Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ROŞU ŞI NEGRU

371

nilor Fontan¹ şi Magalon . Acolo, mă culc de-a valma cu patru sute de golani... Şi să-mi fie milă de oamenii ăştia ! urmă el, ridicîndu-se furios. Parcă lor le e milă de cei ce nu sînt nobili, atunci cînd le cad în gheare !"

Aceste cuvinte fură ultima tresărire a recunoştinţei faţă de domnul de La Mole, tresărire care, fără voia lui, îl frămîntase pînă atunci.

„...Binişor, domnilor gentilomi, vă înţeleg micul şiretlic machiavelic; nici părintele Maslon şi nici domnul Castanede de la seminar nu s-ar fi priceput să lucreze mai bine. îmi veţi smulge scrisoarea provocatoare, iar eu voi fi a doua ediţie a colonelului Caron³, din Colmar. O clipă, domnilor; am să trimit scrisoarea fatală spre păstrare, într-un pachet bine sigilat, părintelui Pirard. El e un om cinstit, un jansenist, şi, ca atare, un om ferit de ispita bani­lor. Da, dar el deschide scrisorile... Pe asta i-o voi trimite lui FouqueV'

Trebuie să recunoaştem că Julien avea o privire înfiorătoare şi o înfăţişare hidoasă; părea un ucigaş, pur şi simplu. Era un nefericit, în luptă cu întreaga societate.

— La arme ! exclamă Julien. Şi trecu dintr-un salt peste treptele peronului casei. Intră apoi în dugheana scriitorului din colţul străzii; îl sperie.

— Fă o copie, îi spuse el, dîndu-i scrisoarea dom­nişoarei de La Mole.

Pe cînd omul lucra, Julien îi scria el însuşi lui Fouquă; fi ruga să-i păstreze un lucru preţios. „Dar, îşi spuse el fntrerupîndu-se, cenzura poştei îmi va deschide scrisoarea şi vă va da-o pe aceea pe care o căutaţi...; nu, domnilor."

i I',ouis-Marie Fontan (1801-1839), ziarist şi dramaturg francez, închis

iii 1829 din cauza unui pamflet la adresa regelui.

I Jcan-Denis Magalon (1794-1840), redactor al revistei Album, închis în

1823 pentru atacurile vehemente împotriva guvernului şi iezuiţilor.

i ('olonelul Caron (1774-1822) a fost acuzat în 1820 de a fi participat la

un (omplot militar. în 1822, încereînd să organizeze evadarea celor im-