Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

ŞI NEGRU

105

Im

I

mic în glumele provinciale ori de cîte ori e vorba de iu-

tn cîteva zile, Julien, cuprins de întreaga ardoare a islci, se îndrăgosti nebuneşte.

„Trebuie să recunosc, îşi spunea el, că are un suflet de ■gei şi că nu există femeie mai frumoasă."

Uitase aproape cu totul rolul pe care-1 avea de jucat.

^M chiar, într-un moment de rătăcire, îi mărturisi toate

Bellmştile sale. Iar spovedania aceasta împinse la culme

■hi una pe care o inspira. „Aşadar, n-am avut nici o rivală

»id(ă !" chibzuia doamna de R6nal, ameţită de plăcere.

m\ îndrăzni să-1 întrebe despre portretul la care ţinea atît;

Hr Julien îi jură că era portretul unui bărbat.

( înd doamnei de Rânal îi rămînea destulă stăpînire He (tine ca să mai fie în stare să gîndească, nu-şi mai venea Bl lire de mirare că poate exista atîta fericire şi nu price-■ |>< .1 < nm de n-o bănuise niciodată.

„Ah ! îşi spunea ea, dacă l-aş fi cunoscut pe Julien ^■um zece ani, cînd mai puteam încă să par drăguţă !"

Julien nici nu se gîndea la asemenea lucruri. Dragos-pn lui însemna încă ambiţie: era bucuria de a poseda, el, MNla fiinţă neferiertă^şi atît de dispreţuită, o femeie atît de lobi la şi de frumoasă. Gesturile lui de adoraţie, elanul lui Iii lua farmecelor amantei sfîrşiră prin a o linişti hlrucîtva în privinţa diferenţei de vîrstă. Dacă ar fi avut ■l de cît experienţa vieţii, pe care orice femeie la treizeci k uni o are în ţările mai civilizate, doamna de Rânal s-ar f| i ti tremurat gîndindu-se la durata unei iubiri care părea ■)! nflieşte numai din surpriză şi din beţia amorului pro-

I"¹"

tn clipele cînd îşi uita ambiţia, Julien se pierdea de ad-I Hinalie pînă şi în faţa pălăriilor şi a rochiilor doamnei de I Menal. Nu se mai sătura de plăcerea de a le simţi parfu-

Iiiiiil I >eschidea dulapul iubitei şi rămînea ore întregi, mut |l«' admiraţie, în faţa lucrurilor superbe aflate acolo şi a fe­lului cum erau rînduite. Iubita, rezemată de el, îl privea ; _ fi privea giuvaerele şi toate nimicurile care, în preajma Miiniii, alcătuiesc zestrea unei mirese.