Pseudonimul literar al lui Henri Beyle (1783-1842), I i u r ui I i

Mi
Şl NEGRU

115

dată ce va sosi la Verrieres şi, dacă îl va găsi în diz-în stare să-1 caute cu un alai cît mai numeros în i.i unde s-a retras. Ce palmă ar însemna asta!

Dacă apare printre preoţii mei, îmi pierd cinstea şi şi la Besangon, răspunse preotul Maslon. Un janse-Doamne, Dumnezeule!

Orice ai spune, părinte dragă, îi întoarse vorba HhiuI de R6nal, n-o să pun în primejdie administraţia Verrieres să primească o palmă în faţa domnului de Mole. Nu-1 cunoşti; lajajrte e un om de treabă; dar K, tn provincie, e un soi de glumeţ răutăcios, batjocori-i nu caută decît să pricinuiască încurcături oameni-Numai ca să se distreze, ar fi în stare să ne facă de rîs i\a liberalilor.

Abia în noaptea de sîmbătă spre duminică, după trei \ tic discuţii nesfîrşite, trufia părintelui Maslon se plecă i ii i spaimei primarului, care se preschimbă în curaj. 11urnă să-i trimită o scrisoare mieroasă părintelui Che"-s3-l roage să ia parte la slujba de la moaştele din ■l.i\ Ic-Haut, dacă nu cumva îl vor împiedica vîrsta şi B|l< mi gurile ei. Părintele Ch61an ceru şi obţinu o invitaţie v i ■■ ni iu Julien, care trebuia să-1 însoţească în calitate de ■H'.liacon.

I Miminică de dimineaţă, mii de ţărani veniţi de prin pumni învecinaţi năpădiră străzile orăşelului Verrieres. itt.i o vreme nemaipomenit de frumoasă. în sfîrşit, pe la buMinlc trei, toată mulţimea aceasta începu să se Bfe n n 11111e ; pe o stîncă, la două leghe de Verrieres, se zărea Itiii I«k mare. Era semnalul că regele intrase pe teritoriul jjiiili'iiilui. Şi, deîndată, sunetul tuturor clopotelor şi bu-[fiiniiil unui vechi tun spaniol aparţinînd oraşului arătară ■in una localnicilor pentru acest eveniment de seamă.

m cniştii erau adepţii mişcării apărute în Franţa în sec. al XVII-lea,

i pe învăţătura profesorului olandez Cornelius Jansai (1585-1638).

ii ;i nemulţumirii faţă de regimul absolutist şi faţă de dominaţia