Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

h

n|.<;ru

451

Nu sint cincizeci şi patru, îi spuse prinţul, pentru "■i i.ilisky a fost izgonit; dar ce-ţi pasă de ce-o să

'i> la fiica unui negustor de ciorapi, de vreme ce Uui creşti doar inima doamnei Dubois ?

hi'.iK ■/,[, se plimbau călare; prinţul era nebun ■Ilon. Nemaiştiind cum să-i dovedească prietenia bli|ii.ii;l, îi oferi pînă la urmă mîna uneia dintre ve-m lui, o moştenitoare bogată din Moscova.

Şl, o dată însurat, adăugă el, influenţa pe care o ||l ilri-oraţia pe care o porţi dumneata te vor face

11" doi ani.

lecoraţia nu mi-a dat-o Napoleon, aşa cum

a face ? răspunse prinţul. N-a născocit-o el ? I «ol cea mai de preţ din Europa. ii • i i (ii pe ce să primească; dar datoria îi poruncea I In înaltul personaj; despărţindu-se de Korasoff, I ii scrie. Primi răspunsul la nota secretă pe IttMr.sc şi porni în goană spre Paris; dar de îndată Ingur două zile la rînd, gîndul de a părăsi |>c Mathilde i se păru un chin mai groaznic decît „N-Hin să mă însor cu milioanele pe care mi le ŞtOff, îşi spuse el, dar am să-i urmez sfaturile."

......i urmei, se pricepe în arta de a seduce. Nu se

| l la asta, de peste cincisprezece ani, căci I Ifelzeei. Nu se poate spune că-i lipsit de inteli-< «imit si viclean; entuziasmul şi poezia nu se tu li rea lui; e ca un procuror; ăsta-i încă un l IA nu se înşele. Trebuie, şi-i voi face curte doam-it)ues. Poate că ea mă va plictisi puţin, dar îi ii Inimoşi, care seamănă atît de bine cu cei | luhil cel mai mult pe lume. Doamna de Fervaques || voi avea deci de studiat un caracter necunoscut.

i ? Iată întrebarea. în ceea ce mă priveşte, u spun că am dat greş. Acum, cînd mi-a trecut i |uilcc aşa: deseori, ea se supăra din senin şi, i iiu sa vă povestesc, nu iartă deloc uşor. Mie nu lin avea firea aceea nestăvilită care e caracte-nlilor şi care face ca toate faptele lor să pară Msiune. Dimpotrivă, socot că îşi datorează rara i ţi culorile proaspete din obraji felului de-a fi al •I, i almi şi liniştiţi.

i. M ii scoteau din sărite încetineala şi calmul de ii p;miorului; din cînd în cînd, fără voia iui, 111 i > frîntură de cuvînt.

•i vi mă asculţi ? îl întrebă grav don Diego Bustos. .1(1 furia francese; sînt numai urechi, spuse

mi im mareşal de Fervaques este, deci, foarte ne ură ; ea urmăreşte fără milă oameni pe care ui niciodată, avocaţi, bieţi scriitoraşi care au iccc, ca de pildă Coile"¹, ştiţi ?

Sînt ţicnit, socot, Mi-e dragă Marote etc.

i trebui să îndure întregul cîntec. Spaniolului | mic franţuzeşte.

■ intecul acesta minunat n-a fost ascultat cu IA nerăbdare. Cînd se sfîrşi, don Diego Bustos

BiMiiina mareşal a făcut să fie dat afară din slujbă P|hmi, . ului:

hur-ozi, la circiumă, iubirea...

cutremură la gîndul că se va porni să i-1 Mu > ■<■ mulţumi doar să-1 analizeze. într-adevăr, ■gli'H m cam necuviincios.