Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

Şl NKGRU

475

Mii i se înţepeniră, într-atît era de greu efortul im-

|i ■ nstă strategie. „Nu mi-e îngăduit nici măcar să

In piept trupul acesta mlădios şi încîntător, altmin-

i ni.1 dispreţuieşte, sau mă chinuieşte. Ce fire îngro-

^Jesicmînd firea Mathildei, simţea că o iubeşte de "ii mai mult; i se păru că ţine în braţe o regină, iu păsare a lui Julien spori şi mai mult durerea |ji Inima orgolioasei domnişoare de La Mole. Căci pe departe calmul necesar ca să caute să-i ghi-h ochi ce simţea în clipa aceea. Şi nu găsi tăria să-1 Ti In faţă; tremura de teamă să nu citească dis-

H

I pe divanul din bibliotecă, nemişcată şi cu capul !■ partea opusă lui Julien, Mathilde se zbătea mai crunte suferinţe cu care orgoliul şi dra-bol chinui o inimă omenească. în ce prăpastie Mrc căzuse!

mii dat, nefericita de mine, să-mi văd respinse ' cele mai neruşinate! Şi respinse de cine ? înnebunit de durere, respinse de o slugă a

A- t.t ii am s-o îngădui, spuse ea cu glas tare. B|tlli1ndu-se furioasă, deschise sertarul mesei lui 1111111.1 la doi paşi de ea. Dar rămase încremenită in Iiii de cele opt sau zece scrisori nedesfăcute şi M leii cu scrisoarea adusă de portar. Pe toate pli-unoscu scrisul lui Julien, mai mult sau mai puţin

"i ii, strigă Mathilde, ieşindu-şi din minţi, nu li ;il bine cu ea, dar o mai şi dispreţuieşti pe de Fervaques ! Ah! iartă-mă, dragul ca, aruneîndu-i-se la picioare, dispreţuieşte-mă dai iubeşte-mă, nu mai pot să trăiesc fără dra- i « prăbuşi, leşinată.

I "UI

477

.11. mccrcă să citească scrisorile, dar ochii ei plini i nu i mgăduiră s-o facă.

. i . nefericită de-o lună de zile, fiinţa asta trufaşă i (tindea măcar să-şi mărturisească simţămintele.

. ilc acum fusese stîrnită numai de întîmplare. ii h|>.i, gelozia şi dragostea fuseseră mai puternice pul. Mathilde stătea pe divan, foarte aproape de

mm ti vedea părul şi gîtul ca de alabastru; o se-Julltt datoria; îşi trecu braţul pe după talia ei şi ■ oslrînse la piept.

■de întoarse capul spre el; Julien se mira văzînd I durere care-i făcea privirea aproape de nere-