Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

STENDIIAI

Curînd se auziră zgomote prin casă; un gînd care nu-1 trecuse pînă atunci prin minte veni s-o tulbure pe doanin;i de Rfinal.

— Ticăloasa de Elisa o să intre aici. Ce ne facem cu scara asta cît toate zilele ? îi spuse ea lui Julien. Unde s-o ascundem ? Am s-o duc în pod, exclamă ea deodată, cu­prinsă de un fel de voioşie neaşteptată.

— Dar va trebui să treci prin camera servitorului, se miră Julien.

— Am să las scara pe coridor, am să chem servitorul şi am să-i dau vreo treabă de făcut.

— Gîndeşte-te să pregăteşti o explicaţie dacă servito­rul, trecînd prin faţa scării, pe coridor, o va vedea cumva.

— Da, îngerul meu, spuse doamna de Rânal dîndu-i o j sărutare. Tu vezi de ai grijă să te ascunzi repede sub pat dacă, în lipsa mea, intră filisa aici.

Julien se miră de veselia asta neaşteptată. „Aşadar, îş zise el, apropierea unei primejdii materiale, în loc s-o tul­bure, dimpotrivă, o înveseleşte, fiindcă îşi uită remuşcările Femeie cu adevărat superioară ! Ah ! Iată o inimă căreia te poţi mîndri să-i fii stăpîn !" Julien era îneîntat.

Doamna de R6nal luă scara; se vedea cît de colo că prea grea pentru ea. Julien se pregătea s-o ajute ; îi admi­ra talia zveltă, care părea atît de firavă, cînd, deodată, fără nici un ajutor, ea apucă scara şi o ridică de parcă ar fi fi isl un scaun. O duse repede prin coridorul etajului al treili i şi o culcă de-a lungul peretelui. Apoi chemă servitorul şi, ca să-i lase timp să se îmbrace, se urcă în hulubărie. Pesta cinci minute, cînd se întoarse pe coridor, nu mai găsi scara. Ce se întîmplase cu ea ? Dacă Julien nu s-ar fi aflat în casă, puţin i-ar fi păsat. Dar dacă, în clipa aceea, soţul ci dădea cu ochii de scară ?... Urmările puteau fi teribil* Doamna de Renal alergă pretutindeni. In sfîrşit, descopei scara sub acoperiş, unde servitorul o cărase şi chiar ascunsese. întîmplarea era neobişnuită ; altă dată i-ar dat de gîndit.

„Ce-mi pasă de ce-o să se întîmple peste douăzeci patru de ore, cînd Julien va fi plecat ? îşi spuse ea. Penti mine nu va fi atunci oare totul numai groază şi remuşcare ?'