HOŞIJ ŞI NEGRU
45
Oare mă leagă numai pe mine, fără să vă oblige cu nimic pe dumneavoastră, nu e drept, şi îl refuz.
Julien ştiu să se poarte în aşa fel, încît, în mai puţin dl o lună de la sosirea lui în casă, pînă şi domnul de Kt nai îl respecta. Fiindcă preotul era certat cu domnii de Kenal şi Valenod, nimeni nu putu să trădeze vechea pa-Klunc a lui Julien pentru Napoleon, despre care el nu po-im nea decît cu groază.
CAPITOLUL VII Potriviri sufleteşti
Ei nu se pricep să atingă inimile decît jignindu-le.
UN MODERN
Copiii îl adorau. El nu-i iubea deloc. Gîndurile îi erau tn altă parte. Orice ar fi făcut ţîncii ăştia nu-1 scoteau din mbdări niciodată. Rece, drept, nepăsător şi totuşi iubit, fiindcă sosirea lui alungase oarecum plictiseala din casă, liihcn fu un bun preceptor. în ceea ce îl privea, nu simţea decît ură şi scîrbă pentru înalta societate în care era înr/iduit, de fapt, la coada mesei, ceea ce explica poate ura ^i scîrba.îLa cîteva prînzuri de gală abia îşi putu stăpîni in .1 faţă de tot ce-1 înconjura. într-o zi de Sfîntul Ludovic, mai ales, pe cînd domnul Valenod dădea tonul conver-Mţiei în salonul domnului de Renal, Julien fu cît pe ce să ii nădeze şi fugi în grădină, pretextînd că vrea să vadă copiii. „Cîte laude i se mai aduc cinstei! gîndi el. Ai zice efl ea e singura virtute. Şi totuşi, cîtă stimă, ce josnic respect pentru un om care fără îndoială că şi-a dublat şi şi-a întreit averea de cînd administrează bunurile săracilor! Aş pune rămăşag că scoate cîştiguri pînă şi din fondurile hărăzite copiilor găsiţi, ale acestor sărmani a căror neno-mcire e şi mai sfîntă decît a altora! Ah! Monştrii! Monştrii! Şi eu, de asemenea, sînt un copil găsit, urît de lata, de fraţii mei, de toată familia."
Dostları ilə paylaş: |
