Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ROŞU ŞI NEGRU

269

lăsa să încerce de mai multe ori. N-am să-ţi ascund faptul că tînărul conte de La Mole te va privi la început cu dispreţ, fiindcă nu eşti decît un burghez neînsemnat. Slrămoşul lui a fost curtean şi a avut cinstea să fie decapi­tat în Place de Greve, la 26 aprilie 1574, pentru o uneltire politică. Tu nu eşti decît fiul unui cherestegiu din Verrieres !ji, mai mult, primeşti leafă de la taică-său. Cîntăreşte bine deosebirile acestea şi studiază în Moreri¹ istoria familiei de La Mole; toţi linguşitorii care iau masa la ei fac, din cînd în cînd, ceea ce ei numesc aluzii delicate în privinţa aceasta. Ia seama la felul cum vei răspunde ironiilor dom­nului conte Norbert de La Mole, comandant al unui esca-Uron de husari şi viitor pair al Franţei; să nu vii după •ceea să mi te plîngi.

— Mi se pare, spuse Julien făcîndu-se roşu ca focul, ■ I nici n-ar trebui să-i răspund unui om care mă dis-preţuieşte.

— Habar n-ai despre ce fel de dispreţ e vorba; n-o să M vădească decît prin laude exagerate. Dacă ai fi un ne-ghiob, te-ai putea lăsa înşelat de ele; dar dacă vrei să faci carieră, trebuie să te laşi înşelat.

— Şi cînd toate acestea nu-mi vor mai fi pe plac, voi li oare un nerecunoscător dacă mă voi întoarce în chiliuţa mea cu numărul 103 ?

— Fără îndoială, răspunse preotul, toţi binevoitorii i Bsei te vor bîrfi, dar atunci mă voi ivi eu. Adsum quifeci. I <■ voi spune că hotărîrea a fost luată de mine.

Julien se simţea adînc mîhnit de tonul amar şi aproape răstit pe care îl observa la părintele Pirard; tonul acesta înecă ultimul răspuns.

Adevărul este că pe părintele Pirard îl mustra >■ înştiinţa pentru dragostea purtată lui Julien, iar ameste-■ "i lui atît de direct în soarta altuia îl făcea să simtă un fel il< teamă religioasă.