Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

se întrebă el deodată.

i bine, dragul meu, îi spuse el prinţului, mă • 11 Strasbourg foarte îndrăgostit şi chiar părăsit.

m <;

449

iu prea mulţi bani. Femeia aceasta se priveşte M mc însăşi, în loc să se uite la dumneata şi, deci, nu i.i.şie deloc. în cele două sau trei porniri de dra­ci ic şi le-a îngăduit, făcînd un mare efort de ima-i i vedea în dumneata numai eroul visat şi nu ceea |l iu lealitate... Dar, ce naiba, te învăţ abecedarul, i Chiar atît de naiv să fii ?... Nu zău ! hai să ! In magazinul ăsta; uite o cravată neagră, foarte Ud ; parcă ar fi de la John Anderson, de pe Burling-lă-mi plăcerea s-o cumperi şi aruncă cît colo felt A ţi neagră pe care o porţi la gît. Bune, urmă prinţul pe cînd ieşeau din cel mai ele-P«}m/iii de articole bărbăteşti din Strasbourg, în ce se învîrteşte doamna Dubois ? Dumnezeule ! Nu te supăra, dragul meu Sorel, e cu neputinţă Iptnesc... Cui ai să-i faci curte ? Inci mironosiţe desăvîrşite, fiica unui negustor de pu ned de bogat. Are ochii cei mai frumoşi din ii ni plac nespus de mult; nici vorbă că stă pe* I mai de sus a societăţii din partea locului; dar, iiI tuturor măreţiilor, ea roşeşte şi-şi pierde iiI de cum pomeneşte cineva despre negoţ sau des-«Mtc Şi, din nefericire, tatăl ei a fost unul dintre [ftiitii negustori din Strasbourg. An iu, rîse prinţul, dacă pomeneşti cuvîntul in-I» 11 li sigur că frumoasa se gîndeşte la ea şi nu la ni i 11asătura aceasta ridicolă e picată din ceruri şi |liH.i (.'.Ici te va împiedica să faci cea mai mică ne-Iii preajma ochilor ei frumoşi. Succesul îţi e asigu-

|t n i rindea la doamna mareşal de Fervaques, care ».i i in palatul La Mole. Doamna mareşal era o ■luiiiiiiis.1, care se măritase cu mareşalul înainte cu

■ 11 -.a moară. întreaga ei viaţă părea că n-are alt

■ |i -..\ Iaca să se uite că era fiica unui industriaş ; iar

.....ini cineva la Paris, devenise un fel de pildă