, îi spuse fostul director al seminarului, cu vocea lui tispră şi cu felul lui grosolan de a se purta. Ce dar ciudat •im partea unui episcop către un tînăr seminarist, spunea 11 răsfoind minunatul Tacit, a cărui muchie aurită părea i'fl-l îngrozeşte.

Băteau orele două cînd, după o dare de seamă foarte amănunţită, îi îngădui elevului favorit să se ducă la cul-

| ne

— Lasă-mi primul volum din Tacit, cu dedicaţia

nflnţiei-sale episcopului, îi spuse el. Rîndul acesta scris în

! liilincşte va fi paratrăsnetul care te va feri aici după plecarea

' mea. Erit tibi, fiii mi, succesor meus tanquam leo quaerens

ţuem devoret. (Căci pentru tine, fiul meu, cel ce-mi va

urma va fi ca un leu furios care încearcă să te înghită.)

A doua zi dimineaţă, lui Julien i se păru ciudat felul • ii ni îi vorbeau colegii săi. El se arată şi mai rezervat decît !• obicei. „Asta-i urmarea demisiei părintelui Pirard, îşi

el. Au aflat toţi despre ea, şi eu trec drept favoritul lui. Pesemne că există şi o urmă de jignire în purtările lor." Dar el nu putu s-o descopere. Dimpotrivă, nu văzu Bii de ură în privirile tuturor celor întîlniţi de-a lungul ii

— Cornelii Taciţi opera omnia (operele complete ale lui Tacit).

\ji auzul acestor cuvinte, seminariştii se grăbiră, care in.n de care, să-1 felicite pe Julien, nu numai pentru itiArcţul dar primit de la înaltpreasfîntul, dar şi pentru 11 tnvorbirea de două ore cu care fusese cinstit. Se cunoşteau pln.1 şi cele mai mici amănunte. Din clipa aceea, nu mai (vu ce să-şi dorească; toţi încercau să-i fie curtenitori în iiuxlul cel mai josnic cu putinţă; părintele Castanede, CBfc chiar în ajun îl repezise fără pic de ruşine, veni să-1 îmbrăţişeze şi să-1 poftească la masă.

l'rintr-o ciudăţenie a firii lui Julien, neobrăzarea Fiinţelor acestora grosolane îl necăjise tare mult; iar jos-n i< i;i lor îi pricinuia dezgust şi nici un fel de plăcere.

le a¹-

P

coteala mod deosebit.

de

Frilair, _au desertul cu pirard fusese 1 pita ată

unească pe so-l cinstească m

si de la Par t în minunata

_Wnul prelat îl tea

,în 1

ta să rd

Wl * despre <*>SsC^Hnchi^ gura mareuu ^ ;