Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

I'

426

STENDH>

putea să-i fie de folos. Degeaba căuta el vreo poruncă ochii domnului de La Mole; marchizul îl uitase.

„Ceea ce fac e caraghios, îşi spunea Julien ascuţii penele, dar nişte oameni ca ăştia, cu mutre atît neînsemnate şi însărcinaţi de alţii, sau de ei înşişi, cu vaM siuni atît de importante, trebuie să fie foarte susceptibM Privirea mea nefericită are în ea ceva întrebător şi nu prflfl respectuos, care cu siguranţă că i-ar supăra. Iar dacă las ocjT în jos, fac impresia că vreau să-mi întipăresc în minte cu» vintele lor."

Julien se simţea foarte încurcat; auzea lucruri cu totu| neobişnuite.

CAPITOLUL XXII

Discuţia

Republica: pentru unul, cam astăzi şi-ar jertfi totul de dragul bm nelui public, se găsesc mii şi mm lioane care nu ştiu ce înseamn altceva în afară de plăcerile şi vanitatea lor. La Paris, eşti respea tat după trăsura pe care o ai, şi i după virtute.

NAPOLEON, Memoi

Lacheul intră grăbit, anunţînd : domnul duce de *

— Taci din gură, eşti un prost! îi spuse ducele intrînd.

Rostise atît de frumos şi cu atîta măreţie cuvintele îneît Julien gîndi că priceperea de a se supăra pe un cheu era toată ştiinţa acestui înalt personaj. Julien ridici privirea şi o coborî deîndată. Ghicise atît de bine cît dl important era noul-venit, îneît se temea ca privirea lui si nu însemne o indiscreţie.

Ducele era un om de vreo cincizeci de ani, gătit ca un dandy şi călcînd ca pe arcuri. Avea un cap îngust, cu nasJ

NU.IUI

427

i ii i încovoiată parcă, împinsă toată înainte; cu i ii putut găsi un aer mai nobil şi mai inexpresiv. Im hotărî deschiderea şedinţei, ui • i*imnului de La Mole îl întrerupse pe neaştep-lullcn din observaţiile pe care le făcea asupra

lor prezenţi.

i i prezint pe abatele Sorel, spunea marchizul; e i n i > memorie uluitoare; abia acum un ceas i-am pi ■ misiunea cu care ar putea fi onorat şi, ca să-mi puterea memoriei lui, a învăţat pe de rost pri-din La Quotidienne.

! ştirile din străinătate ale bietului N..., spuse Cinci. Apoi luă grăbit ziarul şi, privindu-1 cu un Mpliio,. locmai fiindcă ţinea să-şi dea importanţă : i, domnule, îi spuse el.

i Acere adîncă; toate privirile se aţintiseră asu-Jullen ; el recită atît de bine, îneît, după vreo !■ i înduri, ducele îi spuse : unge!

jp(ul cu privire de mistreţ luă loc. El era ici, de cum se aşeză, îi arătă lui Julien o ti |oc şi-i făcu semn s-o aducă lîngă el. Julien se

I.....isuţă, cu tot ce-i trebuia pentru scris. Numără

tvic persoane aşezate în jurul covorului verde, •innule Sorel, spuse ducele, treci în camera de • i li chemat.

ml. asci păru foarte îngrijorat. i" lele nu sînt trase, îi şopti el vecinului. N-are uiţi pe fereastră, îi strigă el apoi, prosteşte, lui

Bl vîrît într-o conspiraţie, gîndi acesta. Din feri-i)aspiraţie care nu duce la eşafodul din Place de

dftcâ mă voi afla în primejdie, îi sînt dator mar­ii ii-¹;! lucruri, ba chiar şi mai mult. Bine-ar fi

prilejul să îndrept toată mîhnirea pe care nebu-

|<0 pot pricinui într-o bună zi!"

428

STENDl

Tot gîndindu-se la nebuniile şi la nefericirea lui, vea de jur împrejur, aşa fel ca să nu uite locul niciodaUB Atunci abia îşi aduse aminte că nu-1 auzise pe marchffl spunîndu-i lacheului numele străzii, şi că marchizul luasJ o birjă, lucru pe care nu-1 mai făcuse niciodată.

Julien fu lăsat multă vreme cu gîndurile lui. Se .illi într-un salon tapisat cu catifea roşie şi cu lungi trese aur. Pe o măsuţă văzu un crucifix mare, din fildeş, iar cămin, cartea Despre Papă, a domnului de Maistre, marginile poleite şi minunat legată. Julien o deschise, i să nu pară că trage cu urechea. în salonul de alături vorbea din cînd în cînd cu glas tare. în sfîrşit, uşa se dea chise şi fu chemat.

— Gîndiţi-vă, domnilor, că din clipa aceasta vorbii! în faţa ducelui de ***, spuse preşedintele. Domnul, ur el, arătîndu-1 pe Julien, e un tînăr slujitor al altarului,! votat sfintei noastre cauze, şi care va repeta cu uşurinţi datorită memoriei sale uimitoare, pînă şi cele neînsemnate cuvinte rostite de noi. Aveţi cuvîntul, de nule, spuse el adresîndu-se personajului cu aer părint şi îmbrăcat în trei sau patru veste.

Julien găsi că ar fi fost mai firesc să i se rostească nu mele domnului cu multe veste. Şi, luînd hîrtia, scriţ multă vreme.

(Aici, autorul ar fi vrut să pună o pagină de puncta puncte.

— Nu prea ar avea farmec, e de părere editorul, pentru o carte atît de uşuratică, lipsa de farmec însean moartea.

— Politica, rosteşte mai departe autorul, e un van legat de gîtul literaturii, un bolovan care, în mai puji de şase luni, o îneacă. Printre lucrurile care interesea imaginaţia, politica e ca un foc de pistol, tras în mijl< unui concert. Zgomotul lui e asurzitor, fără să fie în energic. Şi nu se potriveşte cu sunetul nici unui instr ment. Politica asta îi va jigni de moarte pe cel puţia
|l NEGRU

|f tlintrc cititori şi va plictisi cealaltă jumătate, o mult mai interesantă şi mai vie în ziarul de

personajele dumitale nu discută despre poli-t|Min

MIM )

pul verbal al lui Julien cuprindea douăzeci şi PJlm; iată un rezumat firav de tot; căci a trebuit, na, să fie suprimate părţile ridicole, care fiind Mieroase ar fi părut odioase sau de necrezut (vezi

Tribunaux ).

u multe veste şi cu aerul părintesc (poate că i»>|>) /Imbea deseori, şi atunci ochii lui, încercuiţi p|i ...i|>e mereu în mişcare, căpătau o lucire ciu­te expresie mai puţin şovăielnică decît de obicei. •|hI ii csta, care fu pus să vorbească primul în faţa („Dai despre ce duce e vorba?" se întreba I, bli ibabil ca să expună părerile şi să îndeplinească di i'iocuror general, i se păru lui Julien că şovăie |dui«' concluzii hotărîte, păcat obişnuit la aseme-'Sliaţi. fn toiul discuţiei, ducele chiar îl dojeni din

ni ii multe fraze de morală şi de îngăduinţă filo-ini cu mai multe veste spuse : lobi la Anglie, condusă de către un om de seamă, ii ii'M ui Pitt , a cheltuit patruzeci de miliarde de »fl pună stavilă revoluţiei. Dacă adunarea de faţă iiin. sâ exprim cu oarecare sinceritate o idee du-i ii i

ion • |iuhlicau dările de seamă asupra proceselor. într-unui I i >(>.(■ ui darea de seamă a procesului care i-a sugerat lui

h i lui .lulien Sorel. l'm iţnănil (1759-1806), prim-ministru al Angliei, cunoscut

I '. acţionară, unul dintre principalii organizatori ai luptei .........v. >luţionare şi împotriva lui Napoleon.