ti NHJKU
483
i cu a ei. Aici subjug un diavol, deci trebuie să
bine că a doua zi, la opt dimineaţa, Mathilde va fi ; el nu apăru decît la nouă; ardea de iubire, |rti li domina inima. Nu trecea aproape nici o se-■i A să-şi repete: „Trebuie s-o ţin mereu sub ■fi > .11 osiei puternice îndoieli: mă iubeşte sau nu ? Mţin ei strălucită şi linguşirile tuturor celor care îi
' i.k mir-o măsură cam mare să fie sigură de ea." ■t iţc/ată pe divan ; era palidă, liniştită, dar, după incapabilă să încerce o singură mişcare. îi lliii.i
MOlc, te-am jignit, e drept; poţi să fii supărat lulicn nu se aştepta să-i vorbească atît de sim-l>e ce să se dea de gol. Vrei garanţii, dragul Hll|tA ea după o tăcere pe care nădăjduise s-o vadă ■in .11 dreptate. Răpeşte-mă, să plecăm la Lon-Bi ti pierdută pentru totdeauna, dezonorată... Şi |ii|ni i şi retragă mîna din mîna lui, ca să-şi aco-~u\i 11>ale simţămintele de sfială şi de virtute femi-I copleşiseră iarăşi sufletul... Dezonorează-mă, i in cele din urmă, suspinînd. Asta e o garanţie.
i un fericit fiindcă avusesem curajul să fiu ne-I f«|.i de mine însumi", gîndi Julien. După o clipă m putu să-şi stăpînească îndeajuns inima, ca să-i
■ i u o voce tăioasă:
Ehim dacă vom pleca spre Londra, chiar dacă vei ■tiittfl, ca să folosesc expresia ta, cine garantează V» i iubi, că prezenţa mea în diligentă nu ţi se va ■Ml' n na '.' Eu nu sînt o fiară; iar dacă te-aş dezonora Jluniii, aş îndura un chin şi mai mare. Dar nu si-
■ |m|.i de lume ne stă în cale, ci, din nenorocire, ca-I lAu Poli să-ţi garantezi ţie însăţi că mă vei iubi
iptămînă?
h I «le m-ar iubi o săptămînă, numai o săptămînă, 11< ii c, îşi spunea Julien. Ce-mi pasă de viitor,
Dostları ilə paylaş: |
