Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

JliA II părăsesc puterile, într-atît de ucigător era prii) pe care şi-1 impunea. Bd, ochii ei nu vor mai arăta decît dispreţul cel i mă voi lăsa furat de fericirea de-a o iubi",

Iu hm. Iar ea, cu o voce stinsă şi în cuvinte pe J «vru puterea să le rostească, îi repeta în clipa

ii |. ii.de rău că se lăsase sfătuită de nemărgini-

iihu

[tu stnt orgolios, îi spuse Julien cu o voce abia

11|mp ce pe faţă i se zugrăvea deznădejdea cea

1.

ie întoarse repede^spre el. Să-i audă glasul i | i [i ne în care aproape că nu mai spera. în clipa Blide nu-şi mai amintea de orgoliul ei decît ca i simţămînt şi ar fi vrut să poată săvîrşi . i. mai neobişnuite, cele mai de necrezut, ca să-i uli. n i îi îl adoră şi cîtă silă îi e de ea însăşi. Mine că tot din orgoliu ţi-ai oprit o clipă privi-rontinuă Julien ; şi, desigur, tăria plină de >| itfl bine unui bărbat te face să mă preţuieşti H putea s-o iubesc pe doamna mareşal...