Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ROŞU ŞI NEGRU

289

/ece ani face tot ce poate ca să-i fie pe plac, n-a obţinut o asemenea cinste pentru nepotul său, domnul Tanbeau.

— Pentru mine e partea cea mai grea din slujbă. Nici la seminar nu mă plictiseam atît. Cîteodată o văd căscînd pînă şi pe domnişoara de La Mole, care oricum, trebuie să fie obişnuită cu amabilitatea prietenilor casei. Mă tem să nu adorm. Vă rog, obţineţi-mi învoirea să iau masa, pe lîţiva gologani, la vreun han oarecare.

Preotul, ca un adevărat parvenit, era foarte sensibil la cinstea de a lua masa cu un mare senior. Pe cînd el se străduia să-1 facă pe Julien să priceapă acest simţămînt, un zgomot uşor le atrase atenţia. Julien întoarse capul, o văzu pe domnişoara de La Mole care îi asculta, şi se roşi. Domnişoara de La Mole venise să caute o carte şi auzise tot; ceea ce o îndemnă să capete oarecare stimă pentru Julien. „El nu e născut să se ploconească aşa ca preotul ici bătrîn. Doamne, ce urît mai e !"

La masă, Julien nu îndrăzni s-o privească pe dom-nlşoara de La Mole, dar ea avu bunătatea să-i vorbească, f n seara aceea, erau aşteptaţi o mulţime de oaspeţi, aşa că II sfătui să rămînă. Tinerelor fete din Paris nu le plac nici tn ruptul capului bărbaţii vîrstnici, mai ales cînd nu sînt îmbrăcaţi îngrijit. Lui Julien nu-i trebuise prea mult spirit de pătrundere ca să-şi dea seama că toţi colegii domnului IC Bourguignon, rămaşi în salon, aveau cinstea de a fi ţinta obişnuită a ironiilor domnişoarei de La Mole. în seara iceea, fie că o făcu sau nu dinadins, ea se purtă cumplit de m ud cu plicticoşii.

Domnişoara de La Mole era centrul unui mic grup Care se forma aproape în fiecare seară în spatele uriaşului \W\ al marchizei. Acolo se aflau marchizul de Croisenois, t nuiele de Caylus, vicontele de Luz şi încă vreo doi sau lui lineri ofiţeri, prieteni cu Norbert şi cu sora lui. Dom-iin aceştia şedeau pe o canapea mare şi albastră. La ■ ip.tlul canapelei, opus capătului unde se afla strălucitoa-Kni Mathilde, Julien şedea tăcut pe un scăunel de paie nu