Formal, Liga afirma că apără catolicismul de erezia calvinistă, dar de lii|il nobilimea urmărea să slăbească centralizarea ţării.
348
STENDHAI,
Lui Julien îi era silă să se tot dispreţuiască. Din orgoliu, îi spuse deschis la ce se gîndea. Şi se roşi grozav vorbindu-i despre sărăcia lui unei fiinţe atît de bogate. Căuta să arate limpede, prin tonul lui mîndru, că nu cerea nimic. Niciodată Mathildei nu i se păruse mai frumos ca în clipa aceea; îi descoperi o sensibilitate şi o sinceritate care îi lipseau adesea.
Peste vreo lună, Julien se plimba gînditor prin grădina palatului La Mole; dar înfăţişarea lui nu mai avea asprimea şi semeţia filozofică pe care i le întipărea veşnicul sentiment al inferiorităţii. Tocmai o condusese pînă la uşa salonului pe domnişoara de La Mole, care pretindea că-şi scrîntise piciorul alergînd cu fratele ei.
„S-a sprijinit de braţul meu într-un fel foarte ciudat, îşi spunea Julien. Oi fi eu oare înfumurat, sau te pomeneşti că, într-adevăr, mă place ? Căci mă ascultă cu atîta duioşie, chiar cînd îi povestesc toate chinurile orgoliului meu! Ea, care e atît de mîndră cu toată lumea! Tare miraţi ar mai fi cei din salon dacă ar vedea-o cum arată aici. Hotărît lucru, nu are faţă de nimeni o înfăţişa i < atît de blîndă şi de bună."
Julien căută să nu exagereze prietenia aceasta bizară pe care o compara el însuşi cu o pace înarmată. în fiecare zi cînd se întîlneau, înainte de a vorbi pe acelaşi ton, aproape intim, din ajun, păreau că se întreabă : astăzi o sfl fim prieteni, sau duşmani ? Julien înţelesese că dacă s-ar fi lăsat jignit măcar o singură dată de fata aceasta atît trufaşă, fără să-i răspundă, ar fi pierdut totul. „Dacă vi trebui să mă cert, nu e mai bine să încep din capul loculu apărîndu-mi justele drepturi ale mîndriei mele decît re» pingînd semnele de dispreţ care ar urma imediat după ccj mai uşoară uitare a respectului ce-1 datorez demnitâl mele personale ?"
Dostları ilə paylaş: |
