94
STENDHAI
voluptăţi morale. O fetiţă cochetă, care iubeşte de la m vîrstă fragedă, se deprinde cu frămîntările dragostei; ifl cînd ajunge la vîrsta adevăratei pasiuni, farmecul noutăjM dispare. Dar doamna de R6nal nu citise niciodată romafl şi toate nuanţele fericirii erau noi pentru ea. Nici uni adevăr trist nu-i îngheţa inima, nici chiar spectrul viito^B lui. Se vedea la fel de fericită peste zece ani, pe cît erai clipa aceea. Pînă şi ideea virtuţii şi a credinţei jurată dofl nului de R6nal, idee care o tulburase cu cîteva zile mi înainte, se ivi zadarnic şi fu alungată ca un oaspete nedQ rit. „Niciodată nu-i voi îngădui nimic lui Julien, îşi sp« doamna de Rfinal. Vom trăi şi de acum înainte aşa trăim de o lună. îmi va fi prieten."
CAPITOLUL XIV Foarfecele englezesc
O fată de şaisprezece ani avei un ten ca o petală de roză şi q| dădea cu fard.
POLIDOF
bun
Lui Julien, oferta făcută de Fouqu6 îi răpise liniştea bucuria; acum nu mai ştia ce hotărîre să ia.
„Vai! poate că-mi lipseşte voinţa şi n-aş fi fost un ostaş al lui Napoleon. Cel puţin, adăugă el, micul meu j cu stăpîna casei o să mă distreze un timp."
Din fericire pentru el, chiar în împrejurarea aceasti măruntă, semeţia unor asemenea cuvinte nu se potrivi deloc cu ceea ce simţea înăuntrul lui. îi era teamă de doamna de Rânal, din pricina rochiei ei atît de frumoasj Rochia asta era, în ochii lui, avangarda Parisului. Mînal de orgoliu, Julien nu voia să lase nimic la voia întîmplărn şi a inspiraţiei momentului. Din mărturisirile lui Fouqufl
Dostları ilə paylaş: |
